civilizația
este procesul de a reduce infinitul la finit.
Oliver Wendell, scriitor, profesor, jurist american
O
mângâie tandru pe fiecare braț teii, dăruindu-i în fiecare sfârșit de
primăvară cel mai suav parfum.
Verile îi sunt umbroase,
toamnele o răsfață cu
bucălate mănunchiuri de crizanteme, râzând fericite în grădinițele
caselor cochete.
Este, așa cred eu, strada cea mai liniștită din oraș- se rupe discret de agitația urbei, luând calea către pădure.
Case
vechi, în blândețea culorilor naturii, case noi, în
arhitectură modernă, mici centre de reparații, magazine modeste, flori,
bolți dese printre care se lăfăie în soare struguri ...
Strada primește liniștită mersul vârstelor.
Îmi place să-i simt pulsul.
Îmi place să-mi scald privirea în șerpuirea ei neobosită.
Deunăzi,
în drumul meu către oraș, am zărit, răsfirate, deloc ostentativ, la poala unui arbust, câteva
cărți vechi.
Cineva își făcuse,probabil, curat în bibliotecă.
Am citit titlurile și, cum nu aveam motive de grabă, m-am uitat
la cele cinci/șase perechi de îndrăgostiți- 16/17 ani, care urcau
către pădure.
Niciun gest..
După vreo câteva ore, în drum către casă, am zărit, nemișcate, la fel de tăcute, în poleiul de miere al amiezii, cărțile..
Ce bine că ne-a ocolit
ploaia!
Am multe întrebări în minte, una dintre ele este: există , undeva, o stradă specială pentru tine?
Case
vechi, în blândețea culorilor naturii, case noi, în
arhitectură modernă, mici centre de reparații, magazine modeste, flori,
bolți dese printre care se lăfăie în soare struguri ...
După vreo câteva ore, în drum către casă, am zărit, nemișcate, la fel de tăcute, în poleiul de miere al amiezii, cărțile..
Off topic!
RăspundețiȘtergereSa ,,ne ranem" cu ...profesorii!!
Examen de Definitivat 2013: Profesorii se întrec în perle cu elevii
Florin Pupăză / 19 Jul 2013 15:02 Salveaza PDFPrintEmail0 comentarii71 accesari
Profesorii care au dat definitivatul s-au întrecut în perle cu elevii de la bacalaureat.
Iată ce au scris profersorii din Timiș la examen, potrivit exclusivtm.ro:
“Eminescu era prieten cu Creangă. Geniu la geniu trage. Eminescu și Creangă mergeau la puștoaice, după miere, erau iubitori de frumos prin satele Moldovei, unde se dezvoltau în mod absolut natural femei splendide, neştiutoare de carte. Din mierea iubirii lor cu Eminescu se trage cele mai frumoase poezii de dragoste…”
“În istoria românilor mişună specii târâtoare de politicieni. Au împuşcat, au jefuit şi pe toţi ia unit furăciunea. Dar niciunul nu a avut ce să facă pentru ţară, se rostogoleşte în groapă Burebista de ruşine…”
”Râurile şi apele care îşi desfăşoară curgerea pe teritoriul României vin din subteran către suprafaţă şi au locuri bine stabilite prin care susură, numite bazine. Accea e matca lor…”
”The poet was extremely (nu ştiu cum se zice precoce) shy…”
”Avea o privire în ochi care te făcea să nu te aţinteşti spre ea, să nu te uiţi direct în direcţia ei, ci pe lângă ea, pe lângă conturul ei.”
“ … că Mihail Cogâlniceanu a dat drumu la ţigani din lesă, că părea la vremea aia o idee bună, nu ca azi. I-a zis şi Alexandru Ioan Cuza: “Bă, nu e bine”.”
“ … deoarece Eminescu era sensibil fatalmente şi evisceramente din naştere, avea o boabă din măreţia divină, era Isusul poeziei româneşti, ne-a mântuit pe toţi cu poezia lui, chiar dacă noi nu ne dăm seama. Poate într-o zi, când o să realizăm, ajunge Eminescu pictat în biserici, ca Becali…”...HO..HO..HO...
*****
Un sfarsit de saptamana,super tare!!(sic)
totuși- care ar fi legătura postului meu cu„poantele „ pe care le-ați adus?
RăspundețiȘtergereSi straduta mea e speciala.:)
RăspundețiȘtergereDrumul ei este batatorit de satenii care merg in tarina la sapa,la coasa,la fan,dar si de rotile tractoarelor sau al carutelor.
Nici piciorusele copiilor nu lipsesc.Se grabesc spre terenul de sport din dreapta lui.Doar cainii se odihnesc la umbra.
Zilele trecute si-a schimbat pentru cateva ore infatisarea.Semana mai mult cu un lac.
Ai vazut cum ne imbratisa curcubeul?:)
Acum e din nou ulita mea draga si prafuita.:)
Mi-e tare dragă străduța ta, dragă Angi! nu este prea diferită de„linia„- așa se numește în satul meu orice uliță..a fost o vreme, când, chiar cu ochii închiși, îi știam orice piatră..
RăspundețiȘtergereîmi este dor de albul ei sub clar de lună!
Tare dor!
da, strada care duce spre fericire! :)
RăspundețiȘtergerebun găsit, Gina!
Ce bucurie!
RăspundețiȘtergereBine ai venit, OTTY!!
Strada care imi e dragă și pe care o port în minte și în suflet, este cea care ducea la școala și pe care am bătut-o cu piciorușele noastre de copii, 8 ani de școala si alti trei de gradiniță, aproape zilnic. Pe strada aceasta am mers plângând când mama mi-a prins părul în ”coadă de iapă” si nu de cal, cum îmi plăcea mie, râdeam cu prietenele depănând poveștile noastre de adolescente, ea ne-a condus în prima și în ultima zi de scoală, ea ne-a văzut înălțându-ne și apoi luându-ne zborul către zările neștiute ale vieții. Aproape de școală, pe strada aceasta, e un izvor cu apa buna. Oamenii i-au pus nume:”Buna”. Un izvor care curge neostoit, cu debit, de mai bine de o sută de ani. Mergeam la Buna în pauze și ne jucam acolo, noi, copiii, ne stropeam, verificam căt a mai crescut matasea broastei. Nu e strada principala. Fusese cândva iar acum ii spune Drumul vechi. Pe drumul acesta, cand a venit vremea, m-am dus mireasă la biserica, așa cum e tradiția la țară, pe același drum pe care a fost și bunica mea. Pe strada aceasta e dispensarul, unde mergeam rar in copilărie, e biblioteca satului, în care mă refugiam uneori cand matușa mea, bibliotecară, era liberă și stateam cu orele acolo să citesc printre rafturi ori în curtea minunată plină de pomi fructiferi. Aici se afla primăria si era in vremea copilăiei mele ”cooperativa”-magazinul sătesc si bufetul unde barbații satului se întâlneau la discuții serioase. Acum, când povestesc toate aceste, îmi dau seama ca am scris jumătate din istoria vieții mele pe colbul acestui drum. Tot acolo unde, cu litere de aur le-a așternut familia mea, în generații. Îți mulțumesc pentru întoarcerea aceasta pe Drumul vechi. Mi-a fost dor.
RăspundețiȘtergereChiar, ai pus un poem în povestea străzii tale, Gabi!
RăspundețiȘtergereCe frumos!
Mi-a plăcut provocarea ta. :) Eu iți multumesc.
RăspundețiȘtergereDar din dar se face rai!
RăspundețiȘtergere