duminică, 25 noiembrie 2012

printre file



Cu mare drag mă plimb eu seara pe cărările largi ale sufletului- detalii  simple, lămpi în ferestre,  degetele mamei ținând pânza  prea aproape de  ochi,  neobosit acul, în  roșu și negru, poezie și proză, ritmuri și vise, relief mișcător  într-o dulce, albastră  noapte cu lună.
Ai ascultat  vreodată acordeonul, în dimensiunea  interioară, fără  vorbe, a valsului?


10 comentarii:

  1. Buna seara, doamna Gina!
    Foarte frumos v-ati plimbat pe "cararile largi ale sufletului" in ritm de vals.
    Incantatoare sunt sunetele acordeonului, mi-au atins sufletul.
    O seara minunata va doresc, doamna Gina! cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. e atat de frumos...multumesc, Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angela, eu îți mulțumesc mult că împărtășești frumusețea unei muzici care pe mine mă răscolește!
      Sunt o demodată, acordeonul îmi umezește sufletul!

      Să fii iubită!

      Ștergere
  3. "Cu mare drag mă plimb eu seara pe cărările largi ale sufletului- detalii simple, lămpi în ferestre...."


    ...ce introducere placuta, Gina in anotimpul memoriei de toamna- iarna.


    Cu drag,

    irina

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga mea Irina, de departe-atât de aproape,
    Doar acordeonul poate fi părtaș amintirilor stivuite pe cărări de suflet.
    În unduiri de veșnicii!

    Cu mult drag, G

    RăspundețiȘtergere
  5. Amintirile dau culoare vieţii, amintirile ne dau certitudinea că viaţa nu a fost doar o trecere a timpului ci un edificu la care am pus în fiecare zi câte o cărămidă. Au fost furtuni care au dărâmat bucăţi din zid, au fost zile când razele soarelui ne-a dăruit forţa de a înălţa construcţia cât într-un an. Şi trăirile şi faptele şi oamenii care ne-au însoţit paşii sau numai ne-au intersectat cărarea, fac să retrăim clipe demult trecute şi în surdină ne auzim inima cum cântă pe ritmurile momentelor trăite... Acordeonul o acompaniază de undeva dintr-un loc nevăzut...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acordeonul?
      A fost prima „voce fără cuvinte„, care m-a luat de mână, ajutându-mă să trec pragul dintre copilărie și adolescență, fără tristețe..

      Ștergere