chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii.Aristotel
Cel mai bun prieten al meu este acela care dă la iveală tot ce este mai bun în mine. Henry Ford.
Ți s-a întâmplat, în vreo dimineață târzie, când
noaptea și-a luat demult tălpășița, să-ți fii interlocutorul perfect,
fără masca falsei politeți sau a surâsului de circumstanță, neplictisit de
problemele tale, vechi și noi, tu și el, devenind ,atunci, parcă, singura lume adevărată?
Sau tu crezi că lumea te cunoaște așa cum ești, că oamenii își deschid larg ușile sufletelor, fâcându-ți loc, că îți
ascultă vorbele, considerându-te
unul de-al lor, chiar dacă, fiecare te schimbă după propria-i percepție?
Privește cu adevărat pe cineva cine ești, ce dorești, ce
simți?//
Pe la șase/șapte ani,
când abia legai silabele în cuvinte, urmărind cu degețelul rândurile
abecedarului, ai descoperit întâiul,
marele mit al prieteniei pe-o viață!
Rupi mărul în două, îi împrumuți pixul primit în dar de la o mătușă, în schimbul unor peticuțe colorate!( mama ei este croitoreasă, iar păpușa ta o să aibă rochie nouă)
Rupi mărul în două, îi împrumuți pixul primit în dar de la o mătușă, în schimbul unor peticuțe colorate!( mama ei este croitoreasă, iar păpușa ta o să aibă rochie nouă)
Trec anii.. viața are legile ei, în liceu altele sunt criteriile după care îți
alegi prieteniile, te trezești deja
studentă, alte selecții sau întâmplări, prietenii noi.
Și anii trec.
Prietenia devine o utopie.
A o menține presupune să ai timp, energie, înțelegere, suflet.
Și anii trec.
Prietenia devine o utopie.
A o menține presupune să ai timp, energie, înțelegere, suflet.
Ai nevoie de un umăr pe care să plângi sau să râzi, vrei să existe cineva care să nu te privească niciodată de sus, cineva care să vină, chiar dacă ar trebui, mai degrabă, să plece, cineva care, fără să se înfurie,să-ți spună că greșești, să-ți spună așa, pentru că așa este.
Cine are atâta disponibilitate?//
Cine are atâta disponibilitate?//
Citeam undeva că s-ar
fi făcut un studiu despre importanța prieteniei.
Nu despre frumusețea ei.
Nu despre frumusețea ei.
Respectivul studiu britanic –Daily Mail-ajunge la concluzia
că dacă ai zece prieteni te situezi peste media
stării de fericire, limita
maximei fericiri fiind să ai 33 de prieteni, dacă ești femeie, 49 de prieteni, dacă ești bărbat!!
Persoanele care nu pot număra 5 prieteni au tendința de a fi nefericite..
Un alt studiu realizat
de un profesor-Geraint Rees de la Institute of Cognitive Neuroscience- a studiat
scanările cerebrale a 125 de studenți, toți utilizatori de facebook,
descoperind o strânsă legătură între
numărul de prieteni de pe fb și ..cantitatea de materie cenușie.
Înseamnă că aceste
rețele de socializare sunt nu doar surse
de împrietenire, dar și posibile șanse de îmbogățire intelectuală?
Să nu uit-cineva scria că pe măsură ce acumulăm mai mult, cu atât ne este mai dificil să găsim persoane cu aceleași preocupări.
Cât de adevărate sunt prieteniile virtuale?
Să nu uit-cineva scria că pe măsură ce acumulăm mai mult, cu atât ne este mai dificil să găsim persoane cu aceleași preocupări.
Cât de adevărate sunt prieteniile virtuale?
Cum rămâne cu partea
sufletească într-o prietenie?
un dar frumos de la Modart
http://www.youtube.com/watch? v=skk9vfoUJXc
un dar frumos de la Modart
http://www.youtube.com/watch?
te aştepam, gina. :)
RăspundețiȘtergereşi iată şi răspunsul meu.
un prieten: cineva care să vină, chiar dacă ar trebui, mai degrabă, să plece! este perfect rotund, copleşitor şi adevărat. mi-a plăcut enorm!
prietenul este acela care îţi întinde mâna şi îţi atinge sufletul. - nu îmim amintesc dacă marques sau altcineva a spus.
prietenia este singura formă reciprocă de iubire umană căci nu poţi fi prieten cu cineva care nu te iubeşte la fel de mult cât îl iubeşti şi tu pe el. (asta dacă vorbim de legătura aceea rară şi specială cu care am fost binecuvântaţi).
cu toate acestea, legăturile din virtual nu sunt prietenii. abia când vei fi simţit gustul cafelei împreună cu celălalt, respirând acelaşi aer de răsărit de zi, pe soclul fragil al celor începute în virtual poţi clădi o prietenie.
Frumoase gânduri!
RăspundețiȘtergereCând vine,însă, vorba despre iubire,în prietenie, parcă îmi este greu să accept ideea.
Iubirea este ceva absolut special!
Și totuși,dragă psi,ce spui dacă după o prietenie virtuală, ajungi și la o cafea?
Am o foarte bună și dragă prietenă, pe care am cunoscut-o aici!
au trecut trei ani de când ne știm!
Prietenia adevarata porneste din adancul sufletului. Nu orice relație amicală este și prietenie. Uneori un prieten face mai mult decat o soră ori un frate. Prietenul e cel care are rabdare să te asculte, îți înțelege problemele și nu se gândește să te judece ci mai degrabă, dacă poate, să îți ofere un sfat și o mână de ajutor la nevoie, chiar și când nu îi e solicitat. Așa văd eu prietenia. Prietenia adevarată este după mine ceva asemănător cu a-ți găsi sufletul pereche.
RăspundețiȘtergereVezi tu, Gabriela, fiecare înțelege în felul lui această„judecată„, despre care amintești. Eu aș zice că în prietenit ar trebui să o accepți, ea, judecata, însemnând acel mod de a despica firul în patru, tocmai a lămuri necazurile.
Ștergerep.s.”Sufletul -pereche„, zici tu..dacă avem mai mulți prieteni, câte suflete avem??
Daca o vad pe Mireille sunt fericit,daca o si ascult sunt fascinat(pe putin)...in rest cu prietenia asta virtuala,ce sa zic,grea tema!
RăspundețiȘtergereDante cel care a spus atat de frumos ca " iubirea misca sorii"a iubit-o pe Beatrice din corespondenta ,nu a vazut-o niciodata din cate stiu eu,deci se poate!
Parerea mea ramane totusi ca a prieteni este o calitate ca oricare alta pe care o ai sau nu.
FB nu a reusit nici o socializare cu adevarat.Nici blogosfera nu a reusit acest lucru.Dincontra.Oamenii constat sunt prin excelenta egocentrici,individualisti.De ce isi creeaza bloguri e chiar un subiect bun de analizat !...se poate scrie un roman filozofic in toata regula,indiscutabil!
ps.Nu sunt de acord cu psi...mai cu seama prietenia poate fi virtuala si mai putin tine de momente precum o sueta la o cafea.
Dacp revezi ce ai scris- ”Dante a iubit-o pe Beatrice din corespondenta ,nu a vazut-o niciodata din cate stiu eu,deci se poate!
ȘtergereParerea mea ramane totusi ca a prieteni este o calitate ca oricare alta pe care o ai sau nu.„ și compari cu afirmația următoare, aș zice că te contrazici.
Eu cred că iubirea dintre o femeie și un bărbat nu presupune, înainte de toate prietenie.Prietenia vine după aceea, dacă vine. Iubirea este altceva.
Sunt de acord cu tine că a putea deveni prieten sau a avea prieteni este o calitate.Sau, în orice caz, ceva special, care ține de temperament, educație,fel de a fi.Tocmai de aceea,îi împărțim pe semenii noștri cunoscuți în „oameni buni„, „oameni răi„..și noi suntem oameni.
Nu crezi că ești mult prea categoric? chiar crezi că ne putem cunoaște foarte bine, noi, oamenii, noi între noi? Eu nu cred.
Îi dau dreptate lui psi într-o privință- „ochi în ochi„oamenii pot fi mai „adevărați„..cred, nu știu dacă am și dreptate.
Gina,cine nu se contrazice nu are nimic de zis...era asa o vorba,,haha
ȘtergereNu stiu unde vezi tu ca ma contrazic...Am spus doar ca este posibila prietenia,dar depinde de anumiti factori,ai enumerat si tu.Mai mult ,cred ca e o calitate care probabil putini o au.Ce se intampla in general in virtual certifica.
Exista desigur exceptii.
Nu sunt categoric cu peste masura,sunt doar foarte dezamagit.
"Ochi in ochi" deh ce sa spun...oamenii nu prea se uita unii la altii,incolteste adeseori invidia,rautatea,barfa din priviri ,,,a sti sa vezi este chiar o arta.
ps:M-am dus cu gandul la sintagma "ochi pentru ochi,dinte pentru dinte"
Chestia apariției peste noapte a maldăre de cărți contaminează, așa că oricine are ceva de zis crede că poate fi scriitor.
ȘtergereEu cred că în virtual,mulți dintre cei care din n motive nu-și publică în realitate ceea ce scriu, o fac aici.
Apare problema- bine, bine, mulți scriu, cine mai citește? și pentru că este foarte simplu de dat clicul, omul, văzându-se, într-un fel tratat cum nu-și dorea, se supără..
”Ochi în ochi„ mie mi se pare superb!este o șansă, tocmai pentru ceea ce spui-puțini sunt cei care au curajul să spună ceva din suflet, privindu-se în ochi.
De ce să fii mereu dezamăgit? tu preiei necazurile tuturor?
Du-te, te rog, și recitește „Glossa”!
Stupid acel studiu britanic!!!!
RăspundețiȘtergereDiogene,Socrate,,,nu mai stiu exact,se plimba ziua in amiaza mare cu un felinar ,Consternat cineva il intreaba"ce cauti omule cu un felinar in plina zi?".la care el raspunde"ce sa caut,caut si eu un OM!" Cam asa si cu prietenia,nu?
„Studiile„?ce să zic? rămân la ceea ce am învățat- toate sunt relative.
Ștergerep.s.pentru tine, cum ar trebui să fie prietenul„prieten„?
Ma alatur si eu domniilor voastre si va marturisesc ca ati atins o tema sensibila pentru mine !
RăspundețiȘtergerePe cerul meu, constelatia prieteniilor e arcul de cerc al fiintei mele.Si sunt de acord cu psi , prietenia inseamna si iubire (si aici nuantez , pt. mine dragostea si iubirea nu inseamna acelasi lucru) pentru ca iubirea inseamna abandon in incredere.Prietenia adevarata nu se imparte, ea ramane mereu intreaga pentru fiecare prieten al meu.
De aceea, in timp, am invatat a nu innobila prea usor cu titlul de prieten orice cunostiinta, orice amicitie.
In opinia mea, prietenului adevarat ii poti lasa in grija toate trairile tale (necazuri , bucurii, zambete si lacrimi, ganduri si indoieli ) stiind ca nu te va risipi sau vei fi risipit in patru zari.
Doi oameni isi cladesc prietenia precum o taina blanda, cu truda si in bunatate (pentru ca in ura s-ar construi o cardasie ). Din Prietenie nu poti fi dat afara, pe cand din dragoste da.
Nu cred in prietenii virtuale ( suna aiuritor functia FB -"adauga prieten") in schimb , pot apare acele predispozitii astrale ce duc la sansa de a intalni in on line oameni care au aceeasi frecventa cu tine . Si eu am avut bucuria de a castiga o prietena pe care am cunoscut-o pe blogul sau .Totodata, ciudat sau nu , ma simt extrem de apropiata de o alta cunostinta castigata in virtual cu care impart ore de ganduri, sfaturi si stari, fara sa ne fi intalnit fata in fata! E aproape o prietenie...dar nu ne-am privit in ochi, inca! Dar am asa o banuiala ca tot prietenie va fi!
Ce este mai straniu, culmea, sa constati ca virtualul descopera fatete nebanuite pana la un moment dat, a unor oameni pe care ii cunosti mai intai in viata reala si te deceptioneaza atunci cand pasesc in lumea virtuala si actioneaza in numele succesului ce il tintesc si sunt precum hienele- rupand halci din sufletul cuiva! Am avut si durerea de a detrona relatii de buna amicitie cu vechi cunostinte , care, odata ajunse in lumea virtuala, in virtutea mirajului efemer al notorietatii au calcat cu bocancii in sufletul meu in numele brandului, pierzand respectul meu fata de ei!! Au intrat pe o frecventa in care nu au mai trucat cum sunt ( adica VANITOSI ).
PS. Referitor la studiile cerecetatorilor... nu ma bazez pe standardizarile domniilor lor referitoare la cuantumul,cantitatea ...relatiilor interumane.
Cu drag,
Brindusa Frunza
Te tot citesc, Brândușa!
ȘtergereEste complex cuvântul tău, complex și frumos.
Îți împărtășesc multe idei, altele mi se par,cumva,dificil de aplicat.
Dacă înțeleg eu bine, tu crezi în mitul prietenului total dedicat.
Sau într-o prietenie,pe altarul căreia se sacrifică toată încrederea-„ea ramane mereu intreaga pentru fiecare prieten al meu„, spui tu.
Eu aș fi ceva mai nuanțată..oricât de mult ai crede în cineva, nu-ți poți pune TOTAL sufletul în palma lui/ei..sau, și dacă ai face-o, oricum nimeni nu se poate pune în locul celuilalt.
Suntem UNICI.
Asta înseamnă, în opinia mea, că trăim momentul diferit. Chiar și întâmplările.
Sigur, nu ne putem „înnobila„ toate cunoștințele cu care putem comunica frumos, ca fiindu-ne prieteni.Nicidecum.
Chiar crezi că„Din Prietenie nu poti fi dat afara, pe cand din dragoste da„? nu există despărțiri de prieteni? eu știu sigur că există.
Vei spune că n-a fost prietenie adevărată..ce înseamnă „adevărată„?
Eu cred că toate lucrurile, includ aici și prietenia, așa cum au un început, au și un final.
Cred că există, însă, și prietenii de-o viață.
Am citit despre ele. Vezi, spun„am citit..„în realitate, nu prea am auzit să existe.
Dezamăgiri? da, toți avem- fie aici, fie în viața reală. Important este, cred, să poți merge mai departe, să nu cedezi, chiar și dacă simți trădarea.
Trădarea este și ea ceva uman, nu?
Vanitatea? uf! mult rău face..
"Trădarea este și ea ceva uman, nu?" Din pacate asa este!!
ȘtergereDe aceea ma tot framanta magnitudinea damnarii si a intrebariii raspuns a lui Iisus pentru Iuda ( alegerea i-a apartinut in totalitate? ) :
"Prietene, pentru ce ai venit? Iuda, cu o sarutare vinzi pe Fiul Omului?" .
PS. Utopica cum sunt, va marturisesc ca prietenia nu inseamna distanta sau despartire! Exista prieteni cu care te asculti si te aduni chiar daca nu mai sunt fizic langa tine! Tot in prietenie respiri ! Atat timp cat esti VIU!
Brindusa Frunza
Da!
ȘtergereNu doar cred în sfințénia prieteniei adevărate- o am. Ieri, de undeva, de la nu foarte mulți kilometri, destui, totuși, m-am întâlnit cu gândurile prietenei mele din adolescență, au trecut anii, în locul glumelor noastre de liceene îndrăgostite au apărut temeri, spaime, vocea ei era cuminte, deși tristă, foarte tristă..i-am trimis ceva din ce păstrasem într-un jurnal colorat cu vise.
Da, prietenia este ceva ce nu seamănă cu nimic altceva. Pentru că este UNICĂ.
Hmmm! Cred ca prieten e cel care te ajuta sa iti corectezi minusurile. Restul, e linguseala!
RăspundețiȘtergereDa, vă cred.
ȘtergereMa uitam la superbul trandfir japonez. E fericit dacă a înflorit. Și eu am unul galben, ca lămâia și acum se pregătește să își deschidă florile.
RăspundețiȘtergereȘtii ceva, Gabriela? este extraordinar acest trandafir- înflorește tocmai atunci când simte că este nevoie de un strop de frumusețe!
Ștergeregina, eu spun că acea cafea este un pas firesc spre certitudine, spre cimentare. aşa ar trebui să fie. pentru că prietenia este o respiraţie la unison şi are nevoie uneori şi de prezenţa fizică a celuilalt.
RăspundețiȘtergeredar poate fi şi o proiecţie falsă, cu toţii am trăit dezamăgiri virtuale, de aceea eu priveam totul la modul general şi nu particular.
uite încă o excepţie: oameni cu care nu am fost apropiată în virtual, mi-au devenit prieteni în real, la capătul unei cafele lungi... există şi varianta aceasta.
Dragă psi, da! sigur,„ochi în ochi„ două persoane devin altceva, decât folosind tastele.
RăspundețiȘtergereDezamăgiri/ surprize/încercări/bucurii/descoperiri/comunicare- toate sunt viața însăși, nu?
:))Cea mai mica prietena a mea are un an si jumatate.
RăspundețiȘtergereMa topesc in ochii ei albastri.Simt ca prietenia este reciproca.Mi-a si gasit un nume..."Ai".:))Pe ea o cheama Sofia.
Prietenia virtuala?!
Mi-e draga si aceasta forma de prietenie.
Acolo unde simt ca nu e pe placul meu,nu ma bag,dar am gasit multe persoane care sigur,si in realitae ,sunt asa cum ii simt eu dincolo de ecranul calculatorului.
Ma gandesc acum la ce ne spunea bunica,atunci cand deja a lega o prietenie era un mod de a interactiona si cu lumea inconjuratoare..."Rudele ti le da Dumnezeu,prietenii ti-i poti alege singur!"
Pe acest fapt m-am bazat ori de cate ori m-am apropiat de un OM,numindu-l mai apoi prieten.
Azi,desi postul meu are doar o simpla jucarie,pracic e dovada a a unei lungi si sincere prietenii de mai bine de 20 de ani,chiar daca doar la telefon ne mai "intalnim",distanta fiind poate prea mare,iar viata prea deasa.:)
Astăzi, acum câteva zeci de minute, am vorbit la telefon cu prietena mea din liceu- nu ne-am văzut de vreo treizeci de ani,ne auzim SUFLETELE cam de două ori pe lună.
RăspundețiȘtergereEste atât de complicată, dar și de frumoasă viața!
Mulțumesc frumos pentru tonul tău sănătos, Angi!
Piesa apartine lui Ennio Morriconne...ea a colaborat cu faimosul compozitor italian,este vb de un album numit simplu "Mireille sings Morriconne",Desi italienii sunt un neam de mari cantareti,interesant este ca ales-o pe micuta avignoneza sa-i cante mai multe piese,..evident nobletea vocii fara stridente a fost sesizata de acesta.
RăspundețiȘtergereReamintesc o piesa deosebita a lui Morriconne "Chi mai"
http://www.youtube.com/watch?v=skk9vfoUJXc
Minunată!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos!