luni, 8 aprilie 2013

„subtilități pornografice”




Duminică rece, tăioasă, anotimp incert.   
De ceva timp, fostul cinematograf  Modern   a primit numele actorului  argeșean Octavian Papaiani
Afiș mare Pozițía copilului, ce bine  că , în sfârșit, pot să văd  și eu  filmul care a primit Leul de aur. 
 Trec peste faptul că  a trebuit să alerg  pe la câteva  magazine deschise duminică- casierul nu are de unde să dea rest, intrăm, te poți așeza unde vrei, scaune noi, albastre,  două  domnișoare  ronțăie pufuleți, se stinge lumina, suntem  vreo douăzeci de spectatori.//
Am  emoții,  trebuie să fie un film  extraordinar, îmi zic așa pentru mine, m-am bucurat mult  când a fost premiat, am văzut-o pe doamna Luminița Gheorghiu în mai multe  emisiuni- o actriță sensibilă,  persoană   absolut  naturală, începe filmul,  poate n-am auzit eu  bine - un conflict virulent, împins până la trivială exacerbare  lexicală între o  arhitectă bogată,  mamă  posesiv- bolnăvicioasă  și  copilul ei deja, bărbat în toată firea.  
Țí-am spus  să mai faci un copil, vine răspunsul surorii pragmatice.
 Imaginile curg, camera  se mută repede-  o petrecere mondenă, doamna arhitect tocmai a împlinit treizeci de ani, dar pare de șaizeci, lume bună, elegantă,   mâncăruri fine, prezentări de personaje sus- puse,  sărbătorita este o pasionată dansatoare, vai, rău le stă doamnelor   în etate să se dezlănțuie, este clar-  ori dansezi  de una singură, pe întuneric, ori  te abții, zic așa pentru mine.
Povestea  pare ruptă din știrile de jurnal- un  stupid accident de circulație,  șoferul fiind  tocmai  fiul   bogatei și  foarte influentei doamne, o viață strivită brutal- un copil care a traversat printr-un loc nepermis.
De aici  curg și nu se mai opresc toate  relele unei lumi , căreia nu i se mai acordă nicio șansă de  reeducare : intervenții, șpagă,  corupție, slabe încercări din partea unor funcționari de a-și face  corect meseria,  conflicte, telefoane de jos în sus, bani mulți, mașini scumpe, dispreț  total pentru viața altuia,  eternul conflict mamă/iubită -tu nu ești o femeie frumoasă, nici eu nu sunt frumoasă pe fondul  dorinței bolnave a mamei  de a-și manipula   fiul-  bărbat speriat  chiar și de ideea de a deveni tată,  umilință,  duplicitate, falsificare de probe, trafic de influență, ostilitate, cinism, iubire  amenințată, păcăleli, despărțiri, relații mai puternice decât   realitatea însăși.

Nu mi-a plăcut filmul.
Poate că am avut prea mari așteptări- Leul de aur!
 Când auzi așa ceva, te gândești la  o realizare extraordinară, la  o temă subtilă, la niște valori ..
Ceva  mi-a produs un sentiment  imposibil de a fi definit -felul în care  filmul propune ruptura legăturii oedipiene/ freudiene, cum o fi vrând să fie, dintre mamă și fiu.
 Nu faptul  că el pleacă, sugerându-i   mamei că s-ar putea să se reîntoarcă sau nu. 
Nu asta mi-a  creat greață. 
Altceva-atitudinea lui față de  mamă, bună/rea, cu  multe greșeli nerecunoscute,  cu poticneli și  incapacitate de  a-i lăsa fiului   libertatea deciziilor.
  La  cei douăzeci și  șase de ani câți are, Barbu,un individ șters, fără pic de preocupare, un fricos, un indecis,  alege  să-și umilească propria mamă în modul cel mai abject cu putință. 
Oare pornografia, în cazul de față, cea lexicală,  să înlocuiască tensiunile,  trăirile interioare, zbuciumul?
Poate că eu, ca spectatoare, sunt de modă veche,  nu mă pot detașa de  prezent,  de mine însămi. 
  Am simțit dezgust total.
Oricare dintre cei implicați în realizarea filmului este fiul cuiva. Chiar nu pot spune mai mult.
Ce poate servi ca model în poziția copilului?nu-mi dau seama. Poate  doar dacă ar fi   să revăd filmul peste  ceva timp, cine știe..

Mesajul?
Nu, n-am descoperit niciun mesaj,  poate că  nu știu să mai citesc printre imagini.
O lume  urâtă,  prea urâțită ..

19 comentarii:

  1. @MIHAI spune:
    Doamna, trebuie sa recunosc, suntem depasiti!
    De multe ori ma intrebam:
    - Cu cine seman eu, asa de mitocan?
    Lumea ma contrazice. Zice ca sunt un "domn". Stiu ca nu sunt. Lumea nu a cunoscut-o pe mama.
    Din pacate lumea e in declin. Civilizatia a ramas doar o vorba in vant. Iar noi, cei care am cunosut civilizatia reala, suntem ultimii "dinozauri"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi dacă este să ne raportăm la dominațía dinozaurilor în ecosistemele terestre, cum spune cartea(circa 160 de milioane de ani) ar mai fi o speranță, așa-i?

      Ștergere
    2. Din pacate, nu. Imi amintesc de Sodoma si Gomora. Cam intunecate ganduri. Nu?

      Ștergere
    3. PS Exista relatii de incercare de dominare absoluta (ca in film). In toate apare riscul de violenta. E greu de condamnat cel ce raspunde cu un strigat de revolta.
      (Lasand la o parte faptul ca nu avem dreptul sa judecam!)

      Ștergere
    4. Doamne, ferește! ( este răspuns pentru prima observație)

      Exclus- aici nu este vorba de un strigăt de revoltă, nu.
      Filmul trebuie să transmită un mesaj.
      Să prezinte realități strâmbe, îndreptându-le. Sau să-l lase pe spectator să găsească soluții morale pentru toate conflictele.
      În concepția mea, folosirea celor trei fraze pe care cel născut de ea i le adresează,coboară relația „fiu- mamă ”în „povestea „Sodomei și a Gomorei„.
      Aș vrea să vă „aud” reacția, după ce veți vedea filmul.

      Ștergere
  2. Am cunoscut o mama posesiva.,Are un fiu extrem de talentat in mai multe domenii pe care l-a fagocitat de mic cu reprosuri si sfaturi moralizatoare ,de a ajuns saracul adolescent fiind sa o si bata.Poate ca tocmai acest aspect,acest tip de relatie care irupe violent si verbal si fizic uneori isi doreste filmul sa il aduca in prim-plan...

    Nu am vazut insa filmul,deci nu pot sa ma pronunt cu adevarat ....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că trebuie să vezi filmul.
      N-am negat existența conflictului „mamă- fiu„, nici detalierea acestuia până într-un punct.
      De neacceptat mi se pare, tocmai acum, într-o societate atât de bulversată, modul în care este folosit limbajul trivial, ca reacție.
      Este vorba despre un film premiat, nu discutăm „știrile de la nu știu care oră„..

      Ștergere
    2. Stii ce ma intereseaza pe mine intr-un film,expresia cadrelor,inlantuirea lor,in functie de planuri,unghiuri,lumina,simbol,mesaj dorit vizat la nivel de ansamblu.Si desigur naturaletea,jocul de rol.Scenariul joaca iar un rol fr important.Despre filme cu limbaj trivial ma dezgusta si pe mine,doar daca drama sociala,familiara,individuala este atat de dura,de aspra incat limbajul in sine reprezinta un semnal,un mijloc tematic in sine.Si poate nici asa nu prea sunt de acord,insa din pacate exista si aceasta realitate vulgara,o gasesti pe strada la tot pasul si in multe familii.

      Stilul acesta dur de un realism expresionist impins pana la grotesc uneori,cu limbaj pestrit,trivial si imagini agresive are si el o sorginte care se pare ca aprins in cinematografia noastra,si nu numai.
      Altminter repet,ca nota generala nu este tocmai stilul meu de film.
      I
      Poate ca filmul este bun pentru o categorie care se regaseste in el...oamenii sunt diferiti,nu spui tu asta mereu?



      Ștergere
    3. Cred că am fost „clară „în ceea ce am spus- ” nu mi-a plăcut filmul„. este opinia mea.
      Pe mine mă interesează într-un fim: mesajul,simbolistica,personajele, implicarea lor , scenariul și multe alte amănunte pe care „le simt„.
      Sunt filme, în care limbajul agresiv trece chiar neobservat, „nu se lipește pe auz„.
      În cazul de față, este ceva bolnăvicios.
      Cred că putea să lipsească.
      Repet- este opinia mea, ca femeie, ca mamă, ca profesoară, ca spectatoare.
      Am citit astăzi câteva cronici.
      ( am văzut filmul fără să fi citit ceva, știam doar ceea ce am postat în urmă cu vreo lună).
      Părerile sunt împărțite- unii nu se mai opresc din laude, alții, dimpotrivă, se situează la polul opus.
      Nu-mi doresc să determin pe cineva să nu vadă filmul.

      Am simțit că trebuie să apăr mesajul artistic al cuvântului,rolul lui în educația etică și estetică.
      Că filmul ar trebui să educe, nu?

      Ștergere
    4. Exista si o ideologie artistica care nu se vrea a a educa anume...doar se constata o realitate prin mijloace artistice mai mult sau mai putin elaborate,fara a se urmari un anume mesaj tematic,educativ.

      Ștergere
    5. IDEOLOGÍE, ideologii, s. f. Totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie. //

      Se situează, oare, „ideologia„ dincolo de OM?

      Ștergere
    6. Uneori arta nu este decat o forma de constatre,observatie a unui lucru sau fapt.Nu se urmareste o anumita idee,un mesaj dezvoltat tematic elaborios .Poti filma ziua unui om de dimineata pana seara ,exact asa cum se intampla in realitate,la modul cel mai banal.insa cu simt artistic si multa naturalete ,si sa obtii o minunatie de film in care afli mult mai mult mesaj reflectand decat filmand dupa scenariul unui roman remarcabil.
      Cam asta este cu aceasta ideologie.Ideea ,da este dincolo de oameni ,nu noi o cream ,noi o descoperim.Cum spunea Picasso,"eu nu caut ,eu gasesc"

      Ștergere
    7. Dar

      Acesta este rostul adevărat al artei: ea are să ne înalțe unde înșine prin noi nu ne putem ridica. Ioan Slavici.

      Ștergere
  3. Nu știu dacă să-l văd sau nu. N-aș petrece 2-3 ore din timpul meu liber, după ceea ai scris.
    Ai un argument care să mă facă să-l văd?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia,
      S-ar putea ca eu să fiu subiectivă.
      Trebuie să vezi filmul, să ai opinia ta.
      Am explicat ce m-a dezamăgit total.( este blând verbul)

      A fost un moment în film, când această mamă, în obsesia ei malefică, număra banii, îi punea în plicuri, cu destinație clară.
      Atunci, i-am plâns de milă, avea în gesturi,ceva care m-a trimis cu gândul la „Mara” lui Slavici.
      Ceva total diferit

      „Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună, ea scoate săculețul, ca să facă socoteala. Niciodată însă ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru toată viața. Scăzând dobânda din capete, ea pune la o parte banii pentru ziua de mâine, se duce la căpătâiul patului și aduce cei trei ciorapi: unul pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică.
      Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună fie și măcar numai câte un creițar în fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros se împrumută pentru ziua de mâine.
      Când poate să pună florinul, ea-l sărută, apoi rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă, stă pe gânduri și începe în cele din urmă să plângă.”

      Ștergere
  4. Eu fac parte din generatia de trazit sau cel putin asa ma simt.
    Inaintasii mei(ultimii "dinozauri),cand orice remarca grosolana era condamnata si generatia tanara(cea de azi)cand parca te faci remarcat,auzit numai daca folosesti un limbaj,un comportament mult prea nepotrivit.
    N-am vazut filmul,deci nu comentez.
    Ai povestit filmul asa cum l-ai perceput tu,iar faptul ca tu esti un om extrem de sensibil,iubitor de frumos nu ti-a ingaduit sa simti filmul asa cum poate l-au simtit unii critici.
    Imi place comparatia cu Mara.Poate asta si e mama ,dar pentru o alta lume,mult mai meschina.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,
      Să nu se înțeleagă că „țin partea „acestei mame.
      Nicidecum.
      Ceea ce mi se pare total nepotrivit în acest film este modul în care CUVÂNTUL urâțește lumea.
      Trebuie să vezi filmul.
      Aș fi dorit să aflu părerea cuiva care l-a văzut.

      Seară frumoasă și ție!

      Ștergere
  5. Buna seara, doamna Gina.
    Eu nu am vazut filmul, in schimb, l-au vazut cativa colegi ai mei si nici ei nu au fost incantati de el. La fel au spus si ei ca filmul n-are niciun mesaj si ca parca sunt cuprinse in el clisee din stirile de la ora 5. Bine spune o vorba inteleapta " la pomul laudat sa nu mergi cu sacul". Putin mi-au povestit despre ce este vorba in film si mi-au sugerat sa-l vad, pentru a-mi face o parere, acum chiar nu ma mai tenteaza sa-l vad defel. La cat de bine ma cunosc, sunt convinsa ca nu-mi place.
    Mie imi place armonia in familie, iar legatura dintre copii si mama sa fie una cat mai placuta amiabila, de intelegere. Sunt convinsa ca n-as fi ramas in sala pana la final.
    Imi pare rau sa spun acest lucru.

    Am revazut un film care mi-a ramas in suflet, un film exceptional "The Blind Side (2009)"- avand-o in distributie pe Sandra Bullock si Quinton Aaron, eu l-am vazut pe http://www.filmeonline.org/ sau poate il gasiti in alta parte. Mi-a placut enorm de mult iar in cazul in care nu l-ati vazut, doamna Gina, eu vi-l recomand cu multa bucurie.

    Eu va doresc o seara minunata, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ștef,
    În lumea asta, nu sunt doar lucruri bune și oameni perfecți. Există, cum bine știm, ființe rele, acaparatoare, posesive.
    În concepția mea, filmul continuă să fie un mod de a EDUCA.
    Este clar- filmul „culege„ relele lumii în care trăim.
    Bun.
    Și ce face cu ele?
    Cărțile,filmul, teatrul problematizează- cel care „gustă „actul artistic trebuie să primească niște mesaje, niște direcții, care să-l facă mai bun, mai frumos pe dinăuntru, să-i cultive acea parte din sine pe care nu și=o cunoaște,

    Trivialul, agresivitatea, cinismul, zdrobirea cultului pentru anumite simboluri sunt „surse„ de zdruncinarea a echilibrului , și așa, fragil al vieții.
    Sunt revoltată că MAMA , în acest film, după ce este „arătată„ în toată slăbiciunea ei , urmează să fie zdrobită simbolic.

    Mulțumesc frumos pentru sugestie!

    Seară bună îți doresc,
    Să -i

    RăspundețiȘtergere