„noi, profesorii; ei, școlarii„

Voiam  să scriu  ceva  despre  sat. Despre  satul  din sufletul meu. Tocmai  citisem  însemnările academicianului  Eugen Simion.  Îi înțeleg   strigătul.

  Las   deoparte, pentru  o vreme, satul  și treburile lui, pentru  că  niște  cititori ai  blogului meu  au tot  zăbovit  asupra unei postări vechi, ca  vârstă,  mereu actuală, îmi permit  să spun, ca  temă.

 Scuze!  pe atunci  nu  știam că pot să  scriu cu diacritice. Abia nimeream tastele. //

  

Am incercat sa evit momentul , adica sa nu scriu; este ceva aproape ridicol sau poate ca doar pare. Scriind , nu ma adresez nimanui , vorbesc , ma razboiesc , cum cu cine? cu nimeni , poate cu un intreg sistem , ee , prea de tot , cum cu un sistem.?La o adica , am si eu , ca multi altii , macar , asa, din cand in cand , niste rabufniri- apa de ploaie- pentru ca , de fapt , cine ma aude? si daca m-ar auzi , ce-ar face?

Chestiunea a inceput de la un copil, adica de la doi copii; in aceeasi zi , unul mi-a pus o intrebare, celalalt , justificandu-se ca n-a inteles cum este cu schimbarea valorii gramaticale, mi-a povestit ceva. Hazliu , in opinia lui. La inceput , am ras si eu, pentru ca era de ras. Apoi mi s-a parut, de-a binelea , stupid. Punand cele doua situatii una langa cealalta, a iesit ceva care m-a tot sacait.M-am intrebat daca pot schimba ceva, apoi mi-am zis ca poate doar mi se pare ca este grav, pana cand , uite, la ora asta imi astern aici nedumeririle.

Teza asta cu subiect unic , de la clasele a 7-a si a 8-a , a produs o intreaga isterie in legatura cu proba de limba si iteratura romana:manualele sunt elaborate de vreo 15 ani , iar tipul de evaluare amintit mai sus are 3 ani de viata.
Cum pe acolo de unde vin marile idei , a se citi gaselnite, se tot fac schimbari de ministri, plecati la altar cu avionul si negocieri de salarii , inainte de alegeri , elevul si ale lui necazuri au devenit elemente auxiliare. Cert este ca mare parte din ce se invata acum la clasa devine materie de teza abia la sfarsitul lui mai. Orice adult , care are o cat de subtirica legatura cu scoala , isi da seama ca nu este deloc simplu. Profesorii nici nu intreaba, nici nu striga, cum la cine? la inspectorii , care ar trebui sa lase politica pentru altii si sa-si faca meseria de INDRUMATORI , dar nici nu se documenteaza , ci CREEAZA(?).

Doua dintre subiectele care compun atat de comentata lucrare sunt compuneri , prin care elevului i se cere sa-si exprime opinia:a) in legatura cu un text liric la prima vedere, b) sa redacteze, intr-un numar limitat de randuri, o compunere , in care sa-si exprime propriile sentimente cu ocazia unui eveniment personal; evidentierea unor trasaturi ale unui obiect , peisaj , opera de arta , persoana.

Cred ca ar fi trebuit ca in cei 3 ani sa se fi realizat o carticica in care sa apara un numar de poeti , ale caror poezii sa fie citite de catre elevi sau , cumva , sa se faca niste precizari in intalnirile profesorilor la inceputul anului scolar. Neexistand niste directii clare, modul de lucru ramane la cum crede fiecare profesor , dar, mai ales, la bunul , cum sa-i zic: simt, plac sau (ne) priceperea fiecaruia .

Asa ca, o juna profesoara, posesoare a gradului I, care se adreseaza unei clase de 20 si ceva de perechi de urechi si tot atator perechi de ochi , in incercarea de a fi cat mai originala , adica de a-i invata pe elevi cum sa inteleaga mesajul unei poezii, ca " Lacul" lui Mihai Eminescu, printre altele, interpreteaza versurile"Ea din trestii sa rasara/Si sa-mi cada lin pe piept", dictandu-le :

trestia devine " axis mundi", iar iubita este o fiinta acvatica.

Copiii scriu in caiete, muti de uimire, incercand sa inteleaga ciudatul mesaj.Unii , neintelegand ce va sa fie asta , cauta. Unul a alergat la mine, fosta lui profesoara, sa ceara lamuriri.Mai intai , m-am mirat, apoi m-am intristat, pana cand , am inceput sa scriu aici, ca sa ma linistesc.

Daca la matematica, totdeauna -(minus), in fata parantezei schimba semnele din interiorul acesteia, la geografie, Carpatii tot acolo stau, cel putin pana in clipa urmatoare, la literatura , o poezie se poate interpreta , chiar in fel si chip? Da, pot fi multe variante de interpretari, dar ideile sunt aceleasi. Nu este permis sa-i spui pustiului de 13- 14 ani orice iti trece prin minte ca fiind un mod de abordare a unui text liric.

"Axis mundi", pentru vechii greci , era Olimpul.Toate religiile si-au ales cate un ARBORE, simbolizand AXA LUMII. Acesta face legatura dintre PAMANT si CER.

Eugen Simion, vorbind despre SALCAMUL lui Moromete , vede in acesta o valoare premonitorie, reprezentand unitatea , trainicia Morometilor, salcamul este , in viziunea criticului literar, un arbore cu autoritate, un punct stabil de referinta; reprezinta un simbol si o pavaza , iar prabusirea lui anunta un sfarsit, o destramare...salcamul este un element axial.
Recunoscutul critic "indrazneste" , abia dupa o suita de explicatii ajutatoare , sa definesca axul lumii ca arhetip al puterii , un simbol , totodata , phalic. Incheie subliniind ca Marin Preda nu s-ar fi gandit la toate acestea.

Trestia este o planta de apa , firava- nu poate supravietui iernii si nici nu renaste viguros primavara- este flexibila , poate fi, cumva , un simbol al unduirii, al tineretii schimbatoare; se si zice"mladie ca o trestie" sau" este firava ca un fir de trestie".

A o transforma in " axis mundi" mi se pare, deja , mult mai mult decat ridicol, suparator, iar pentru copilul pe care trebuie sa-l apropii de inefabilul poetic , pagubos.

Iubita-fiinta acvatica? Nu se poate! Este visul de iubire neimpartasita , la care natura participa , mai ales , in valoarea ei estetica ; el , indragostitul , isi asteapta iubita intr-un decor atat de drag poetului- lacul , inconjurat de toate acele elemente care compun cadrul liric eminescian: codrul, nuferii, trestiile, luna, luntrea, ferit de ochiul strain, indiscret. Accentul cade- nu pe frumusetea iubitei - ci pe starea eului liric: dezamagit, solitar, suferind , se retrage in natura , care il intelege si se deschide pentru el.

Sintagma " fiinta acvatica" striveste frumusetea textului , il trimite pe copil intr-un decor cu desene animate , cu sirene , unduindu-si miscarile.

Cealalta discutie pe care am avut-o cu un alt elev de la o scoala centrala a pornit de la ceva mai ciudat. O doamna profesoara , timp de o saptamana, si-a acompaniat predarea elementelor de vocabular la clasa a 7-a cu diverse genuri muzicale, ascultate de la casetofonul de pe catedra, preferate fiind formatiile contemporane , cu texte inspirate din viata de cartier.
Daca ar fi fost vorba de insusirea elementelor de argou , treaca/mearga, dar temele erau: conversiunea , polisemia , sensurile cuvintelor.

Am fost profesoara in ambele scoli-in cea"muzicala" un an, in cealalta mai mult de jumatate din intreaga mea cariera.

Da , au trecut anii , dar Eminescu este EMINESCU.
Lacul este incarcat cu flori de nufar, indragostitul asteapta, viseaza , ea nu vine si..singuratic sufera, vraja dispare , doar lacul ramane martor suferintei.

Profesorii sunt altii..ma gandeam , uitandu-ma in urma , ca, la absolvirea facultatii , nu poti sti prea multe , sunt atatea discipline care se studiaza din cine stie ce motive, dar, daca iti iubesti meseria si , mai ales , daca te respecti , inveti tot timpul , inainte de a le cere celor in fata carora te afli , sa te creada.

Profesorul este un actor-in fata unor spectatori -pe care nu trebuie sa-i manipuleze, ci sa-i ajute, putin cate putin, sa inteleaga lumea, lumea ca o mare scena.

ce inveti la tinerete..

Pana la ora asta, am vorbit, la telefon, bineinteles, cu vreo cativa colegi de liceu, pe care nu i-am intalnit niciodata, in anii care au trecut de la bacalaureat. 

Pe vremuri,  aveam senzatia ca noi, fetele, eram , cumva , mai dificile, motivele fiind lesne de inteles: cine ia note mai mari, cine indrazneste sa-si  ajusteze sarafanul,  cine vine  la ora domnisoarei Lupescu  altfel decat scria in regulament, cine  primeste mai multe  biletele in cartea de  franceza..

Astazi , am descoperit o lume stranie-  niste adulti obositi, chiar imbatraniti, in locul  unor  fosti baieti simpatici- unul imi spunea Giuculus, bine ca si-a amintit imediat  alintul, dar, desi locuieste la doi pasi de liceu,  a fost de  neclintit  din : ~~nu vin,   nu pot, sunt cu medicamentele dupa mine~...

Sa nu mai  inteleg eu  mersul vremii, al lucrurilor? cum adica,  sa nu vrei sa vii  la o intalnire cu  fostii colegi, atatia cati mai sunt, dupa cateva zeci de ani,  in curtea liceului  sau in  fosta noastra clasa..

Imi vin in minte  tot felul de intamplari, unele  foarte simpatice, altele ceva mai  altfel..toate  invaluite in poezie,  fie ea chiar  presarata cu mici revolte adolescentine.
Cum sa uit  razvratita, dar mocnita  ~cura de filozofie~,  trasul de cozi, spaima in fata tablei, la chimie, zumzaitul asurzitor de dupa teza la fizica, avioanele in  zbor fara tinta , la ora de rusa, logaritmii doamnei Tica,  vulcanii si fluviile lumii,  de a caror  localizare pe harta  nu scapai nici in visele   ocupate de eroul ~~atat de diferit de ceilalti~, fie ca era chiar ocupantul penultimei banci din clasa ta sau  dintr-o alta ....  Sa nu ne fi invatat profesorii nostri pe toti la fel ca vom trai intr-o lume  complicata, in care trebuie sa-ti croiesti drum, chiar prin hatisuri,  sa te aperi, calindu-te, cand esti incoltit, dar sa te bucuri cu tot sufletul , ori de cate ori ai prilejul? Ca de fapt,  toata viata, ramai elev de liceu, mai ales atunci  cand te confrunti cu  cele mai neasteptate provocari? ca frumusetea  se ascunde in cele mai marunte si negraitoare  lucruri?
vezi? tot  mereu, alte incertitudini..

de trei ori 11

Îți dai seama ce zi ?

M-am tot gândit ce să scriu astăzi, ceva, care să rimeze cu prezicerile  astrologilor/specialiștilor de prin televiziuni ,  am răscolit prin gânduri și întâmplări..nimic. 

 Dis-de - dimineață, cineva-   nu știu din ce motive mi-a luat la forfecat toate postările, să fie doar interes pentru cum și ce scriu, să fie altceva-  a citit următoarea poveste. 

Așa că, iat-o, nu este de groază, dar nici altfel...

niste negri, deloc mititei

O intamplare avand ca protagonista o persoana din media damboviteana , aflata pentru cateva zile in capitala unei tari vecine , m-a trimis cu gandul la niste experiente personale.//
Seara superba de mai , 1969; eu si o prietena , amandoua studente in alt oras , in trecere prin Bucuresti, mergem agale pe Splaiul Independentei.  Motivul plimbarii noastre pe acolo nu mi-l mai amintesc.
Din directia opusa , apar doi tineri negri.
Prea inalti, prea negri , inspaimantatori , dupa parerea nostra.
Vedeam negri, pentru prima oara , in carne si oase , destul de aproape..Nu stiu sigur daca  oamenii au schitat vreun gest, daca au rostit vreo vorba,  atat stiu ca , amandoua , ca la comanda, am facut stanga-mprejur si am luat-o, disperate , la goana.
Ne-am oprit la prima statie si am urcat, in viteza , fara bilet , bineinteles , in troleul care tocmai pornea.//


Au trecut anii..
Eu si o colega , culmea! am vazut-o in oras , saptamana trecuta , cu familia, am mai povestit, pentru a cata oara ?..patania..eram tot in Bucuresti , la examenul pentru  gradul I.
Locuiam intr-un vechi hotel de pe bulevard .
Caldura mare , emotii , oboseala. 
Mult dupa miezul noptii , ne indreptam spre baia, aflată  tocmai in capatul coridorului. Liniste . Lumina chioara. Pe jos, pasla albastra. Mergem incet , sa nu deranjam. 
Dupa  primul colt, o masuta si cateva fotolii.
Le vazusem de cateva ori. Acum, doua fotolii erau ocupate. Lumina unui bec cadea chiar pe niste picioare lungi, atat de lungi , ca eu , cel putin , am tresarit.
Erau doi barbati.  Negri. Fumau.
Nu stiu ce i-a provocat-uimirea de pe fetele noaste , hainele cam sumare..momentul urmator a fost decisiv. S-au ridicat , parca nu se mai terminau si au luat-o in directia noastra. Fara sa scoatem o vorba , ne-am intors, trecand in cea mai mare viteza pe langa usa camerei noastre, incuiata, desigur, uitand,  si ora,  si locul,  si situatia in care ne aflam. 
Geta mi-a soptit , din mers, ca la etajul urmator, camera cutare, locuieste un coleg de-al ei , adus acolo de aceleasi probleme ca si noi.
Am batut cu pumnii in usa bietului om, pana l-am trezit. 
Urmaritorii nostri abandonasera cursa, dar nu ne-am intors in camera , decat spre dimineata, obligandu-ne gazda sa repete cu noi ce se mai putea repeta pentru examenul de a doua zi.
Socialism.//
...si iarasi au trecut anii. 
Am ramas cu o teama de negri , fara sa fi avut vreodata o confruntare adevarata.
Paris . 2006. Vara. Excursia la care am tanjit din clasa a X-a. Grup mare. Conducatorul trebuie sa se faca luntre si punte sa-i multumeasca pe toti , de fapt , pe toate.Tocmai de aceea , deplasarile se făceau greoi.
Voiam  sa vad absolut tot ce- mi pusesem  in gand.
Cum am venit singura, celelalte fiind cate doua-trei cunostinte, accept, de voie, de nevoie, sa impart camera, confortabila, n-am ce zice , cu o doctorita, basarabeanca , stabilita in Bucuresti, recent divortata , insotita de nasi, care o tratau  ca pe un bebelus. 
Nasa -  pentru a sasea oara in orasul de pe Sena. 
Proaspetei independente i se aduce totul la tava- ceai cu lamaie , cafea la pahar, cornulete, icre, fructe.
In prima mea noapte pariziana , am dormit foarte putin sau mai deloc. Cei trei s-au intors pe la doua dimineata, au tot susotit, au fosnit , ca n-am pus geana pe geana.
Pentru linistea mea , dar si ca sa am un avantaj- sa economisesc timp si sa vad mai multe obiective- m-am alaturat lor, chiar a doua zi dimineata, abandonand grupul, in fata Luvrului. Respectasem insa toate recomandarile conducatorului , adica- fara acte, fara bani, ca se fura. Aveam atat cat sa-mi cumpar abonament pentru muzee ,  plus o hartie de 5 euro si ceva maruntis, un bidon de apa plata si un mar.
Lume multa , foarte multa. 
Experienta unica. Fiecare este interesat de altceva. In sala cu Mona Lisa , intarzii. Privesc tabloul din toate unghiurile, pentru ca nu pot descoperi surasul feminin al Giocondei.
Este , imi zic, poate, singura data cand il vad, asa ca merita oricat timp. Uitasem ca nu sunt singura. Aveam sa-mi dau seama peste vreo ora, ca , de fapt, chiar sunt singura.
Atunci am realizat cat de neatenta am fost: nu stiam numarul doctoritei-bebelus , pe al nasilor nici atat, nu aveam niciun act care sa dovedeasca cum ca sunt cine sunt, in geanta , toata avutia mea erau 5 eur si vreo doi-trei , maruntis. 
Intamplator, scrisesem undeva  numarul de mobil al sefului grupului, dar mi-am impus categoric sa nu-l sun. Adica sa ma fac de rusine? Ca m-am pierdut ca mielul de turma? Nu! In niciun caz, mai bine..., dar lasa, vad eu ce fac.
Am stat in Luvru vreo sase ore. As mai fi rămas , dar, din cand in cand , ma incerca cate o vaga senzatie de teama.
Am iesit afara. Era o vreme superba. 
Parisul mi se arata in toata spendoarea. Mi-am zis atunci ca trebuie sa traiesc bucuria plimbarii pe malul Senei, asa cum mi-o inchipuisem , cand profesoara mea de franceza, care avea o dictie perfecta , ne-a vorbit prima oara despre buchinisti.
Am mancat cu pofta marul , mi-am potolit setea , mi-am cumparat cu maruntisul "Poemes saturniens" si am pornit , hai-hui, spre hotel. Am vrut sa fac o poza unui buchinist cu barba roscata, s-a suparat, crezand , probabil, ca sunt de la fisc, si, tot asa, neluand in seama ca timpul fuge, am ajus aproape de jardin des plantes.
Un asfintit verzui invaluia bland acoperisurile , strazile , pe care le lasam in urma, copacii, multimea de bateaux- mouches.
Stiam ca hotelul era pe aproape- zarisem silueta bibliotecii Mitterand, apoi , nu stiu cum , am ajuns in apropierea garii Lyon, iar hotelul parea de negasit. Ma plimbam intr-un cerc, revazand Sena , cladirile, strazile. Am intalnit un grup de doamne vesele , le-am cerut sa-mi spuna daca sunt pe drumul cel bun spre hotelul Austerlitz , mi-au raspuns amabil ca nu stiu , seara se lasa si ma cuprindea teama. Sa ma adresez unui politist? Fara acte? Nu, nu se poate, sa-i spun ca sunt romanca?
Ma si vedeam la stirile de la ora 5. Intru in primul hotel si spun  la receptie  numele celui pe care il cautam. Mi se raspunde  ca in acel arondisment sunt vreo 6 cu acest nume.
Nu stiam strada, adica nu stiam cam nimic. Ma simt din ce in ce mai nefericita. 
Intr-o asemenea stare, ma duc la prima statie de taxi si ma apropii , nu prea convinsa ca asta vreau , de primul taxi. Se deschide fereastra si apare o fata neagra, neagra de tot.
Nu mai am nicio scapare. 
Spun numele hotelui , apoi adaug ca sunt excursionista, ca m-am ratacit de grup. Omul , destul de tanar, scoate o harta, se uita pe ea si ma invita in masina. Aveam inima cat un purice. Timp de 3trei/patru minute, cat a durat cursa, mi-au trecut prin minte tot felul de scene de groaza,  cu strazi intortocheate, politie , cate si mai cate.
Masina opreste in fata hotelului , pe care il recunosc, tanarul imi da chitanta si restul cu precizie matematica,1 euro si 70 de centi, imi deschide respectuos portiera si porneste , numai dupa ce se asigura ca totul este in regula cu pasagera lui , careia tocmai ii servise un leac de frică.//
să-mi scuzi, te rog,  scrisul, am  scris povestea, pe vremea când eram corigentă în materie de  calculator.  
p.s.  ce zici?

după douăzeci de ani

Sunt una dintre miile de profesoare din România.
Să spun că mi-am făcut meseria cu pasiune și dăruire, peste  35 de ani?
Să mă laud cu notele obținute la examenul de stat/ licență/grade didactice/ concurs de intrare în oraș?
N-o voi face!
Voi spune doar că generația mea a avut parte de multe și dificile examene. Și   de concursuri, la sfârșitul cărora nu se iscau motive de distracție , prin culegerea de perle. 
Intrarea în facultate era o selecție riguroasă, pentru un loc  la oricare dintre formele învățământului superior/militar/tehnic/sanitar,  numărul concurenților,   pe un loc,   era  de,  cel puțin, 10.
Nu era perfect, ziceau unii, era foarte dificil , adăugau alții.
Nu știu dacă există școală perfectă, poate  că nordicii au găsit cheia succesului școlar!
Între amintirile mele,   din anii de liceu și de facultate, două îmi sunt foarte dragi- în clasa a X-a , ne-a vizitat școala profesorul și scriitorul, Păun Stelian. Mă uit cu nostalgie  la   cartea  primită,  Pământ sălbatic,  cu autograful  Ministrului Învățământului
 Peste câțiva ani, ca studentă, am oferit flori  unui celebru matematician și eseist, Mircea Malița,  conducător al  ministerului  care astăzi este Cenușăreasa  societății.
Da, atunci și încă mulți ani după aceea , cuvântul  școala se  putea scrie cu majusculă!
 De ceva timp, se discută peste tot soarta învățământului românesc, cu și fără argumente. Mulți își dau cu părerea, chiar dacă , în esență, nu spun nimic. Concluzia lor ar fi   că toate relele,  care par a nu se mai termina,  au legătură cu școala.
Într-un fel, au dreptate. Casa, familia, societatea, școala formează oameni.
  Profesorii nu  sunt la fel, cum  nici  toți copiii  nu sunt la fel de preocupați/inteligenți/încurajați/determinați.
Ceea ce se petrece la noi este mult prea complicat, ca să putem identifica RĂUL într-un singur punct, într-o singură latură a vieții. Răul s-a extins, a îmbolnăvit societatea . Probabil că ar fi necesară pregătirea unei  operații,  fără anestezie,  de sus până jos.
Poate!
Am ajuns într-un punct extrem de dureros.

Cu două zile în urmă, am primit pe mail o scrisoare- scrisoarea unui elev revoltat. 
Poate că mulți au citit-o, deja .
Pe un post de televiziune, aseară , s-au comentat  fragmente, în prezența  multor ziariști și oameni politici.


Scrisoarea  este următoarea-
"Generatia ratatilor! Generatia etnobotanistilor! Generatia idiotilor! Generatia facebook! - asa ne catalogheaza mass media si opinia publica din intreaga tara in zilele acestea pe toti care am dat Bacalaureatul - eu le spun doar atat - RUSINE! Rusine tuturor!

Rusine pentru ca ati ajuns sa dati vina pe o generatie crescuta de voi, aratata cu degetul acum tot de catre voi! Rusine sistemului care ne-a crescut! Rusine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani incoace! Rusine noua, voua, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMaNIEI!

Am ajuns dupa 20 de ani de spaga, de modele gen Becali, Talmacean si Bianca Dragusanu, de invatamant prost manageriat, de legi prost facute sa profite cei puternici, de facultati pe pile si pe bani din care au iesit generatii intregi de dascali care ne-au educat pe noi, cei idioti si fraieri cei care ne aflam acum in aceeasi oala, indiferent daca ne-am luat sau nu BAC-ul, am ajuns la o limita!

Nu mai suportam! Refuzam sa credem ca suntem o generatie pierduta! Suntem defapt prima generatie care va fi sacrificat cu folos, si asta deoarece ne-am saturat de ce se intampla in tara asta! Totul trebuie sa inceteze! Pentru asta vom iesi in strada si vom cere dreptate! Cerem ajutorul oamenilor corecti, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toata lumea este acum socata de rezultatul Bacalaureatului si implicit de invatamantul romanesc. Ohh, dar ce surpriza! Cat de neasteptat! Ce soc! INCREDIBIL! SENZATIONAL!

Adica din acesti copii care din `99 pana acuma li s-a schimbat programa de n`spe ori, care au intrat la liceu sa dea bac din geografie si s-au trezit in a 12-a ca dau din fizica, acesti copii care au vazut zi de zi la televizor cum este incurajata prostia si incultura alaturi de baieti cu bani facuti fraudulos inconjurati de curve semi-imbracate in direct la televizor, acesti copii batuti de soarta ca s-au nascut intr-o tara ca asta, o tara in care e mai important ce chiloti are Crudu decat rezultatele sportive si intelectuale ale tarii, acesti copii nu au devenit niste genii eminesciene??? Serios??? Acesti copii nu au intelect nici macar cat Einstein??? DOAMNE! CE NERUSINARE!! Mai nemernici etnobotanisti!!! Cum puteti mai gunoaielor, mai loazelor sa nu invatati si sa intrati fara pile si copiat la facultati cand aveti atatea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adica mai bine stati pe facebook si pe messenger decat sa urmariti modelele oferite la tv???

Adevarul e ca de 20 de ani ne asteptam sa iasa niste flori de nufar in locuri in care nu am aruncat nici macar seminte de urzica! Asta e realitatea! Va uimeste promovabilitatea de la BAC? Dar de cea de la titularizari de ce nu ziceti nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanisti? E posibil sa iei 1.20 la titularizare si sa te mai consideri profesor? E posibil sa iei diploma frauduloasa la Spiru Haret si sa educi apoi generatii intregi? Stiati ca 25% din toti profesorii actuali au studiile facute la Spiru Haret? Sau asta nu e important pentru voi? Stiati ca suntem pe penultimul loc din Europa si la egalitate cu Congo la nivelul invatamantului? Si asta nu de acuma, de un an-doi ci de aproape doua decenii!!! Asadar, de ce va mirati? De ce sunteti indignati? aaaa... aveati impresia ca daca le oferiti parintilor si bunicilor nostrii spectacole tv ieftine si barbare, adevarate sugative de rating, sau daca le cumparati votul si ii mintiti in campanii electorale infinite, noi odraslele lor o sa fim dintr-o data altfel?

Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeti voi! Suntem diferiti! Suntem diferiti prin faptul ca stim sa spunem GATA!Gata cu adevaratele gunoaie din tara asta! Nu va mai merge! Noi avem onoare si demnitate, nu mai suntem niste slugi in fata voastra, iar daca nu vom reusi sa va schimbam, vom pleca din tara, si atunci sa ramaneti voi sa va plangeti de mila! Noi, generatia etnobotanistilor cum ne spuneti voi o sa va aratam ca avem mai mult curaj decat toate generatiile voastre de comunisti la un loc! Reprezentam adevarata forta deoarece noi suntem VIITORUL iar voi sunteti doar niste amarati care vor muri si vor fi uitati de istorie! Voi ati fost PERIOADA NEAGRA din istoria acestei tari si asa veti fi tinuti minte, iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revolta impotriva voastra!"R.I.
p.s. tu ce zici?

o fi de bine,

o fi de rău?

Se zice că fericirea nu este atât o stare de spirit, cât o alegere...și că examenul cel mai greu din viața ar fi cel pe care, incă , nu l-ai dat.

'Alegerea unui sistem educativ

este mai importanta pentru un popor decat alegerea sistemului sau de guvernamant’- Gustave Le Bon-este mottoul sub care ultimul nr. al Dilemei vechi (15-19 mai 2010) se ocupa de Legea Educatiei . Se pot citi texte si opinii de:
Daniel Funeriu( ministrul educatiei)”Parintii pot sa judece foarte bine”
Adriana Saftoiu( deputata PNL, membra in Comisia pentru invatamant)” Nu stiu daca suntem pregatiti”
Marian Stas(presedinte al Fundatiei CODECS pentru Leadership)”Copacii, cum-necum. Si padurea?!”
Sever Voinescu( deputat PDL)” Inchiderea mintii Romaniei”
Andreea Ofiteru( jurnalista Adevarul):”Patru teme, trei ministri, o scoala”.
………………………………………………………………………………..
Legea Invatamantului, aflata in dezbatere, a provocat incitante discutii, pentru ca ea propune multe si radicale schimbari. Prima schimbare este includerea clasei pregătitoare în învăţământul obligatoriu, adica şcoala va începe la 6 ani, urmand ca la finalul clasei pregătitoare, preşcolarii sa fie evaluaţi de către profesorii lor.
Evaluarea elevilor se va face din doi in doi ani, prin testari de tip international, la sfârşitul claselor a II-a, a IV-a, a VI-a şi a IX-a.
Una dintre cele mai contestate măsuri din lege, atât de către profesori, cât şi de către părinţi, este modificarea structurii ciclurilor şcolare: clasa a
IX-a va fi inclusă la gimnaziu, iar liceul va dura trei ani, de la a X-a până la a XII-a.
O noutate este ‘portofoliul de studii si note’ al elevului, care va cuprinde si o caracterizare din partea profesorilor. Acesta va avea o pondere de 70% din media de admitere in liceu. Pornind de la convingerea ca nota nu reprezinta clar valoarea reala a unui elev, ministerul propune realizarea unor portofolii pentru fiecare elev in parte, la toate disciplinele, aducandu-se urmatoarele argumente:
"Nota 8 obtinuta intr-un liceu foarte bun nu inseamna acelasi lucru cu nota 8 obtinuta intr-o scoala unde profesorii sunt obisnuiti sa dea note mai lejer. Nota 8 obtinuta de un copil utilizandu-si la maximum potentialul nu este nicidecum acelasi lucru cu nota 8 obtinuta de un elev care are inca foarte mult potential neutilizat".

‘De exemplu, la disciplina istorie, portofoliul educational va cuprine nota elevului la aceasta materie, o remarca scrisa a profesorului despre acest elev, dar va cuprinde si o serie de elemente de evaluare standardizata: cum se pozitioneaza elevul din punct de vedere cronologic, cantitatea de informatie pe care copilul o detine (sunt unii copii care stiu foarte multe lucruri, altii care stiu mai putine), folosirea metodelor (faptul de a sti foarte multe lucruri nu inseamna automat ca stapanesti foarte bine metodele particulare istoriei), calitatea exprimarii’.
Liceele care vor voi vor organiza examene de admitere, iar bacalaureatul se va sustine la doua probe scrise din mai multe discipline.
Acestea sunt doar cateva dintre noutatile pe care le propune legea. //

De ceva timp, citesc un blog foarte interesant al unei doamne , care a studiat in Romania si locuieste in Suedia, pe o insula. Salmi este mama a doua fetite, care invata acolo. I-am cerut si am primit permisiunea de a include in acest material,penultima dumneai postare , pentru ca mi se pare foarte interesanta.

Ma gandesc ca oricare dintre noi: invatator, profesor, parinte, bunic, student, ruda, prieten al unui elev - poate avea ceva bun de spus in legatura cu scoala. Si cu legea despre care tocmai discutam.

//“Periodic primim pe email sau pe hartii printate programele fetelor la scoala. Silvia are mai multe activitati extra, pentru ca sunt copii mici, dar si Diana are diferite activitati specifice varstei lor.
Ieri a primit ultima scrisoare de la Silvia cu ce vor face pana in 15 iunie. Cam asa:
-luni 17 mai scoala si fritids sunt inchise, e cerc pedagogic
-marti 18 mai au intalnire cu personalul de la NTF(Asociatia Nationala pentru promovarea sigurantei rutiere) care vor vorbi de trafic cu copiii.(recent am citit un articol ca in Suedia la fiecare doua saptamani moare un copil intr-un accident produs in trafic)
-luni 24 mai vizita la Protectia civila
-miercuri 26 mai sunt invitati sa asiste la muzicalul sustinut de clasele mici(1-3)
-joi 27 mai e ziua “schimbului” intre clase(nu stiu cum sa traduc altfel, in ro nu este asa ceva), adica ziua in care toti copiii merg la clasa urmatoare si au acolo o ora impreuna cu viitorii profesori si colegi. Fac o paranteza: la scoala Silviei sunt anul acesta in premiera doua clase zero(in general este una) si copiii vor fi amestecati si refacute clasele. Pe parcursul anului au avut foarte multe activitati comune sau amestecate intre cele doua clase, tocmai sa se cunoasca copiii intre ei si sa le fie mai usor din toamna. Atunci vom afla si noi structura claselor si viitoarele profesoare(sunt doua la fiecare clasa).
-luni 31 mai copiii sunt invitati la muzicalul sustinut de clasele medii(4-6)
-marti si miercuri 1-2 iunie avem antrenament la inot. Vom reveni cu o hartie ca sa va anuntam in ce zi va avea copilul vostru ca sa pegatiti costumul de baie.
-vineri 4 iunie vom merge in oras si ne vom plimba in jurul Zidului(Ringmuren) care inconjoara orasul vechi. Copiii au nevoie de pantofi de plimbare si “haine dupa vreme” plus ceva usor de mancare(fruct si ceva de baut). Vom lua mancarea de pranz de la cantina si o vom servi undeva afara.
-marti 8 iunie copiii vor merge pe stadion si vor incerca cateva din sporturile de atletism. Vor avea nevoie de haine de sport de afara, un sandwich si de baut. Ann, profesoara de sport ii va insoti.
-luni 14 iunie intre 16-18.30 sunteti invitati la ramas bun a clasei. Vom fi afara si fiecare e invitat sa aduca ce doreste sa serveasca int-un cos de picnic(exprimarea mea e cam plastica, dar se intelege).
-marti 15 iunie ora 9.00 e inchiderea anului scolar pentru toata scoala.
Frumos, incarcat, plin de activitati acum ca a venit primavara!
De la Diana am primit un email dar numai pentru luna mai, inca nu stim ce va fi in iunie si cum vor incheia ei anul scolar.
Cam asa suna emailul:
Salut in aceasta primavara indoielnica!
Luna mai include ca de obicei cateva activitati extra. Cea mai apropiata activitate(a fost deja saptamana asta, marti) este ca toate clasele 7-9 vor merge la o prezentare a Miei Törnblom in aula scolii Säve. Ea va vorbi despre sansele pe care le-a avut si despre cum a scris cateva carti printre care “Tu esti stapan!” care descrie adolescenta ei.(ulterior mi-a povestit Diana ca tipa a fost dependenta de droguri si in carte vorbeste despre asta si despre cum a reusit sa treaca peste, dupa ce a stat internata la dezintoxicare…foarte bune exemple pentru tineri spun eu, aici e mare pericolul ca tinerii sa cada in patima drogurilor si alcoolului).
Joi, vineri si luni (13, 14 si 17 mai) zunt zile libere. O mica vacanta, nu-i asa?
Marti 18 mai e timpul pentru “orientare” in padurea Rävhagen. Ne intalnim la ora 9.00 langa patinoar(padurea e in apropiere) si fiecare elev e liber sa aleaga cu ce ajunge acolo. Exista pista de biciclete pe tot drumul de la scoala pana acolo pentru cei doritori sa vina cu bicicleta. Sa aveti haine potrivite si ceva de mancare-nu vom lua lunch in ziua aceea.
Miercuri 19 mai tatal Linneei, Tomas, ne-a invitat pe elevi si pe profesori la un “pranz de lux” la liceul Elfrida Andre la clasa de bucatarie. Vom merge impreuna de la scoala, vom manca si apoi ne vom intoarce la scoala pentru lectii. Minunat!
Joi 28 mai este zi in aer liber cand vom avea activitati diferite.
Si acum sa va explic asta cu pranzul de lux. Linnea e prima fata care a abordat-o pe Diana cand ne-am mutat in Suedia. Ii lasa in cutia postala scrisorele in engleza si tot felul de cadouri micute lucrate de ea. Apoi au ramas prietene, nu cele mai bune, dar se viziteaza uneori. Tatal si mama ei sunt amandoi profesori de “bucatarie”. Ea la scoala unde merge Diana si el la liceul cu program de “bucatarie” unde pregatesc bucatari si chelneri, profesori de bucatarie pentru scoli. Dianei ii place tare mult sa mearga la Linnea acasa pentru ca tatal ei gateste excelent! El e cel care ne-a gazduit(acolo la scoala unde preda) timp de doi ani cat am muncit alaturi de copii la tot felul de preparate pe perioada cat strangeam bani pentru excursia lor de sf. de cl. 6-a. El a fost cu initiativa cand acum un an jumate de Craciun ne-a intrebat ce mancare traditionala de Craciun avem in Romania si am propus cozonacul cu nuca pe care l-am facut acolo la scoala unde e el profesor. Ingredientele au fost desigur cumparate de noi, dar aparatura(am folosit malaxoare, aragaz, cuptor, ustensile) a fost de acolo…fara acest spatiu nu am fi avut cum face asa ceva. E pasionat de munca lui si pasionat sa munceasca cu copii, cu elevi. Astfel ca acum e al treilea an cand invita clasa unde e fata lui impreuna cu profesorii la acest lunch(al treilea an de cand stiu eu…). Totul e pregatit de una din clasele la care preda, cred ca e cea terminala si e ca un fel de “lucrare de diploma”, inclusiv servirea. Copiii se imbraca elegant si sunt ca niste “domni” serviti de alti elevi. Primesc mancare deosebita, tin minte ca Diana a venit acasa de fiacare data foarte incantata de ceea ce au primit.
Cam asta ar fi…sfarsitul anului scolar se apropie cu pasi repezi. Dupa cum vedeti aici nu sunt teze, teme foarte putine si copiii nu au nici un stres cu incheierea mediilor scolare. Pana in clasa a 8-a nu se dau calificative, doar puncte la teste(nu exista ascultat oral la tabla) si evaluarea copiilor se face dupa criterii la care fiecare profesor evalueaza elevul pe tot parcursul semestrului. Nu e evaluarea numai dupa “note”, punctaje ci dupa cum s-a comportat in diferite situatii si ce stie el la sfarsit de semestru. Toate astea ni se aduc parintilor la cunostinta la sedinta particulara cu “dirigintele”, parintele si elevul, se traseaza “tinte” pentru fiecare materie daca e cazul(ce nu a indeplinit elevul in semestru si unde e nevoie sa se lucreze suplimentar…elevii sunt ajutati si de personal special la scoala daca au nevoie de ajutor, la diferite materii) si profesorii vor urmari elevul in continuare ca sa ajunga la “tinta”. Eu stiu teoretic pentru ca Diana nu a avut nevoie inca de nimic suplimentar, toti profesorii au fost multumiti de ea, de nivelul la care e. La inceput am avut de muncit putin la suedeza, a primit carti suplimentare sa citeasca pentru imbogatirea vocabularului, dara sta in primul an aici.
Silvia a fost la fel…la camin mereu am primit laude. Acum la scoala la fel. Profesoara ei ne-a prezentat lista cu aptitudinile bifate de ea si ne-am dat seama ca a fost foarte constiincioasa in a o urmari. Pentru ca a completat la fix ce stie Silvia sa faca, in afara de faptul ca stie sa citeasca la tv. Asta pentru ca nu au tv la scoala. Dar a completat casuta unde scria asta in dreptul Silviei si ne-a spus ca mai e un copil in clasa care stie citi la tv(nu are voie sa divulge nume) dar ca asta e cerinta de peste clasa a 3-a aici. Oricum Silvia bifase toate cerintele si in plus. Si la partea psihica ne-a descris-o foarte bine pe Silvia, am fost tare multumita de profesoara chit ca la inceputul clasei pregatitoare aveam indoieli. Nu a avut ce obiective sa ne traseze pe viitor, ne-a urat succes(nu va mai fi profesoara copiilor, e numai la clasa zero). Ne-a intrebat ce crede Silvia despre scoala si despre clasa, daca e multumita, daca ii place…apoi cu ce copii ar dori si cu ce copii nu ar dori sa fie de la toamna. Se tine foarte mult cont de parerea copiilor(in clasa zero indirect pentru ca copiii nu participa la sedinta dar din clasa intai participa si ei si se pot exprima direct, sunt incurajati sa faca asta, sa isi spuna mereu punctul de vedere).”
Multumesc, Salmi!/http://vorbele.wordpress.com/

Intrebari pe aceasta tema mi-am mai pus:"Cum este?- 28 .04. 2010/cum se mai caleste otelul- 15.04 2010; 4 galbeni- 13.05. 2009/ suta la suta Olimpici- 03. 08.2008;cum se mai invata romaneste?-11.11.2008' ;urme de ren- 26.02.2009.
p.s. am inceput cu o maxima, inchei in acelasi registru optimist, pentru ca” Scoala trebuie sa fie un vaccin, la ‘ socul viitorului’. Alvin Toffler