nu pot să scriu decât despre tine,

Cu mâna ta. Este un fel de-a te păstra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă. Gânduri din camera de alături


19 februarie 1936, Bulzești, Dolj/8 decembrie 1996, București.
Când  ne amintim de Marin Sorescu?
 
 În unduios  dans de  gânduri,   a venit o noapte albastră, despletită, ursitoarele  i-au cântat cu munții și cu apele  de of și de aoleu, cu luna și cu soarele a privit  în fântâna sufletului, rătăcind între  obtuz și isoscel, în  glasuri  topite sub vâltoarea vremii, cu păreri de rău amirosind a miriște, în  zvon de năvoade și valuri, culegând   mărgean în rostogoliri  de vorbe există  oare vreo legătură între construcțiile edilitare și numerele lor?
A râs  soarele.

Cu Trei dinți din față,  se foiau lanurile, cerul  era plin de cozi de păun,  ațipise clipa  cu capul  pe arcul Carpaților, se răzvrăteau  arcuindu-se păduri și  zăvoaie,   risipind amintiri, mereu revenite în Matca.
Poate că trebuie să ne reamintim, fie măcar o dată la patru ani cine a  fost el.
Poet, dramaturg, prozator, eseist, traducător, pictor și grafician.
 Cunoscut în toată lumea- șaizeci de cărți i-au fost traduse în douăzeci și trei de țări.

Douăzeci și patru de volume de poezii, debutul fiind la 28 de ani cu Singur printre poeți, Poeme (1965) Moartea ceasului (1966)Tinerețea lui Don Quijote (1968),Unghi (1970)Tușiți (1970)O aripă și-un picior (1970)Suflete, bun la toate (1972) La lilieci, volumul I (1973)Astfel (1973)Norii (1975)Descântece (1976)Ceramică (1976)La lilieci, volumul II (1977)Sărbători itinerante (1978)La lilieci, volumul III (1980)Fântâni în mare (1982)Apă vie, apă moartă (1987)La lilieci, volumul IV (1988)Poezii alese de cenzură (1991)
cinci piese de teatru: capodopera  Iona,  Matca, A treia țeapă, Există nervi, Paracliserul,  jucate în unsprezece țări.
A scris și două romane-Trei dinți din față.și Viziunea viziunii.
A fost Membru al Academiei Române și al altor trei  prestigioase Academii din Franța și din Italia.
Creația lui a fost  răsplătită cu multe premii-Herder, Medalia de Aur pentru poezie, Ospeti Napoli, Fernando Riello Madrid, Felix Romuliana , Belgrad.
Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. 
Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf.
 Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. 
Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. 
De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez anii frumoşi din viaţă.

Cu toate că se afla în rai,

Adam se plimba pe alei preocupat şi trist

Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva

Dintr-o coastă a lui Adam.

Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune,

Încât chiar în clipa aceea

Şi-a pipăit coasta imediat următoare,

Simţindu-şi degetele frumos fulgerate 

De nişte sâni tari şi coapse dulci

Ca de contururi de note muzicale.

O nouă Evă răsărise în faţa lui.

Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine. 
Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. 
Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare.
 Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.
 

         Ar trebui să ni-l amintim   de câte ori răsare soarele.
 Muzeul satului

Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.
Nu întâlnești aici nicio monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.
Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.
Era primitivă,
Antică, mcdievală
Apar ca una singură,
Fiindcă, neștiind carte, țăranii
N-au băgat de seamă că între aceste epoci
Exista deosebiri
Fundamentale.
Aici exponatele cele mai numeroase
Sunt bordeiele.
De la munca pământului
Țăranii intrau direct în pământ,
Să se odihnească.
Din loc în loc între bordeie
Sunt intercalate răscoalele:
A lui Doja, a lui Horia, Cloșca
și Crișan, a lui Tudor,
Construite de data asta la suprafață
Cu un uimitor simț al simetriei
Arhitectonice.
Vizitatori,
Nu atingeți sărăcia și tristețea
Aflate-n muzeu.
Sunt exponate originale,
Ieșite din mana, din sufletul și din rărunchii acestui popor
într-o clipă de încordare și spontaneitate
Care a durat
2000 de ani.//
Unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel, adorat, respectat,citit, recitit, răscitit, hulit, de aceea trebuie să mă feresc de cei care par.
Dau cu parul, cu părerea.. 
Marin Sorescu