Parcul are o alee principală, străjuită de copaci înalți. Deși situați la mare distanță, față în față,ei își adună crengile în îmbrățișări tandre. Este atâta pace în gesturile lor! Cel mai bine vezi asta primăvara și toamna. Printre frunze, crâmpeie de cer. Iarna au o tristețe măreață. Ca și cum și-ar frânge degetele. Este încă toamnă, copacii se adună în toate culorile firii!
Ștef, Postul acesta s-a „născut„ într-o clipă de mare emoție. Și derută. O „prietenă„ de aici, doamna profesoară Camelia a povestit atât de duios, și dureros, și sincer despre cum și-au pierdut ele, colegele de școală, o prietenă, că am plâns în hohote. I-am dedicat un gând.
Ce-mi plac aleile din parcuri!
RăspundețiȘtergerePlanul frunzelor...mai aproape!
Parcul are o alee principală, străjuită de copaci înalți. Deși situați la mare distanță, față în față,ei își adună crengile în îmbrățișări tandre. Este atâta pace în gesturile lor! Cel mai bine vezi asta primăvara și toamna. Printre frunze, crâmpeie de cer.
ȘtergereIarna au o tristețe măreață. Ca și cum și-ar frânge degetele.
Este încă toamnă, copacii se adună în toate culorile firii!
Mulțumim ...
RăspundețiȘtergereMi-ar fi plăcut să am un alt prilej de a dărui farmecul toamnei, îl ador.
ȘtergerePoate că prietena voastră asta a luat cu ea- un strop din nemurirea toamnei.
Foarte frumoase imaginile, doamna Gina si m-au dus cu gandul la poezia lui Tudor Arghezi - Niciodata Toamna
RăspundețiȘtergereNiciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,
Foile-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.
O zi cat se poiate de frumoasa va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Ștef,
ȘtergerePostul acesta s-a „născut„ într-o clipă de mare emoție. Și derută. O „prietenă„ de aici, doamna profesoară Camelia a povestit atât de duios, și dureros, și sincer despre cum și-au pierdut ele, colegele de școală, o prietenă, că am plâns în hohote.
I-am dedicat un gând.