noiembrie fără vârstă

Toamna este un andante melancolic și grațios , care pregătește admirabilul adagio al iernii. George Sand

Un gând pios pentru  fata cu cercei de fildeș...

matematicile

 pun în joc puteri sufletești, care nu sunt  cu mult diferite de cele  solicitate de poezie și  de arte. Ion Barbu, matematician și poet

Chiar dacă este vacanță, puțínă gimnastică  ..de minte  nu strică!

 Mai ales că  este vorba despre alte vremuri.

 În anul  69 î.e.n.,  consulul  avea 2/3 din vârsta tribunului. 28 de ani mai târziu, vârsta  consulului era de 4/5 din vârsta  tribunului.

În ce an s-a  născut consulul?

Încerci?

un cadou de la cineva drag-

și un dar de la Mihai-

pietre și întrebări

O piatră oarecare.

  În mijlocul drumului.

 Există. 

Mai puțin reală decât dacă o  vezi printre celelalte.

O senzație pură.

 Dincolo de ea? lumea/eu, tu, timpul.

                                                                 Cine este colecționarul?

 Piatra adună pași/umbre/treceri.

Eu tind către mine.

Tu exiști. 

Suntem  motive decorative într-un vis fără vârstă.

Semănăm ?

De la distanță!//

chiar semănăm, tu ce zici? 
 te rog,  ascultă!

fără limite

Nimeni nu este prea bătrân, nici prea  tânăr pentru dragoste, pentru că dragostea nu provine din mintea ta, care știe de vârsta ta, ci de la inima ta, care nu are vârstă.( contează cine a spus?)

 Unii au ales să o sărbătorească astăzi. Alții spun că avem o zi specială, a noastră. Cei mai mulți o sărbătoresc când se ivește, alții chiar când dispare.

Este atât de complicat totul, când vine vorba de iubire .

Există un loc, unde cineva a încercat să adune iubiri ale scriitorilor.

Unii s-au stins, alții există.

Mă întreb dacă le convine  să le fie date în văzul lumii acele simțăminte , care, cândva, le-au adus fericirea.

Fericirea..

Despre bărbați faimoși  și nenumăratele lor cuceriri , dar și despre femei recunoscute pentru  ale lor  trăiri   incendiare, citiți aici-http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=1659//

Eu am  ales o poveste care îmi place mult, pentru  tot ce permite  să fie văzut, dar,  mai ales, pentru acel parfum discret, în care  este învăluită.

 Paul Sartre și Simone de Beauvoir

„În viața mea am avut parte de un succes incontestabil: relația mea cu Sartre.
În mai mult de 30 de ani, a existat o singură noapte în care am dormit despărțiți.
Această lungă uniune nu a diminuat interesul pe care l-am avut pentru discuțiile noastre.
Percepeam lumea cu aceleași instrumente, prin aceleași scheme, cu aceleași chei. Adesea, unul începea  fraza și celălalt o termina, iar dacă ni se punea o întrebare, ajungeam să formulăm răspunsuri identice, scria Simone despre cel care i-a marcat existența și căruia i-a vorbit întreaga viața cu dumneavoastră.
La începutul relației și-au promis că fiecare va avea libertatea de a iubi și pe altcineva. Chiar dacă Sartre a fost cel care a sugerat la un moment dat ideea căsătoriei, iubirea lor nu a avut nevoie de oficializare.
Numai moartea a reușit să-i separe în 1980, când Sartre s-a mutat printre aștri..

p.s. care este cea mai frumoasă poveste de iubire în care crezi?

 

cui nu-i place

  vârsta mea, să n-o apuce;

este vorba unui artist, invidiat nu doar de confrați.

Colonel și contabilă.

Împreună de când îi știu. Și tot de atunci, militar pensionar.

 Înalt, distins, dungă impecabilă la  inconfundabilii pantaloni bej,  politicos, până la o provoca admirația totală a doamnelor de prin  blocurile vecine și reproșul nerostit al bărbaților, obișnuiți să intre primii în scară, prefăcându-se că au ambele mâini ocupate , așa că , la o adică, deschid ușa cu piciorul..

Când salută, colonelul se ridică de pe bancă și după sărut mâinile/mânușițele, rostit apăsat de după mustățile  brumării-stufoase, surâde galant, adăugând o întrebare- două, la care , musai, tre să răspunzi, atât de bine își concepe  micul discurs.. .//

 Autoturism  elegant,  nou- nouț. Apartament micuț. Cu toate îmbunătățirile, le știe oricine, indiferent de oraș- gresie/faianță/termopane, centrală  , n-am uitat nimic, sper.

Asta înseamnă viață civilizată,  chiar prea civilizată, da? dacă ar fi să asculți  antenele  din fața blocului,  mă refer la  doamnele care știu tot ce mișcă. și nu doar atât.

Doar ei doi știu de ce au ales să fie președinte  al asociației de proprietari și administrator. Știi cum sunt gurile rele- ce le mai trebuie atâția bani, domle, au pensii mari, tot ce le trebuie, nu tu copii, nu tu nepoți, strânși la pungă, mamă, mamă, nimeni n-a văzut ceva de la ei, nimeni nu le calcă pragul..

Doar de sărbători se aprinde lumina în toate încăperile casei, centrala de apartament funcționează din decembrie până la sfârșitul lui februarie.

Militar obișnuit cu frigul, contabilă, înconjurată de cifre..

Prin aprilie trecut, brusc, doamna , puțin peste  șaizeci de ani, s-a stins.

A plâns mult colonelul, a suferit vizibil, mult timp nimeni nu l-a mai văzut.

Antenele anunță că  este undeva,  pe la Ploiești, la o fiică,  dintr-o căsătorie trecută.  Fata l-a luat la ea, cu pensie și mașină.

De ce să-i  judeci  pe oameni?

Gura lumii slobodă//

De sărbători, în ferestre jucau luminițe răzlețe.

L-am și văzut într-o dimineață.

Pentru o clipă, i-am zărit surâsul, în salutul reverențios..La mulți ani, cu jumătate de gură.//

De câteva zile, toată casa este luminată.

Dacă treci pe sub fereastră, nici nu se poate altfel,  auzi râsete- păi nu știți, așa este pe la ei, pe acolo unde s-a născut, la moarte lumea râde, că se întristează la naștere, zice una dintre antene.

Colonelul n-a putut supraviețui prea mult dispariției soției.

Mă gândeam  așa, eei, mă gândeam, gândul aleargă, nu-l duc eu- ce ți-e omul..adună, strânge, repară, se bucură puțin, se întristează mai mult și dispare.

Nu rămâne nici măcar umbra.

Cu unii , se șterge și numele.
Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător. Marin Preda.

p.s. moartea este un tabu?