Ajuns-am prin pulberi şi mirişti
unde răzbat fără sfat numai unii.
Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti
după mersul albastru al lunii.
pâlpâie boalele, ţipă lăstunii.
Plin este satul de-aromele zeului
ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.
Legi răsturnând şi vădite tipare
minunea ţâşneşte ca macu-n secară.
Cocoşi dunăreni îşi vestesc de pe garduri
dumineca lungă şi fără de seară.
Iovu asta ce muzica! mai ca ma farmeca mai mult decat Vangelis..ma rog, vb vine, ar fi stupid de facut comparatii.
RăspundețiȘtergereMa gandesc acum ca asemeni acorduri,armonii se aud probabil prin Rai...de-ar fi lumea baremi pentru o ora la fel de frumoasa ca aceasta muzica!
ps:Stare de spirit.. vb lui Ciulei!(articolul de ieri,mi-a placut cugetarea domniei sale)
Cineva zicea că muzica acestui `„doctor de suflete”`modifică matricea ADNului uman.. bolnavii se vindecă sau li se ameliorează starea de rău, ascultând-o, chiar și bețivii se trezesc din starea lor.
RăspundețiȘtergereȘi plantele dau roade mai bune, dacă în sere se aud acordurile acestei muzici.
17 centre medicale din lume folosesc muzica aceasta liniștitoare.
Îmi place mult poezia pe care aţi ales-o, doamna Gina, pur şi simplu îmi trezeşte amintiri frumoase din serile de vară, din satul meu, când ne întorceam acasă frânţi după o zi de lucru pe hotar, cum se spune la noi. Hrăneam animalele, apoi luam cina, în tinda casei şi stam de vorbă până târziu numai la lumina lunii. Mi-e dor cumplit de acele vremuri, chiar dacă au fost grele, însă foarte frumoase.
RăspundețiȘtergereÎmi place mult de tot muzica lui Gheorghe Iovu, e medicament pentru suflet.
O seară cât se poate de frumoasă vă doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Da, frumos și bine zici, Ștef! Viața la țară avea o poezie dulce-amară, ceva unic.. am ales poezia într-o clipă de tristețe. Brusc, sufletul mi s-a încălzit!
RăspundețiȘtergereCât de bine pot face o aducere-aminte și o muzică duioasă!
Seară bună, fată dragă!