sâmbătă, 10 noiembrie 2012

nu fura!

  În urmă cu vreo doi ani, într-un interviu, istoricul  Neagu Djuvara vorbea  despre  agresivitate exagerată în societatea românească.

E o problemă pe care mi-am pus-o şi eu, deseori. Eu o arunc şi pe aceasta în cârca celor 50 de ani de comunism care au modificat profilul etnic al românului. Românul pe care l-am cunoscut eu când eram copil - adică şi ţăranii, şi ostaşii pe care i-am avut pe front - era prea blând, prea supus. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust încât omul a început să se apere cu dinţii. Nu uitaţi că până şi în cel mai mic sat s-au inversat valorile. Ţăranii cei mai iscusiţi, cei mai îndemânatici şi cei mai avuţi au fost nu numai daţi la o parte, ci şi ucişi sau băgaţi la închisoare. La suprafaţă au ieşit lepădăturile - toţi guşaţii şi tâmpiţii din sate au devenit primari sau mai ştiu eu ce... S-au schimbat elitele de jos şi până sus. Lucrul acesta a făcut ca oamenii să se înrăiască.
 Nu mai există sentimentul că vecinul tău e un prieten.
 Lumea nu se mai salută pe scara blocului pentru că zice Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!
Acum şi copiii au devenit extrem de agresivi...

În anii mei de şcoală în România, aproape că nu existau bătăi între copii. Eu nu am văzut astfel de bătăi.
 În schimb, în Franţa am fost absolut îngrozit de agresivitatea copiilor între ei. Bine, erau şi foarte mulţi corsicani la Nisa şi aceea sunt mai temperamentali.
 Dar românii de astăzi se bat până se omoară şi asta este foarte îngrijorător.
S-a schimbat ierarhia de valori şi am căpătat o sumedenie de obiceiuri proaste...
Este o problemă românească sau una europeană?
Categoric este una europeană!..

Românul pe care l-am cunoscut eu când eram copil - adică şi ţăranii, şi ostaşii pe care i-am avut pe front - era prea blând, prea supus. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust încât omul a început să se apere cu dinţii.//
 Întrebat astă -seară, printre alte probleme grave,  care  bulversează societatea noastră, ce părere are despre furtul din bănci, domnul Neagu Djuvara are o soluție:
Educația .
Din copilărie.
 Ar trebui adunați toți învățătorii și   să li se impună să-i învețe pe copii, cum scrie și în Decalog  nu fura!
 Câteva generații de elevi ar trebui să învețe  la școală că furtul este o crimă. 
Nu doar furtul propriu-zis.
 Copilul trebuie învățat , până conștientizează:
 Nu fura!
 Respectă-ți promisiunea!
 Respectă-ți cuvântul!
 Nu minți!//
tu ce crezi

20 de comentarii:

  1. Nu vreau sa par arogant, dar eu spun de ceva vreme ca lumea s-a schimbat. Peste tot in lume sunt pe rolul tribunalelor procese legate de nerespectarea contractelor. Dupa anii '70 a disparut contractul "valabil" printr-o strangere de mana. Pentru a respecta limbajul actual "de lemn", romanul e in trend. Cat despre "frica de Dumnezeu", a fi "credincios" este tot un "trend". Credinta e afisata, nu "simtita". Dar, asta e alta poveste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Temele se leagă cumva.
      Întâmplător sau nu, am ceva cunoștințe despre cum stau lucrurile despre „respectarea„ sau , mai degrabă, despre nerespectarea contractelor.
      În simplitatea lor, cândva, oamenii încheiau contrace, pecetluite printr-o strângere de mână. Eventual, cu un martor.
      După 89,lucrurile s-au schimbat. Spun asta, referindu-mă la alt concept „proprietatea„. Nu intru în detalii, dar același om se lovește de felul în care se decide „dreptatea„.Și lucrurile se încurcă.
      Ajungem cam de unde am plecat. La spusele Domnului Neagu Djuvara,liberal la a patra generație!

      Da, eu sunt pentru schimbarea priorităților în școală!!
      Știți ceva?
      Elevii mei dintr-a VIII-a copiau la „„religie.Profesoara vedea.
      Și se făcea că nu vede.

      Ștergere
    2. Inteleg. "Copiau la religie"!!! Suna extraordinar! Dumneavoastra vorbiti despre ce se intampla la noi. Din pacate, fenomenul este global.

      Ștergere
    3. Din păcate.
      Către ce ne îndreptăm?

      Ștergere
  2. Tibi,
    Îți mulțumesc pentru încredere!
    Nu din- nu- știu- ce temeri nu public comentariul, chiar tu mi-ai sugerat.
    Îți împărtășesc opinia!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina,
    Este suficient că eşti de acord şi-ţi mulţumesc. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici n-ar putea fi altfel, Tibi.
      Avem aceleași criterii de apreciere a valorilor!

      Ștergere
  4. Asa si trebuie sa faca un bun invatator,sa-i invete pe copii sa NU FURE!Singur nu stiu daca poate reusi,dar daca fi familia insista,atunci e un mare castig.
    Sincer,mai mult decat ar putea spune parintii,doamna invatatoare ce spune,E LEGE.Am simtit asta in fiecare generatie pe care am condus-o in drumul ei in viata.
    E mult prea putin sa crezi ca la scoala inveti doar sa citesti ,sa scrii,sa socotesti.Nu doar mintea e pusa la munca,ci si sufletul.Sunt atatea intamplari care-l fac pe copil sa inteleaga ce e bine si ce e rau.Copilul stie foarte bine sa aleaga binele,dar in acelasi timp poate sa fie si cel mai mare smecher(daca-i merge).
    Se mai spune ca doamna invatatoare are OCHI si in CEAFA.Si acest lucru e adevarat,atata timp cat te intereseaza ce fac copiii chiar si cand ei cred ca nu sunt vazuti,luind masurile corecte.
    "Pasarica" ce stie si spune doamnei si ce-a facut copilul acasa sau pe strada este legatura pe care scolala trebuie s-o intretina tot timpul cu familia.E bine ca parintele sa vina,sa-ti spuna unele lucruri pe care doreste sa le obtina de la propriul copil,nemaiavand "armele" necesare pentru a duce la bun sfarsit treaba propusa.
    Ochii mari si rotunzi pe care copilul ii casca catre tine de uimire sau privirile lasate peste obrajii parguiti de rusine sunt doar cateva semne ca lucrurile pot intra intr-un fagas normal.Doamna stie si ce fac eu acasa!
    "Dar de unde stiti ,doamna invatatoare tot ce fac eu?"m-a intrebat odata un copil.
    "De unde stiu,chiar conteaza mai putin,dar STIU pentru ca ma INTERESERAZA tot timpul ce faceti!"
    Acesta a fost raspunsul meu,cu fiecare generatie care m-a intrebat.
    Stiu ca in sufletul fiecarui copil am prins o bucatica si m-am instalet pentru totdeauna tot asa cum sufletul meu are deja atatea locuri ocupate,dar si muuulte alte locuri libere pentru fiecare copil inca nepatruns acolo.
    O duminica frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În clipa asta, mi-ar plăcea să fiu acolo, în Remetea ta curată , cu grădințe pline de tufănele. Și mâine, fără ca tu să știi, să mă amestec printre copilașii cu obraji roșii, spunându-ți „Bună dimineața, DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE!
      Este perfect- copiii nu vin la școală doar să învețe reguli de gramatică,tabla înmulțirii..Vin să culeagă LUMINĂ!!
      Unii dintre ei au noroc să întâlnească învățători cu sufletul în palmă.
      Alții, însă, chiar la școală învață , de mici, să fure, să lovească, să se cațere pe umerii altora,să se strecoare, împingându-i pe cei din jur, ca să supraviețuiască.

      Tot respectul meu pentru tine, Angi!

      Ștergere
  5. Cred cu forta ca cheia este educatia...Parintii mei au avut grija sa se ocupe de mine, sa ma invete ce si cum au stiut ei mai bine....Profesorii mei si-au dat sufletul ca sa ne faca sa intelegem rolul educatiei si cat este de pretioasa. Dar nu educatia aceea care se cofunda astazi cu " sa stii multe", adica sa stii cine a scris aia, ce pictor e, cum se rezolva nu stiu ce problema, lucrurile acestea dupa parerea mea sunt cele mai simple de invatat.Ci cum sa fi si ce inseamna sa fi om...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera,
      Mă uimești.
      Nu locuiești aici, nu ești părinte în România,cu toate astea, criteriile tale de evaluare a ceea ce se face în școală sunt exacte.
      Știi de unde cred eu că vine răul (cel mai rău) ?
      De la faptul că NOTA are o foarte mare reprezentativitate în aprecierea copilului, care trebuie să fie admis într-o treaptă superioară de școală.
      Nota, ca medie a anilor de școală.
      Fiecare luptă pe orice cale să „prindă „note mari. Cum poate- copiind, dând mită,FURÂND.
      Adultul- profesor, părinte îl „ajută „ în acest demers.
      Așa se face că, el, copilul, iese din școală„gata pregătit„ să abordeze viața necinstit.

      Ștergere
  6. Cu câțiva ani în urmă, un copi de vreo cinci ani, întrebat ce vrea să se facă în viață, a spus că vrea să se facă hoț! Asta, spre surprinderea părinților, care nu îl educaseră în această direcție. Copilul a explicat apoi că a ajuns la această „țintă” în viață pentru că este cea mai ușoară și mai sigură de obținere a succesului. Atâta vreme cât succesul este definit de cât și ce ai, indiferent cum ai ajuns să ai cât și ce ai.

    Dacă succesul în viață ar fi fost să fii înconjurat de cât mai mulți și mai interesanți prieteni dezinteresați, să ai o familie care se bucură de lucrurile simple, naturale, să cunoști cât mai mult din arta oamenilor și din creațiile Naturii, să fii cât mai aproape de înțelegerea cosmică a lui Dumnezeu, atunci, categoric, nu hoția ar fi fost calea spre acest succes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate părea ciudat ca eu să spun că îl „înțeleg „ pe puștiul pus în fața unei asemenea întrebări.
      De multe ori, în casă, tata și mama sau doar unul dintre ei „lucrează „într-un fel anume. Adică aduc bani fără să muncească prea mult. Sau poate fără muncă.
      Copilul vede. Înțelege atât cât poate.
      Aceluiași copil, părinții ( sau poate doar unul) îi spun să învețe, să fie premiant, să-și depășească toți colegii.
      Să ajungă „cineva„.
      Pentru asta, fac „orice„- îl dau la meditație din clasa I, oferă bani de ziua „doamnei „, să i se cumpere cadou un ceas , un laptop performant, de exemplu.
      Copilul înțelege cât poate.
      Și crește.
      Crește în felul în care îl ”învață „ familia și societatea.

      Nu neapărat ca o glumă- una dintre prietenele mele- profesoară de matematică- își educa fetițele frumos, le ajuta la matematică, mă rog, făcea tot ce trebuie să fie bine.
      Într-o zi, ea a întrebat-o pe fata cea mare:
      -Ce vrei tu să te faci tu, fata mea, când vei fi mare?
      Și răspunsul a venit imediat:
      - Vreau să mă fac TANTI DOINA.
      Tanti Doina, o vecină, fuma, bea cafele de câteva ori pe zi, un păhărel sau câteva de nu știu ce licoare ..

      Ștergere
  7. 100% nu ai dreptate!
    probabil e asa cum spui, din punctul TAU de vedere! din al meu, nu! tata a ajuns primar si nu a fost nici gusat, nici tampit, dovada sunt cei 11 copii, toti premianti, si locul deloc de neglijat al lui in "ierarhia satului"! apropo, a facut puscarie, dupa "primarie"! si asta nu a impiedicat cu nimic drumul in viata al nostru, al copiilor!
    daca nu era comunismul, eram cioban sau un biet rob sau mort demult!
    urat articol, din punctul meu de vedere! asta pentru ca generalizeaza!
    sunt de acord cu un comentariu, "educatia conteaza", nu regimul!
    duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te-ai ambalat inutil. Nedrept. Agresiv. Nepoliticos. Neatent.
      Îmi aparțíne foarte puțín din „àrticol`„.
      Dacă te-ai fi uitat mai atent, ai fi văzut că punctul de vedere este al Domnului istoric Neagu Djuvara, pentru care am tot respectul. Eu eram copil în vremurile despre care vorbește dumnealui, așa că nu aveam de unde să știu cine au fost primarii din primii ani de comunism.
      Ceva știu- familia soțului meu a fost de „chiaburi„. Deci bunicul și unchiul copiilor mei au făcut pușcărie, pentru că aveau moară și tractor.
      Da, cel care le-a confiscat moara atunci, a ajuns apoi om mare. Nu i-a fost rău nici după aceea.
      Cinste tatălui tău dacă a făcut lucruri bune!
      Cred că, dacă ar trăi, ți-ar sugera să citești mai atent. Eventual, să citești , vorba lui Sorescu, DE DOUĂ ORI!!

      Ștergere
    2. Este posibil sa fie cum zici. Dar un citat ar trebui prezentat ca atare. Oricum nici la inceput, nici "in timpul", nici "dupa" nu se vede procentul de convingere pro sau contra. Din raspunsul dat comentariului meu se intelege exact ce am zis eu. Nu e cu suparare ca ai convingeri, e cu suparare ca generalizezi! "Parerea mea"! Si asta, "a doua oara"!

      Ștergere
  8. Regimul dicteaza si educatia din pacate!Mai cu seama in comunism!

    Am uitat oare de educatia aceea politica din scoli si la serviciu indiferent care...ce pologhii,minciuni,tampenii delirante ni se bagau in minte,... si toate acele manifestari grandioase lauda partidului,si ropotul de aplauze ca la comanda,tortura din lagarele comuniste,ura fata de intelectualitate,si cate si mai cate...
    Articolul face istoric referire Vasile,la modul general,emblematic,dominant,la scara sociala a unor vremuri comuniste,fireste ca sunt si cazuri de exceptie!Slava Domnului!

    PS:Ma duc acum cu gandul la filmul...Lista lui Schindler!

    RăspundețiȘtergere
  9. Defapt una este sa prezinti un tablou general si altceva sa generalizezi!
    Daca umbli pe un camp cu buruieni si dai de cateva flori,nu ai sa spui lumii ca ai vazut un camp inflorit.
    Istoricii stabilesc aspecte generale,definitorii unui timp,epoci.Altminteri,in rau exista si bine,in bine exista si rau.
    Exceptiile bune devin uneori metafore pentru artisti,ma duc cu gandul Gina la primarul(ca tot veni vorba) Jean Valjean din "Mizerabilii" lui Hugo.Nu stia nici sa scrie,si in ciuda experientei foarte crude a vietii sale,si-a pastrat omenia,caracterul si inima buna.
    Putea sa devina ignorant,razbunator,rau,ca multi cei peste care trec necazurile vietii.Nu?

    Cum sa spui:
    "daca nu era comunismul, eram cioban sau un biet rob sau mort demult! "Adica te-a salvat comunismul?Vorba lor era "cine nu este cu noi,este impotriva noastra!"Daca eram si astazi in acest sistem dictatorial-totalitarist,nici ca mai scrieai pe blog ce doresti!

    Dar de "Fenomenul Pitesti" ai auzit Vasile?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă ar fi să povestesc prin câte au trecut -socrul și fratele lui în închisoare... știu totuși atât de puțín, pentru că unchiul copiilor mei se ferea să vorbească, locuia într-o casă la stradă și mereu avea impresia că, prin fața ferestrei, trece un ins , care îl urmărește.
      Lucrurile nu trebuie să se amestece.
      Istoricii vorbesc în urma unor studii profunde, au cercetat documente, le-au pipăit.
      Că x sau Y au mers la școală în acei ani , asta este o altă poveste.
      Alți copii, deloc puțini- soțul meu este unul dintre ei- au muncit departe de casă, la 14 ani, pentru că purtau pecetea- fiu de chiaburi.
      Chiabur- un om, un gospodar, care a muncit toată viața!
      Vezi tu, poate că asta este lumea, nu este timp sau nu se dorește să-l asculți pe cel de lângă tine.

      Și apoi, orice fapt povestit sau , mai mult, repovestit, este subiectiv, își pierde din autenticitate.
      Știi ce mi se pare mie grav? că vorbește X despre Y sau în locul lui, când , de fapt, este imposibil.
      Fiecare om, fiecare lucru își au propria lor istorie.

      Ștergere