Ziua clipește în luciri calme de timp suspendat undeva.. de ziua Sfântului Ilie,bunica mea, maica Fănica, împărțea mere dulci!Simt aroma șorțului ei, negru, doldora de fructe pârguite ..peste părul împletit în două cozi subțiri, un batic înnodat într- o parte, era cochetă, în felul ei, nerostit, un fir de busuioc se ivea, timid, sub bluza albă, cu șabace.
La mulți ani sărbătoriților de astăzi!
Acum inteleg de unde cultul tau "culinar" pentru mere...si bunicii mei din partea mamei aveau un mar ce facea un soi de mere verzi,mici si dulci.Ne faceam hamac intre copacei ,si leneveam acolo mancand mere cu nuci,ce deliciu!
RăspundețiȘtergerePuteai satura toata ulita satului cu productia aceea de mere,o specie de mar extrem de bogata,si cu fructe fooooorte gustoase!
Imi plac merele sa stii,doar ca dantura astazi nu prea ma lasa.
La bunicii din partea tatalui,acolo erau la putere perele si ciresele!
Insa cand bunica voia sa mai trebaluim prin gospodarie(mereu avea de lucru,ne jucam noi ,dar nici de munca chiar nu scapam)ne ademenea cu cate un biscuit!Doamne,era parjitura prajiturilor pentru noi,trufanda nu gluma,desi erau doar niste biscuiti simpli... de la cooperativa satului.Uneori mai dadeam cate o raita pe la un dulap unde tinea sub cheie zahar cubic.
Astazi dam din nas la tot soiul de fructe,dulciuri si bucate,cusurgii nevoie mare...bine zice vorba aceea Gina,foamea este cel mai mare bucatar!
Am fost o răsfățată!-am avut trei rânduri de bunici. Asta, pentru că tatăl meu a fost înfiat de fratele tatălui său, care nu avea copii.
RăspundețiȘtergereCurțile erau vecine, doar un gard le despărțea pe cele două cumnate, și bine făcea! fără el, ar fi fost vai și amar!
Pe mine mă iubeau amândouă- maica Fănica, pentru că o înțelegeam, măicuța, pentru că păstram toate secretele!
Ea venea dintr-o familie bogată, altele erau fructele pe care le primeam de sub perna ei din „odaie„- roșcove, smochine.. făcea niște clătite extraordinare cu flori de salcâm!!
Mărul era aproape de gard, era măr de vară,încărcat totdeauna!
Maica aștepta să vină Sfântul Ilie, doar ea împărțea fructele dulci ca mierea!
Astăzi m-a cuprins nostalgia!
Mere de vara, merele santilesti! Asa se numeau in satul copilariei mele.
RăspundețiȘtergereO zi cu care de foc , amintirea tihnei din cumpana verii cand busuiocul se aprinde in verdele crud al amintirilor.
Bunica mea m-a invatat sa nu ma tem de intuneric deoarece pe fiecare umar imi vegheaza un inger. Imi este calauza in viata, candela mea aprinsa !
M-ati readus in copilarie! Mitul cuvintelor cu har!
Brindusa Frunza
Venirea ta, dragă Brândușa, aduce un parfum duios, este imaginea copilăriei prinsă, pentru mine, într-o ramă mereu vie!
RăspundețiȘtergereȘtii ce rețin eu de la „măicuța„, bunica „dobândită„?că, la început, cerul era foarte aproape de pământ,și lumea toată era bună!
Odată, o femeie, după ce a spălat rufele, în albie, a aruncat lăturile ceva mai puternic decât de obicei.
Ele au atins cerul..și el s-a ridicat.
Și de atunci, omul se roagă la cer, invocând bunătatea, ajutorul..
Cat de graitoare e pilda "maicutei"! Nu atinge cerul cu laturi! Inima e vocea interioara a Sinelui, echivalentul Divinitatii din noi, iar Dumnezeu a lasat doua instante de decizie: Mintea ( care este informatia, ratiunea si educatia) si inima.Maicuta dvs.si bunica mea draga sunt calauze ale Bunului ( asa alint eu pe Creator)si ale inimii! Ce poate fi mai trainic pentru un om?Sunt rare astfel de daruri ceresti si multumesc soartei!
RăspundețiȘtergereBrindusa Frunza
Da!
ȘtergereEu am „icoane „în suflet! Le simt alături- sunt chipurile dragi ale bunicilor și ale părinților!
Știi ce imagine îmi vine, totuși, în clipa asta, în minte? imaginea celor mai mulți oameni cu care mă întâlnesc, uitându-se în pământ, frunți plecate, întunecate..
Impovarati! Si tare le inteleg povara! Sunt vremurile care au pus oamenii sub verbul "a avea" sau sub sintagma "a fi pentru a avea "! Percep ca defectul major al societatii de astazi se afla la nivelul relatiilor dintre oameni.Am uitat de verbul "a fiinta" deoarece cei cu viziune materialista despre lume definesc si declama viata ca un simplu proces biologic si se zbat sa reduca totul la "a avea" .Din Iadul ignorantei si arogantei nu se va putea crea Raiul Harniciei.Dar increderea mea este ca resorturile unei astfel de lumi se vor epuiza si suntem obligati sa fiintam, pentru ca in alte conditii vom disparea!
ȘtergereMa bucur ca sunteti aici sub un singur cer !
Brindusa Frunza
Interogația retorică-pentru că așa simt că o percep-”Câte Românii sunt în România?„îmi arată în clipa asta( tocmai am deschis televizorul) o lume pe care chiar nu o înțeleg- reporteri întrebând bucătarii angajați să gătească la masa de după înmormântarea cuiva ce feluri de mâncare au pregătit/de ce au „făcut grătar„,
Ștergerelume îmbulzită, mașini scumpe, flori aduse în camioane..
„A avea„ pare să fie verbul „solid„ aici, dar și „dincolo„..
E un adevar ca suntem intre porti, intre Orient si Occident! Am incredeea ca luptele mici, la baza fiecarei constiinte trezite, vor crea liantul ca noi sa ne regeneram mai repede decat consumeristii care nu reusesc sa-si creeze capacitatea de a fi fara neinsufletitele obiecte.
ȘtergereCate Romanii? Atat de multe cat am lasat a fi dezlipite!
Cu pretuire,
Brindusa Frunza
Cine/când/cum va reuși să”coaguleze„`Româniile dezlipite?Sunt o persoană optimistă( moderat). Așa am fost mereu.
ȘtergereAcum am mult prea multe incertitudini.
Optimismul meu nici moderat nu este! Marile tensiuni cand scuturi o patura (o tara, o lume) se nasc la marginea ei!De aici va incepe trezirea!! Ca spatiu si timp nu am rigla si cronometrul LUI si nici raspuns, dar asa simt!
ȘtergereZiua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşala.
Greşala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.
(scrisa de Maica Tereza)
Brindusa Frunza
Ce extraordinară Lecțíe!
Ștergere„Imprăștie dragoste oriunde te duci.
Să nu lași pe nimeni să te întâlnească fără să plece mai fericit.„Maica Tereza
"De ce are vulpea coada"-un film remarcabil despre farmecul vacantei la bunici...realmente incantator,sensibil si aparte,un scenariu minunat,o reusita a cinematografiei romanesti.Cu Rodica Mandache...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=616_K-WE1Zc
BINEDISPUNE!...cu nostalgiile mai greu,,haha
Mulțumesc frumos! tu ești „farul” meu !
RăspundețiȘtergerep.s. eu sunt nepoata unor ființe dragi, dar și bunica unor nepoți, care simt mai greu sau altfel apropierile..