marți, 27 august 2013

găsesc că este mai potrivit

  să-ți ocupi locul care  ți se cuvine și să avansezi prin muncă. Ben Carson

  „Viaţa lui nu a fost întotdeauna uşoară şi strălucită. S-a născut într-o familie extrem de săracă. A fost crescut, alături de fratele său, doar de mama lor, care s-a zbătut să îi scoată din “lumea celor care nu reuşeau” la “lumină”.

 Chiar dacă nu i-a plăcut în copilărie, a citit mult, a învăţat, apoi a început să prindă gustul cunoaşterii.

 Un episod cu un final frumos din copilăria medicului Ben Carson este acela în care descoperă ochelarii. Pentru că nu vedea bine la tablă Ben pierdea foarte mult din informaţiile predate de profesori. În special la matematică. Avea numai note de 4. În timpul unui control de rutină, medicul şcolii a observat că Ben nu reuşeşte să desluşească semnele de pe tabela din cabinetul său.

 După ce i-a pus mai multe lentile în faţă, chipul lui Ben s-a schimbat: în sfârşit vedea clar! Acest lucru a avut imediat consecinţe – prindea mai uşor lecţiile din clasă, iar notele lui au început să crească. A reuşit să ia nota 6 în teza de la matematică, altfel spus din corijent, a reuşit să treacă clasa.

 Însă pentru mama lui, asta nu era suficient: “Ben, tu poţi să iei nota 10!”. Timid, Ben a început să înveţe, să memoreze şi într-adevăr, la următorul test de matematică a luat punctajul maxim.

 Această reuşită în plan educaţional nu a fost posibilă decât cu ajutorul susţinut al mamei, care le-a impus copiilor un program strict de studiu.

 “– Începând de azi, n-aveţi nevoie sã vã uitaţi la mai mult de trei emisiuni pe sãptãmânã.
  --  Pe sãptãmânã?
Într-o fracţiune de secundã mi-au trecut prin faţa ochilor toateprogramele la care ţineam şi pe care aveam sã le pierd. În ciuda protestelor, ştiam prea bine cã, dacã mama lua ohotãrâre, nu rãmânea decât sã ne conformãm – doar eram niştecopii ascultãtori. Sã nu mai spun cã încrederea pe care ne-o arãta ne dezarma complet.. Mama ne fãcuse deja program şi pentru timpul liber când nu ne uitam la televizor. <În week-end vã pun sã mi le povestiţi>>”, povesteşte Ben Carson în cartea sa autobiografică „Mâini înzestrate”.

 Medicul Ben Carson este dovada vie a reuşitei. Nu s-a născut într-o familie cu prestigiu. Nu a avut părinţi bogaţi. Nu a avut pile şi relaţii. A fost un copil respectuos, cu teamă de Dumnezeu şi care şi-a iubit şi ascultat mama.

 A învăţat şi s-a bucurat pentru fiecare pas pe care îl făcea în viaţa lui de copil, de adolescent, de tânăr şi mai apoi de adult. Nu s-a înfumurat niciodată şi nu s-a bazat pe puterile lui, ci toate reuşitele sale – şi nu au fost puţine – le-a închinat Dumnezeului care i-a dat puterea vindecătoare.

 „Eram hotãrât sã fac tot ce îmi stãtea în putinţã pentru a reuşi.Douã lucruri îmi erau clare în minte: dacã nu operam, Maranda (o copilă bolnavă de convulsii, care îi puneau viaţa în pericol)  murea. În ce mã privea, mã pregãtisem pânã în cel mai mic amãnunt, iar restul îl încredinţasem în mâna lui Dumnezeu”, scrie Ben Carson în cartea „Mâini înzestrate”. Medicul Ben Carson a fost decorat cu cel mai înalt grad de preşedintele Americii George Bush, iar în ultima sa apariţie publică – a ţinut un discurs la evenimentul „Mic dejun cu rugăciune”, la care au fost prezenţi şi Barack şi Michelle Obama – a vorbit cu înflăcărare şi speranţă despre schimbările care ar putea transforma radical America.Milioane de oameni au privit către Ben Carson cu speranţă şi încredere şi au sorbit fiecare cuvânt care ieşea cu modestie, naturaleţe şi seninătate din gura acestui om.„

17 comentarii:

  1. Cred ca am vazut filmul artistic despre viata sa...mama sa nu avea carte,a invatat tarziu sa citeasca,dar era o femeie extrem de ambitioasa si constienta de necesitatea de a invata carte.Foarte impresionanta si educativa povestea acestui doctor chirurg .Pacat ca nu-mi aduc aminte titlul filmului .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Astăzi am aflat că se află la noi în țară. Aseară a fost invitat într-o televiziune.

      p.s.că tot vorbeam noi despre modele... Citește și ce i-am spus lui psi!

      Ștergere
  2. sunt lecţii de viaţă, gina, pe care dacă le-am privi mai cu atenţie am înţelege că pot fi catalizatorul multor împliniri.
    eu nu aş merge mai departe de acei oameni ai noştri, români peste care s-a pus praful uitării, dar care au plecat demult din ogradă şi au ajuns prin muncă cinstită, asiduă, nume mari ale lumii.
    curios sau nu, oamenii care îşi depăşesc condiţia nu au şanse mai mari ca alţii şi rămân la fel de modeşti totdeauna. curios sau nu? :) încă mă întreb...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Psi, multă dreptate ai; citește, te rog, aici și te vei simți fericită! există și Oameni Buni!

      :http://danielroxin.blogspot.ro/2013/08/impresionant-un-roman-cumparat-tot.html?spref=fb

      Ștergere
    2. ştiam povestea, gina.o ştiam şi m-am bucurat de ea, mulţumesc.

      Ștergere
    3. Tocmai încercam să înțeleg gestul acestui om..

      Ștergere
  3. Da,se numeste "Gifted hands;The Ben Carson story"...si poate fi gasit online spre a fi vizionat.(filmecrestineonline.ro)MERITA!mai cu seama as zice pentru copiii certati cu cartea,sau care sunt inzestrati,au potential dar il irosesc in diverse moduri ratand adevarata lor chemare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulțumesc frumos!
    Sunt eu puțin presată de timp, dar o să văd toate filmele pe care mi le-ai recomandat.
    Da. din nefericire,„ajutați „ de bunăvoința părinților, în locul lecturilor acestora, mulți copii preferă „tabla „ socializări..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este valabil si pentru parinti!!!!...mama sa a jucat un rol esential,fara conceptia ei sanatoasa de viata,fara sustinerea permanenta si felul incare a stiut sa stimuleze ambitia fiului ei,Ben nu ar fi ajuns sa devina chirurg si mai apoi la o cariera medicala de exceptie ...este cotat ca unul dintre cei mai buni doctor chirurgi din lume in transplanturi de inima parca...
      Pe mine m-a impresionat sa stii personajul ei in mod cu totul deosebit...un veritabil model de parinte!Nu uit secventa cand un intelectual remarcabil la care se angajase ca menajera se ofera sa o invete a citi,cata bucurie i se citea in ochi,cat de fascinata era de biblioteca acestuia....vezi filmul te rog!


      Ștergere
    2. Da!
      Am o stimă deosebită pentru asemenea MAME!!
      Să n-o uităm nici pe Smaranda Creangă!!

      Din nefericire( aceleași vorbe), multe tinere mame cred că acum, în educație,este de preferat indulgența, un fel de a le lăsa copiilor multă libertate;rezultatele se„văd„ bine..
      O să văd filmul! categoric! mulțumesc!

      Ștergere
  5. Nu reusesc sa dau de linkul respectiv...verifica te rog daca l-ai copiat in intregime...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ia vezi aici:

    http://www.youtube.com/watch?v=6iCzAbrKa3E

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da am vazut ...si sincer sa-ti spun m-am indurerat cand am auzit ca un om a cumparat un sat...indiferent de intentiile sale bune ...ne vindem si muntii maine poimane la bancherii lumii,nu ai sa mai poti merge pe o cararuie de munte pentru ca e zona privata si vei risca si amenzi!
      Ai readus la viata satul natal investind multi bani in reparatia lui,e Ok,demn de toata lauda si cinstea ,dar fara pretentii de propietar!...un sat nu se poate cumpara ca idee!E ca si cand ai vinde o bucata din tara!!
      Cine cu ce drept hotaraste asa ceva?
      Se poate sprijini,ajuta,salva,este altceva!
      E fr trist ca statul nu apara si protejeaza patrimoniul natural national prin anumite proiecte,investitii,ci ajunge sa il il vinda! asa fac ei bani la buget ca sa scape de datorii mari facute din nesabuinta pe spinarea celor multi sarmani..iar ei dragii nostri conducatori printre atatea investitii cu bunuri ce nu le apartin dar le impart intre ei spre gestiune se capatuiesc lesne cu averi uriase.



      ps.Mi-am adus aminte de M,Jackson cand a fost in Romania ,Intrebase mai in gluma mai in serios daca poate cumpara Lacul Snagov parca?Oribil!
      De ce idolatrizam noi pe magnatii lumii zau nu stiu.In Evul mediu pictorii de biserici spre exemplu munceau modest platiti si pastrau Anonimatul!!!!







      I

      Ștergere
  7. Nu știu ce să zic..sufletește vorbind, lucrurile par tragice..Mi-am amintit de o casă, am și scris despre ea, se află nu foarte departe de căsuța de la țară: proprietarul a fost preot, cu două licențe, obținute în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Fetele lui- una profesoară, una învățătoare.
    O casă frumoasă, cu bibliotecă serioasă, obiecte bune..
    Rudele au luat ce au putut, geamurile sunt sparte, urlă vântul iarna,se adăpostesc câinii.
    Biblioteca este făcută praf.
    Nu i-am cunoscut pe proprietari, deși eram rude prin alianță..
    Mă doare să văd ce s-a ales din viața a trei generații...
    p.s. dacă ar aparține cuiva, poate că altfel ar sta lucrurile..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce a fost ramaneoricum intr-o memorie afectiva ancestrala,aceea este cea mai importanta...totul se trece,e trecator.
      Si schimbator ca atare.Adica ma indoiesc ca noul se impaca cu vechiul....


      Ștergere
  8. locul? locurile? acolo, cândva, a fost cineva.. mă gândesc la românul care a „cumpărat”..de la cine a cumpărat??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La asta m-am gandit si eu!!!!...ca au copii,nepoti,urmasi plecati din sat la oras sau in strainatate..or fi fost de acord si au vandut de nevoie cu totii locul,casa....desi stii vb aceea ca nu se vinde casa parinteasca asa usor!!!
      Ma rog ,e adevarat ca multi care s-au desprins de sat nu prea vor sa se mai intoarca,nu au conditii de munca necesare acolo,lipsuri multe,etc....dar multi stiu pastreaza locul,investesc in el in ani multi sa le ramana ca loc de odihna la batranete sau se gandesc la vremuri tulburi ,ca mostenire pentru copii...
      Vezi,,,e de discutat,subiect foarte sensibil....

      Ștergere