motto:
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căușul palmei tale.
Vor trece ani. Și-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fată,
voi bea din palma ta, de care
n-am să mă satur niciodată.
Pe-același drum, ca la-nceput
vom dogorî mereu la față.
Și-ntâia brazdă-am să-ți sărut
pe-obrazul însemnat de viață !
Dar dacă, în aceeași zi,
mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-aș opri
tot la căușul palmei tale.//
Vor trece ani,
de Veronica Porumbacu//
Sărbătorile fac să înflorească în cotidian acel strop
de altceva, indiferent că plouă, ninge sau se
răscolesc prin ramuri de copaci vârtejuri aducătoare de răzmeriță.Nu știu câtă lume agreează sărbătoarea Sfântului Valentin, cum nici de Dragobete nu-mi vine să cred că toți îndrăgostiții își pun inimioarele în palmă.
Despre semnificația zilei de astăzi, am găsit niște informații interesante pe un blog documentat Cer și pământ românesc.
Valentin, fost episcop în Interamna (azi: Terni, Italia) , a fost condamnat la moarte și executat pe 14 februarie 269, din cauza credinței lui. Potrivit legendei ,el ar fi cununat păgâni cu creștini, dăruia tinerilor îndrăgostiți flori din grădina lui, vindeca bolnavi. A fost învinuit de cununare religioasă a perechilor de îndrăgostiți, în ciuda poruncii împăratului roman Claudius II (268-270).
În închisoare, el se împrietenește cu fiica temnicerului și
o convinge să creadă în Dumnezeu. În ziua execuției sale–14 feb. 269, Valentin îi trimite fetei temnicerului o înflăcărată scrisoare de dragoste, pe care, prudent, n-o semnează.
În 496, Papa Gelasius schimbă data sărbătorii păgâne a dragostei Lupercalia,
de la 15, la 14 februarie. Biserica înțelegea că nu este nimic rău în a sărbători
dragostea, ea combate doar credințele păgâne, care aduceau o insultă la adresa
divinității.
Lupercalia s-a sărbătorit în continuare, dar aceasta a rămas
marcată ca ziua Sf.Valentin.
Când avea loc Lupercalia,
sărbătoarea păgâna, se obișnuia să se scrie numele tuturor fetelor nemăritate pe niște bilețéle, care apoi se introduceau într-o cutie. Fiecare bărbat extrăgea câte un astfel
de bilețel, iar fata aleasă devenea iubita lui pentru un an întreg.
O practică
similară a prins contur începând cu secolul al 14-lea.
În ziua de 14 februarie
fiecare băiat alegea o fată care-I devenea iubită pentru o zi.
Într-un fel, era o corespondență cu acea credință, potrivit căreia împerecherea păsărilor (simbolul
primăverii) are loc de ziua Sf. Valentin.
În Europa occidentală și S.U.A., pe 14
februarie este sărbătorită ziua sfântului Valentin, zi a iubirii și a
darurilor.
În ultimele decenii aceasta sărbătoare s-a răspândit și în țări
necatolice sau neprotestante din întreaga lume.//
La mulți ani iubirii!
La mulți ani iubirii!
sărbătorești?
Am gasit un atricol interesant aici:http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/originile-zilei-indragostitilor, dar Dragobetele catolic nu ma entuziasmeaza. Pacat ca a fost uitat cel autohton!
RăspundețiȘtergereCel mai mult mi-a plăcut concluzia slovacilor„ Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, așa că pe 14 februarie plantele şi florile încep să crească.„
RăspundețiȘtergereNu uit nici de Dragobete dar, ca să fim sinceri pînă la capăt, Dragobetele are o rădăcină păgînă (fiul lui Baba Dochia) pe cînd Sf. Valentin, are tradiţie creştină.
RăspundețiȘtergereEu n-am nevoie de o zi specială ca să-mi iubesc soţia. O iubesc în fiecare zi şi ştiu că mă iubeşte şi ea.
Cineva spunea că dacă într-o relație nu mai există neliniște, atunci s-a țesut ceva mult mai profund- complicitatea.
RăspundețiȘtergereSarbatorim in fiecare zi, oricat de obositi am fi! Si daca am vrea sa uitam, n-am putea, are grija Matei sa ne aminteasca, doar... privindu-l!
RăspundețiȘtergereSă crească sănătos și voinic Matei, voi să rămâneți mereu la fel!
RăspundețiȘtergere