duminică, 11 august 2013

vagabondul

     este omul civilizat al existenței absolute. Panait Istrati.
10 august 1884, Brăila/16 aprilie 1935, București


Mi-ar fi părut rău să treacă neobservată ziua de ieri,am citit pe blogul cuiva, mi-am făcut reproșuri că  nu mi-am adunat câteva gânduri despre cel mai mai controversat  om și scriitor român, pe cât de misterios, pe atât de ignorat de critica literară, absolvent doar al claselor primare, cu o biografie în care figurau 14 meserii lipsite de intelectualitate, acest tren montagne russe, cum îl numea cineva.. 

Omul care nu aderă la nimic..
Cine nu simte nevoia unei lupte nu trăiește, ci vegetează.

Pentru că , în urmă cu două veri, i-am văzut casa memorială, din Brăila, orașul lui, străjuit de ciulinii Bărăganului,  am  adus  un fragment din ceea ce scriam atunci
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/08/in-orasul-cu-salcami.html
Amenajată  de curând, într-un colț al Grădinii Publice, Casa Panait Istrati ne întâmpină cu o nefirească grație, contrastând cu  agitația lăuntrică a  uluitorului scriitor autodidact, născut în august 1884,  la Brăila, dintr-o mamă spălătoreasă.

Pe biroul lui, odihnesc  patru  uriașe   dicționare  de limbă franceză, pe care a învățat-o singur și în care și-a scris majoritatea operelor , traduse în peste treizeci de limbi.
 Un pat îngust, cuierul, pălăria, bocancii, bastonul, cărți- o avere pe care n-o pot egala conturile   nimănui.

Am văzut atâtea case memoriale!

Diferite, cum este și firesc!fiecare scriitor își are lumea lui interioară, experiențele lui  speciale..casa asta este fascinantă,  oază de liniște,  într-o mare agitată, un colț de lume, într-un loc ferit de cenușiul vieții.
Dacă te grăbești și ajungi pe aici, înainte de lăsarea iernii, în spatele casei vei vedea o fâșie autentică din Ciulinii Bărăganului.

În spatele casei lui Panait Istrati, deși era vară, într-un lan de porumb se vedeau stoluri de ciulini.

 
p.s. Ai citit  Neranțula?

( fă-ți timp!!)

13 comentarii:

  1. Preferatul meu...insa trebuie sa recunosc ,nu i-am citit cartea mentionata.
    Uite o pun pe lista.Cand ajung prin librarii o caut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Este una dintre cele mai frumoase cărți de dragoste din câte s-au scris! trebuie să o citești!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok!...m-ai convins!...timp sa fie nitel....si sa dau de ea.

      Ștergere
    2. Mă bucur că te-am convins, o găsești sigur!

      Ștergere
  3. Citind titlul m-am dus cu gandul la filmul indian "Vagabondul" ...frumos film!Cred ca l-as revedea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da! l-am văzut de mai multe ori! fain film. Da, știi că ei doi, fizic, seamănă, așa „îi văd, ca să mai vorbim despre abordarea vieții și a lumii..

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu cred că am citit Neranțula. Imi amintesc însă că, în adolescență am citit Codin. Erau niște scene și descrieri tulburatoare. Mi-e dor să mă duc acasă și să iau carțile din bibliotecă la rând. Când am să ajung o să recuperez. Până atunci mă bucur să citesc ce scrii tu și ce mai citesc prin spațiul virtual.

    RăspundețiȘtergere
  6. Codin a existat, iar Panait Istrati l-a cunoscut pe cuțítar.

    „Codin a trăit în Comorofca, mahalaua brăileană, înainte de primul Război Mondial. Era un mahalagiu cam de vreo treizeci de ani, gătit în straie de sărbătoare, luxos. De statură atletică, omul stătea rezemat într-un cot şi surâdea binevoitor. "Mustaţa o avea neagră şi tare răsucită, părul soios de unsoare parfumată şi pieptănat mitocăneşte" - aşa îl descrie Panait Istrati pe Codin, în opera cu acelaşi nume. Descrierea este făcută după prima întâlnire a autorului cu personajul Călin.„

    Tulburătoarea Brăila!

    Să ai o zi frumoasă, Gabriela!


    RăspundețiȘtergere
  7. Imi place fotografia din deschidere, parca ati merge, amandoi, umar la umar, pe strada! E ca si cum abia v-ati intalnit, Panait tocmai isi scosese palaria si ti-a sarutat, galant, mana! :)
    Si nu, nu am citit Nerantula. Nu stiu de ce, doar Panait Istrati a fost unul dintre scriitorii mei preferati.

    RăspundețiȘtergere
  8. ”M-ai prins„, Gabriela!așa am gândit!Acolo, în Grădina Publică! hi! hi!

    Să citești „Neranțula”- va fi o întâlnire cu un alt fel de lume!

    RăspundețiȘtergere
  9. Am vizionat filmul Codin si am cunoscut o doamnã în vîrstã care l-a cunoscut personal pe Panait si care mi-a zis cã çil chema Panaiot

    Marius

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu am consolitat Casa Memorială Panait Istrati în 2008-2009.Acea casă nu a fost a scriitorului ci o clădire numită în trecut Casa Grădinarului fiind legată de clădirea fostului local Privighetoarea printr-un tunel care acum este astupat.Acolo a funcționat și un club al radioamatorilor!

    RăspundețiȘtergere
  11. Vă mulțumesc mult pentru interes, dar și pentru completare.
    Am tras un ochi și pe lângă tunel!

    RăspundețiȘtergere