joi, 4 iulie 2013

surâs indecis,

meșter fără diplomă în misterul lumii, neobosită, clipa sculptează, în bogăția succesiunii orelor, spectacolul , mereu proaspăt  al vieții.
 Îți dăruiesc un strop din firescul ei!


6 comentarii:

  1. Ce destin a avut si Dalida!...atat de iubita si totusi atat de nefericita...ma duc cu gandul la Madalina Manole.Amandoua au invocat insuportabilitatea inainte de a decide sa-si ia adio de la viata.Structuri romantice incorigibile...ce drame teribile interioare,cine ar fi ghicit?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu aș alege partea plină a paharului- ambele artiste au fost frumoase, sensibile, talentate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu le condamn,nu judec eu actul lor final.Eu inteleg drama ce s-a consumat...si ma cutremur gandindu-ma cat de fragila este in fond fiinta asta omeneasca.Si cata nevoie de iubire in lume este nevoie,si cat de putina este!

      Ștergere
  3. Da, ai dreptate, suntem atât de fragili, nu ne protejăm deloc unii pe ceilalți.
    Este atâta răutate în jur.
    Mi-a trimis cineva un material în care se vorbește despre starea celui care își simte sfârșitul aproape. Știi ce se regretă? tocmai lipsa de iubire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Obsesia vietii mele a fost ,este si va fi...prea multa suferinta,si prea putina dragoste!...
      Scopul vietii atat cat ne este ea data,ar fi sa acumulam cat mai multa iubire,eu cred ca tine si de educatie.Iubirea se exercita pe anumite cai,doar luand contact cu ele prin studiu putem sa o primim si darui.
      Cine spunea ca religie fara cultura nu se poate ,avea dreptate.Prea l-au asezat unii pe Dumnezeu intre copertile unei carti.Un preot adevarat trebuie sa fie si un om cult,asta cred.Ma rog, pot fi si exceptii,dar cu o floare nu se face totusi primavara.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.