Înainte, din trei persoane, cel puțin una mă saluta pe stradă. Acum, nu se mai întâmplă asta decât foarte rar. Asta este viața, ăsta este drumul vieții.
Liviu Ciulei
- regizor, actor, producător
7 iulie 1923, București,/25 octombrie 2011, Munchen
citește și aici( dacă ai vreme)
aşa este, gina, oamenii uită. şi mie mi se îmtâmplă aceasta... este firesc însă? este corect?
RăspundețiȘtergerecine mai ştie astăzi cine a fost liviu ciulei? prea puţini...
Răspunsul îl are tot cineastul-„Există un început, un mijloc şi un sfârşit. Ecuaţia trebuie să fie încheiată.„
RăspundețiȘtergereToate relele vin din faptul ca lumea a devenit prea complicata.Explozia informationala ce te asalteaza astazi din toate partile e o sursa teribila de stres.Creierul trebuie sa proceseze mult mai mult in unitatea de timp decat altadata.Cum poti sa mai gestionezi chibzuit atatea cerinte ce se emit continuu,atatea cantitati ce ti se vara fortat prin atatea mijloace?Noi in loc sa cautam simplifica lucrurile,mereu le complicam.
RăspundețiȘtergereGoana dupa bani strica totul!Azi toti vor confort,vor bani rapid sa-si asigure un viitor sigur ,ferit de necazuri.Asta insa inseamna sa apelezi la tot soiul de mizerii umane,de trucuri si minciuni,hotii,mita ,etc,etc.Jungla in toata regula,care pe care,si ..vb aceea,uite hotul,prinde-i turma daca poti!
Îmi place mult o legendă”Vânătorul din Alpi„ al cărei mesaj este că pe pământ și sub soare este loc pentru toți, altfel spus, pământul are de toate, el poate să ne acopere toate nevoile, nu și lăcomia..
RăspundețiȘtergereUitarea - o fi trădare, o fi lașitate, cine știe? Nitzche zicea că este o dovadă de înțelepciune, Freud ne îndemna să scăpăm de complexe, acceptându-le, adică să nu uităm? ( mă întreb)
Am dat odata de un film despre Freud...pacat ca nu i-am retinut titlul deoarece din prezentare chiar mi s-a parut interesant.Pornirea sa fata de Dumnezeu s-a declansat din cate am citit din momentul din pierderea fiicei sale cu care nu s-a putu impaca defel.Avea incontestabil geniul sau.
ȘtergereDa,asa este cum spune legenda mentionata!!!...cat despre uitare,uneori am impresia ca lumea de astazi a devenit cumva amnezica...ma gandesc ca tine si de simtomologia depresiei,despre care se preconizeaza a fi boala secolului!
ȘtergereCrezi în asemenea teorii?
ȘtergereEu-NU!
Gina,care teorii?...
ȘtergereAcele teorii, care anunță cum va fi viitorul, de exemplu..apoi cea despre simptomatologia depresiei, ca boală a viitorului.
ȘtergereCred, mai degrabă, că mulți oameni, din cauza lipsei de comunicare, se retrag în propriile lor „carcase„, dar asta nu înseamnă, neapărat depresie.
Este drept,cu fiecare zi, ne interiorizăm..cred în frumusețea(din când în când) a gustului singurătății.
Despre depresia vorbesc studiile medicale si fireste ca nu se include tristetea despre care vorbesti.Sunt indicii clare cand e vb de depresie.Era odata un film cu Jesica Lange ,care juca rolul unei mame depresive,fr frumos filmul,fr fin si educativ ptr a intelege cum trebuie sa procedezi.Tu tu depresivul(nu prea ai sanse singur),ci tu cel de langa!ITine de o atitudine ferma din partea celor apropiati!Si desigur,iubire.
ȘtergereDepresia este ceva personal, nu?
ȘtergereNu există, nu poate exista o depresie generală.. tristețe, da. așa cred.
RăspundețiȘtergereNu exista nici firesc si nefiresc…nimic nu e alb sau negru, oricat am vrea; trebuie sa ne cautam nuanta si sa o asortam la paleta de intamplari care ne imbraca acea lumina si energie datatoare de viata.
Totul,este un firesc al vieții!
O zi frumoasa!
Lume nouă!!
ȘtergereCă există „gri„, asta da, total de acord, dar „firesc„ /„nefiresc” de ce n-ar fi?
„firesc„=care este conform legilor naturii/normal/conform așteptărilor.
Este firesc să ucizi/să furi/să ridici mâna asupra părintelui/ să-ți abandonezi copilul..?
Uitarea mi se pare firească.
O zi frumoasă și ție!
Unii oameni te tin minte atat timp cat au nevoie de tine, altii te-au uitat imediat dupa ce ai plecat de langa ei dar, exista o mica mica parte care te va saluta mereu....sau macar asa as vrea sa fie
RăspundețiȘtergereAdevărat!
ȘtergereIubesc partea aceea de oameni care te salută mereu!(eu sunt fericită să pot saluta, cu mult respect, ființele pe care le știu de multă, multă vreme!)
Trist. Nu pot sa spun prea multe, pe mine ma doare uitarea asta...
RăspundețiȘtergereCrenguța, era o romanță, nu știu dacă citez întocmai „ai să mă uiți, că și uitarea e scrisă-n legile omenești.„
RăspundețiȘtergere