la o mână. Pe care îl iubești mai mult?
Ne batem mintea cu fel și fel de întrebări/situații/neliniști/
dileme, uităm sau refuzăm să ne gândim cât de fragil
oscilează granița între este
bine/este rău..de fiecare dată există grade de comparație.În realitate, tu ești subiectul implicat, cele două construcții opun viața unui alt fel de viață.
Lumea este foarte grăbită.
Cui îi pasă cu adevărat de
cel care trece?
La o mână sunt cinci ,
în suflet sunt câte au răsărit.//
Unul dintre eroii cărții Isabelei Allende spune că nu contează
câte știi dacă nu ești în stare să te aperi.//
Așa să fie?
Cinci degete la o mana reprezinta un intreg. Daca vreunul lipseste echilibrul a fost stricat. Nu mai functioneaza mana cum trebuie.Este bine ca ele sa stea cuminti impreuna, sa poata oferi o floare, sa poata scrie cuvinte, sa faca rugi, sa poata munci. Intregul e un univers. Este rau cand acest univers este dezechilibrat.
RăspundețiȘtergereStiinta trebuie protejata. Asa cred.
O seara placuta sa ai, Gina
Gabriela,
ȘtergereNici nu-ți dai seama cât de exact m-ai „citit„!Ca și cum ai fi văzut realitatea printre cuvinte.
Asta, da, comunicare! Mulțumesc frumos!
Să fii iubită de cine te merită!
Este indiferenta aceea ce ne toarna venin in suflet atunci cand problema ne apartine.
RăspundețiȘtergereDa.
ȘtergereCuvântul ” indiferență” sună amenințător, dar acoperă o realitate și mai gravă decât pare să fie.
Nu prea pot scrie, dar ceea ce spuneți, am văzut nu doar cu ochii.
Mi se pare si mai grav si tare trist cand, dintr-un om caruia ii pasa, devii unul mai... nepasator, ca sa nu spun chiar indiferent. Si asta doar pentru ca altora nu le-a pasat si tu te-ai saturat sa fii mereu cel cu bun simt, cu suflet, care tine cu dintii de prietenii, de valori...
ȘtergereBine ai revenit, înmugurită Crenguța!
ȘtergereTu aduci Primăvara!
Degetul mic este acela pe care il protejeaza cei mai multi...
RăspundețiȘtergerePoate că dacă te-aș fi ”auzit„, aș fi aflat în tonul tău o notă melancolică sau, oricum, ceva învăluitor.
ȘtergereTotuși, sunt momente în care, din cine știe ce motive( Doamne, câte pot exista) nimeni să nu-l poată ocroti nici chiar pe el,degețelul cel mai mic...
Bunica isi asemana copiii cu degetele.Desi toti erau copiii ei(7 la numar)fiecare era diferit in felul lui,dar pe fiecare il iubea la fel exactpentru diferentele care se conturau in personalitatea fiecarui"deget".
RăspundețiȘtergereAzi,pregatind tortul sarbatoritului de maine,prietena mea care face minuni cu mainile ei,spunea ca n-ar putea face ceva bun daca n-ar avea voie sa le"lucreze" cu mainile,nu de alta,dar orice consistenta trebuie bine,bine simtita.
Ea facea cremele,eu pictam pe martipan.
Anul acesta micutul meu si-a dorit imaginea Titanicului.
Maine pun si imagini!:)
Dragă Angi, zicerea asta atât de profundă și de tulburătoare o tot auzim , nu știu dacă o luăm mereu în seamă.
ȘtergereMi-a venit , de fapt, mi-a revenit în minte, după o întâmplare nefericită, de care am avut parte recent.Am răstălmăcit-o în mai multe planuri. oricum ai privi lucrurile, până la urmă, toți suntem degetele de la mâna cuiva. De fiecare dată, alt deget.
La mulți ani degețelului cu pistrui!
Imi place gandul acesta de a 'te apara'...cred ca invatam ceva nou de fiecare data cand ne aparam ...poate pentru proxima ocazie cand santem la ananghie.
RăspundețiȘtergereNumai bine, Gina!
Irina,
ȘtergereERam într-o formă despre care nu prea vreau să discut , când am citit vorbele de mai sus- un discipol repeta în gând vorbele Maestrului său, multe vorbe, multe învățături- cât să-i folosească nouă vieți.
Ei, bine, lipsea ceva. Exact asta- știind multe și mult, te poți apăra de toate?
Toate cele bune, Irina!