Oho, si ce mai doare! Sfasietor, cateodata, cred ca poti muri din cauza durerii... de suflet! E ciudat cat de mult poate sa doara ceva ce, practic, nu exista, nu-i asa?
Nu-mi găsesc cuvintele..sunt așa de schimbătoare toate pe lumea asta, este atât de fragilă granița între o mare bucurie și o tot atât de mare tristețe. Sufletul le adună pe toate..
Da,cred ca sufletul doare... Azi se implinesc 4 ani din 6 cati ii are,iar micutul de el vorbeste despre parintii lui,doi tineri minunati,care aveau multe de facut in aceasta viata,ca despre doua stele care-l vegheaza din cer.Doare sufletul lui de copil,dar mai rau doare sufletul parintilor care si-au condus feciorul si nora pe ultimul drum. Nu numai ca doare,dar cred ca nu se vindeca niciodata... Azi,si sufletul meu e trist din aceasta cauza...
Parca Angela Similea canta cu multi ani in urma "sa mori din dragoste ? ranita" sau ceva de genul, nu ?
Am vazut de curand un dokumentar despre Rommy Schneider care la circa un an de la moartea fiului ei a murit se pare de inima. Prietenii ei erau de parere ca ar fi murit de durere, pt. ca nu a reusit sa-si mai revina dupa acea intmplare tragica.
Eu chiar cred ca poti muri din acesta cauza pt. ca sunt convinsa ca sufletul se vindeca mai greu - asa cum si corpul nu se vindeca daca sufletul e bolnav.
Nu știu dacă ai „cules„ vorbele ca răspuns pentru temă în general, pentru cele spuse de Carmen( sigur, ea va răspunde) sau pentru crezul tău. Reiau ideea în care cred- toate pe lumea asta, deși cugetătorul zicea că sunt relative,( poate chiar așa or fi lăsate) în realitate, sunt mult mai profunde decât ar părea.
Nu era comentariul lui Carmen cand am scris!Judecand dupa minute,in timp ce eu scrieam ,ea daduse click pentru afisare,ceva de genul asta.Interesant cum se leaga anticipativ ca idee,measj... Nu este crezul meu,sunt chiar eu.Ma intristez si cand sunt bucuros.Nu ma pot impaca cu ideea suferintei din jur.Stiu ca in timp ce eu sunt bucuros,undeva e atat suferinta,si ma indoliez,Cand sunt trist, ma potrivesc in fond mai bine cu starea de spirit generala...Doamne ce gand straniu!!!!
Nu este deloc straniu. Ești cum ești, nu , pentru că vrei, și pentru că substanța din care te-ai clădit așa este rânduită/aleasă/ creată. Dac-ai ști ce spectacol am văzut aseară!! Încerc să-l „prin „ într-o formă de pus aici, încerc, pentru că sunt, cumva, prea „risipită„.
Nimic pe lumea asta nu este întâmplător. ( de câte miliarde de ori se va fi spus chestia asta?)
Teologic nu prea ai voie sa fii deprimat ,mahnit ,sa intri in depresie,sau akedia cum ii spun ei.Inteleg ca atat timp cat Iisus a biruit lumea,asezandu-L icoana in suflet trebuie sa pastrezi o atitudine de viata increzatoare,optimista ,sa te bucuri.Dar tot nu functioneaza din punctul meu de vedere.Aici bucuria implica tristete in tainice si subtile raporturi...doar la modul ideatic,paradisiac e bucurie din bucurie,un mugur deschis necontenit intr-un feeric cant.Asa cumva simt eu in visele mele. Aici...suntem pentru a suferi.Asumat.
Optimismul nu prea se împacă, zic, cu starea de detașare, pentru că, dacă ai niște tristeți, niște experiențe tulburătoare, nu poți fi, în niciun caz, măcar atunci, în acele momente,încrezător. Îți revii, da? de cele mai multe ori, se adeverește că noaptea este un sfetnic bun! Dar, rezultatul experienței rămâne, te marchează. Cum „evoluăm, la urma urmei? nu din ceea ce ni se întâmplă? P.s. iartă-mi ( spune-i cum vrei- ignoranță/incertitudine/neconvingere ) tu chiar crezi într-o altă posibilă stare de bine și de frumos?
Tarkovscki care este in opinia mea unul dintre cei mai mari contemplativi si spirite ale secolului XX,era odata intrebat despre bucurie,veselie,ras....el spunea cam asa;cand vine vorba de veselie eu sunt un inflexibil...exceptand cazul copiilor ,batranilor trecuti prin amarul vietii si spiritelor preocupate de desavarsire.In rest e din prostie!...exact asa simt si eu.Subscriu intru-totul!
Tarkovschi? Uriaș!Ce viață! Pe cărarea îngustă, către Dumnezeu!!”
"Vreau sa pastrez nivelul calitatii. Asa cum Atlas a tinut intreg universul pe umeri. Putea foarte bine sa-l arunce jos dupa ce-a obosit. Dar n-a facut-o. Dintr-un motiv anume a continuat sa-l tina. Aceasta este partea cea mai remacabila a legendei: nu faptul ca a tinut universul pe umeri atata timp, ci acela ca nu a renuntat, dezamagit, lasandu-l jos.„
Omului și-a câștigat condiția de a avea conștiință liberă, neîngrădită de forțe inferioare Divinității..( cu aproximație, din ce am citit undeva)
Da,îmi amintesc, aveam o revistă superbă cu toate poveștile despre Rommy Schneider și viața ei incredibilă..parcă văd îngrozitorul gard ascuțit care înconjura, cred, casa mamei unde, unde puștiul își petrecea o vacanță.
Știi cum cred eu, Carmen? sufletul doare de tristețe, dar și de bucurie. Suntem ființe atât de complicate, deși, în aparență putem părea altfel.
Aseară, am fost la teatru, durerea tot acolo, cafeaua am băut-o de dimineață, durerea n-a dispărut, am primit trei vorbe, trei.Și, înainte de asta, o lămurire. Mă simt foarte bine! p.s.o ceșcuță de cafea, mâine dimineață, în balcon, cu ochii în niște poze .
Poza este făcută de fiul meu, într-o vacanță, la Bali. În urmă cu vreo câteva zile, mi-a adus multe fotografii, am ales , deocamdată două. Sunt convinsă că nu s-ar fi trezit atât de devreme. Cred că este în apusul soarelui. Oricum, o să-l întreb.
Ufff, si inca ce amarnic mai doare sufletul. Stiti ce este ciudat, doamna Gina, ce-am observat eu, ca cel mai tare doare atunci cand iubesti sincer si nu ma refer la iubirea dintre un barbat si o femeie, cand vrei sa ajuti cu toata fiinta ta pe cineva, si nu poti sa mai faci nimic, atunci durerea e sfasietoare. O noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)
Da, sunt atât de complicate, deseori, lucrurile, Ștef,că, oricât de mare este durerea sufletească, nu poți decât să iubești intens , doar așa ajuți. Cred în puterea vindecătoare a dragostei!
Oho, si ce mai doare! Sfasietor, cateodata, cred ca poti muri din cauza durerii... de suflet! E ciudat cat de mult poate sa doara ceva ce, practic, nu exista, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereNu-mi găsesc cuvintele..sunt așa de schimbătoare toate pe lumea asta, este atât de fragilă granița între o mare bucurie și o tot atât de mare tristețe.
ȘtergereSufletul le adună pe toate..
Da,cred ca sufletul doare...
RăspundețiȘtergereAzi se implinesc 4 ani din 6 cati ii are,iar micutul de el vorbeste despre parintii lui,doi tineri minunati,care aveau multe de facut in aceasta viata,ca despre doua stele care-l vegheaza din cer.Doare sufletul lui de copil,dar mai rau doare sufletul parintilor care si-au condus feciorul si nora pe ultimul drum.
Nu numai ca doare,dar cred ca nu se vindeca niciodata...
Azi,si sufletul meu e trist din aceasta cauza...
Să existe, oare,bucurii fără durere, dragă Angi?
ȘtergereDa, sufletul doare Gina! Durerea sufletului este pricinuita de un foc care il arde, determinandu-l sa se purifice!
RăspundețiȘtergereAșa cum spui tu, dragă Marycix, ar trebui să primim durerea cu multă speranță!
ȘtergereIntotdeauna sufletul, mama...
RăspundețiȘtergereO seara placuta sa ai, Gina!
Da, mereu laolaltă, Gabriela..
ȘtergereO zi bună îți doresc!
Foarte frumoase pozele.
RăspundețiȘtergereAm înțeles mesajul- partea plină a paharului!
Ștergerep.s. imaginile sunt din Bali.
Parca Angela Similea canta cu multi ani in urma "sa mori din dragoste ? ranita" sau ceva de genul, nu ?
RăspundețiȘtergereAm vazut de curand un dokumentar despre Rommy Schneider care la circa un an de la moartea fiului ei a murit se pare de inima. Prietenii ei erau de parere ca ar fi murit de durere, pt. ca nu a reusit sa-si mai revina dupa acea intmplare tragica.
Eu chiar cred ca poti muri din acesta cauza pt. ca sunt convinsa ca sufletul se vindeca mai greu - asa cum si corpul nu se vindeca daca sufletul e bolnav.
O zi buna si sanatate,
Carmen
Unde ai fugit, Carmen???
Ștergere"Eu cred ca sunt bolnav de prea mult suflet."-Blaga
RăspundețiȘtergereNu știu dacă ai „cules„ vorbele ca răspuns pentru temă în general, pentru cele spuse de Carmen( sigur, ea va răspunde) sau pentru crezul tău.
ȘtergereReiau ideea în care cred- toate pe lumea asta, deși cugetătorul zicea că sunt relative,( poate chiar așa or fi lăsate) în realitate, sunt mult mai profunde decât ar părea.
Nu era comentariul lui Carmen cand am scris!Judecand dupa minute,in timp ce eu scrieam ,ea daduse click pentru afisare,ceva de genul asta.Interesant cum se leaga anticipativ ca idee,measj...
ȘtergereNu este crezul meu,sunt chiar eu.Ma intristez si cand sunt bucuros.Nu ma pot impaca cu ideea suferintei din jur.Stiu ca in timp ce eu sunt bucuros,undeva e atat suferinta,si ma indoliez,Cand sunt trist, ma potrivesc in fond mai bine cu starea de spirit generala...Doamne ce gand straniu!!!!
Nu este deloc straniu.
ȘtergereEști cum ești, nu , pentru că vrei, și pentru că substanța din care te-ai clădit așa este rânduită/aleasă/ creată.
Dac-ai ști ce spectacol am văzut aseară!!
Încerc să-l „prin „ într-o formă de pus aici, încerc, pentru că sunt, cumva, prea „risipită„.
Nimic pe lumea asta nu este întâmplător. ( de câte miliarde de ori se va fi spus chestia asta?)
Teologic nu prea ai voie sa fii deprimat ,mahnit ,sa intri in depresie,sau akedia cum ii spun ei.Inteleg ca atat timp cat Iisus a biruit lumea,asezandu-L icoana in suflet trebuie sa pastrezi o atitudine de viata increzatoare,optimista ,sa te bucuri.Dar tot nu functioneaza din punctul meu de vedere.Aici bucuria implica tristete in tainice si subtile raporturi...doar la modul ideatic,paradisiac e bucurie din bucurie,un mugur deschis necontenit intr-un feeric cant.Asa cumva simt eu in visele mele.
ȘtergereAici...suntem pentru a suferi.Asumat.
Optimismul nu prea se împacă, zic, cu starea de detașare, pentru că, dacă ai niște tristeți, niște experiențe tulburătoare, nu poți fi, în niciun caz, măcar atunci, în acele momente,încrezător.
ȘtergereÎți revii, da? de cele mai multe ori, se adeverește că noaptea este un sfetnic bun!
Dar, rezultatul experienței rămâne, te marchează. Cum „evoluăm, la urma urmei? nu din ceea ce ni se întâmplă?
P.s. iartă-mi ( spune-i cum vrei- ignoranță/incertitudine/neconvingere ) tu chiar crezi într-o altă posibilă stare de bine și de frumos?
Tarkovscki care este in opinia mea unul dintre cei mai mari contemplativi si spirite ale secolului XX,era odata intrebat despre bucurie,veselie,ras....el spunea cam asa;cand vine vorba de veselie eu sunt un inflexibil...exceptand cazul copiilor ,batranilor trecuti prin amarul vietii si spiritelor preocupate de desavarsire.In rest e din prostie!...exact asa simt si eu.Subscriu intru-totul!
ȘtergereDA CRED!...chiar si pentru aici.
Tarkovschi? Uriaș!Ce viață!
ȘtergerePe cărarea îngustă, către Dumnezeu!!”
"Vreau sa pastrez nivelul calitatii. Asa cum Atlas a tinut intreg universul pe umeri. Putea foarte bine sa-l arunce jos dupa ce-a obosit. Dar n-a facut-o. Dintr-un motiv anume a continuat sa-l tina. Aceasta este partea cea mai remacabila a legendei: nu faptul ca a tinut universul pe umeri atata timp, ci acela ca nu a renuntat, dezamagit, lasandu-l jos.„
Omului și-a câștigat condiția de a avea conștiință liberă, neîngrădită de forțe inferioare Divinității..( cu aproximație, din ce am citit undeva)
Da,îmi amintesc, aveam o revistă superbă cu toate poveștile despre Rommy Schneider și viața ei incredibilă..parcă văd îngrozitorul gard ascuțit care înconjura, cred, casa mamei unde, unde puștiul își petrecea o vacanță.
RăspundețiȘtergereȘtii cum cred eu, Carmen? sufletul doare de tristețe, dar și de bucurie. Suntem ființe atât de complicate, deși, în aparență putem părea altfel.
O zi însorită îți doresc!
de cele mai multe ori sufletul ...
RăspundețiȘtergereBine ai revenit, alicee, ne strecurăm printre cuvinte..
ȘtergereUneori, ceva doare, dar nu știu exact ce. Ce știu e că trece, așa că beau o cafea și merg mai departe.
RăspundețiȘtergere”Ceea ce vă dorim și dumneavoastră” :D
Aseară, am fost la teatru, durerea tot acolo, cafeaua am băut-o de dimineață, durerea n-a dispărut, am primit trei vorbe, trei.Și, înainte de asta, o lămurire.
ȘtergereMă simt foarte bine!
p.s.o ceșcuță de cafea, mâine dimineață, în balcon, cu ochii în niște poze .
Deci a trecut. QED :)
ȘtergereDa!
ȘtergereMatematică de suflet!
Prima poza este un apus de soare sau un rasarit? Voi ce parere aveti?
RăspundețiȘtergerePoza este făcută de fiul meu, într-o vacanță, la Bali.
RăspundețiȘtergereÎn urmă cu vreo câteva zile, mi-a adus multe fotografii, am ales , deocamdată două.
Sunt convinsă că nu s-ar fi trezit atât de devreme. Cred că este în apusul soarelui.
Oricum, o să-l întreb.
Ufff, si inca ce amarnic mai doare sufletul.
RăspundețiȘtergereStiti ce este ciudat, doamna Gina, ce-am observat eu, ca cel mai tare doare atunci cand iubesti sincer si nu ma refer la iubirea dintre un barbat si o femeie, cand vrei sa ajuti cu toata fiinta ta pe cineva, si nu poti sa mai faci nimic, atunci durerea e sfasietoare.
O noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)
Da, sunt atât de complicate, deseori, lucrurile, Ștef,că, oricât de mare este durerea sufletească, nu poți decât să iubești intens , doar așa ajuți.
ȘtergereCred în puterea vindecătoare a dragostei!
Seară bună!
Foarte frumoase pozele, in special ultima.
RăspundețiȘtergere