omule, încotro?

                                                  Non scholae, sed vitae discimus! 
Cu niște ani în urmă,  nu chiar mulți, trei /patru, la un consiliu profesoral, s-a prezentat, printre altele, o statistică  mondială privind învățământul.  Cât adevăr poate fi într-o  statistică - asta este o problemă.    

Cum spuneam,   s-a realizat  o ierarhizare a sistemelor de învățământ  mondial,  criteriul  esențial fiind  eficiența , modul în care școala  face din elevi viitori cetățeni, apți  să se integreze , bine, rapid  în societate.

 Învățământul românesc  ocupa un loc, deloc  râvnit, apropiat   de  cel al unei îndepărtate țări, pârjolite de soare. 

N-am să uit reacția unei colege, profesoară de matematică- nu este posibil, a sărit ea, ca arsă, noi avem olimpici, cum să fim egali cu..și a rostit,  enervată,  numele  statului de care spuneam.

 Mi-am permis, asumându-mi  un mare risc, să spun că eu, deși nu cred  total în veridicitatea statisticilor de orice fel, înclin să  accept ideea că învățământul  nostru din ultimele două decenii, cel puțin, și-a pierdut , treptat calitatea și menirea.

Argumentele mele au fost  bazate pe ideea că  fiecare educator, începând de la grădiniță, toarnă în sacul încăpător, care este copilul, cât mai mult, fără să mai intereseze pe cineva ce se întâmplă după aceea cu  această enormă informație , pe care copilul o primește.
El  o primește.
Și o duce...
Pentru început, părintele este  foarte încântat.

 La grădiniță, piciul de patru /cinci  ani, învață alfabetul, numerele și chiar operații cu numere, mulțime  de  poezii, cu  al căror mesaj nu are nicio  legătură, le memorează fără să fie ajutat să  desprindă ceva pentru el, pentru el, ca ființă socială. 

La sfârșitul clasei a II-a, de pildă, are un portofoliu consistent la cunoștințe despre natură, în  alcătuirea căruia  au participat - și bunicii, și părinții, și rudele mai pricepute. Se strâng acolo poezii ce poartă semnătura copilului, dar el, săracul, habar nu are cât de mult  s-a agitat mama să o înduplece pe doamna X, pe domnișoara Y, să strunească   versurile despre  aspirator/ tablă/ pădure să rimeze.

Admiterea în liceu  este diferită, întrucâtva,  în această vară, față de  ceilalți ani, media  claselor anterioare contează 50%, cealaltă parte fiind obținută din valoarea tezelor de limba română și matematică.

La limba română, de exemplu, s-ar zice că scuturându-se materia , s-au păstrat  doar cinci specii literare lirice și epice, cu toate cerințele care derivă de aici.

Există recomandarea să se abordeze și texte nonliterare- o compoziție de 10/15 rânduri, având diverse teme, referitoare, fie la text, fie  o altă temă  , aflată  într-o oarecare legătură cu acesta. Redactează o compunere de 10/15 rânduri, în care, pornind de la informațiile din textul dat, să prezinți o  experiență personală trăită la vizitarea unui muzeu de artă ( 12 puncte)//

Redactează…în care să relatezi  o întâmplare reală ( sau imaginară), petrecută  în timpul unei vizite la o grădină zoologică din orașul tău//

Redactează… în care să-ți exprimi opinia despre dificultățile călătoriei cu bicicleta prin Delta Dunării, pe baza   fragmentului citat//

 Nu zic că este foarte greu, dar nu este accesibil pentru copilul de la țară, care are o experiență limitată. 

Oare, el, dacă este inteligent și harnic,  dar lipsit de imaginație, nu are dreptul să ajungă elev de liceu??

De vom  trăi , vom vedea calitatea copiilor admiși în liceu  cu asemenea tipologii de verificare a cunoștințelor.. 

 Și la bacalaureat sunt noutăți,  eu mă refer, doar,  la limba română- la proba de   competențe, de exemplu-  o probă orală- candidatul la obținerea bacalaureatului citește cu voce tare, în fața comisiei,  un text, comisia stabilind dacă respectiva persoană citește corect, cursiv, dacă are dicție . 

Sunt trei calificative- mediu/avansat/  experimentat..n-am auzit să fi picat cineva. 

Asta, la sfârșitul clasei a douăsprezecea.( pe internet, ei spun a doișpea).

Mulți dintre ei  n-au citit nicio carte ..

Dacă se trece bacul, admiterea la facultate este floare la ureche..

p.s. care o fi veriga slabă?

cum se mai învață carte

 Zică cine  ce-a vrea să zică, mie îmi plac cei doi domni- Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu.
Îmi place să-i ascult .
Este ceva special în vorba lor, acea rafinată atitudine  , în care vorbele se aștern  fără pretenții, deși, fie vorba între noi, distanța între ei și alții,  care se dau mari cunoscători în toate și în nimic,  este uriașă. 
Nu m-am referit, Doamne, ferește, la persoane de pe aici. Vorbesc despre doamnele și domnii care cred că, fără ei, lumea  și-ar opri mersul.

Ascultându-i aseară pe cei doi filozofi- pentru cine nu știe, este vorba despre emisiunea lor , de pe TVR1, de la orele 18, când , deja, acumulasem destulă revoltă,  în urma unei discuții cu niște colegi- o învățătoare, un profesor de matematică și câțiva părinți de copii școlari-m-am convins  că nu doar eu   văd  cum,  zi de zi,   între  educație și competență,  se adâncește  rapid prăpastia.
Nimeni nu  vine cu  o soluție clară, bună, roditoare.  

Cu niște săptămâni în urmă, vorbeam despre mica mea prietenă, fiica unei unei cunoștințe apropiate, un ghemușor de fată, care,    la cei opt ani și șase luni,   este  elevă în clasa a II-a. 

Joi, bietul copil , de fapt, mai întâi , mama ei, ajunsese la capătul puterilor. Temele pentru a doua zi  erau-șase  probleme la matematică, patru erau , hai să spunem, acceptabile, a cincea solicita multă atenție-  pentru un adult zic .
Fetița, deja,  refuza -sau nu mai putea- să se concentreze.

 Luați , domniile voastre,  o foaie și un creion și  rezolvați  următoarea problemă-

”Dacă adaugi  la suma numerelor de două cifre egale, mai mici „ca„, mă rog, ar fi trebuit să se scrie „ decât„71,  parcă asta mai contează,   diferența dintre cel mai mare număr par  și cel mai mare număr de sute, cât vei obține?

Eu am dat soluția  posibilă, după mintea mea..

 Trebuie să fac niște observații, adică să explic de ce eram revoltată - în timp ce mă chinuiam să-i explic mamei punctul meu de vedere, ea primește un telefon , și încă unul și..tot așa, vreo patru în total. Primul  telefon venea  de la un tânăr  procuror,  părinte și el al unui băiețel din aceeași clasă. Tocmai  o sunase pe contabila, angajată la firma fratelui său. Doamna avea o soluție care se potrivea cu opinia mea  doar în parte.

O mămică , de meserie  educatoare,  solicitase ajutor de la  administratorul blocului, am scris bine- bloc, nu blog. Domnul a refuzat, pur și simplu- asta este școală, domle?//

 Nu știu ce alte intervenții se vor mai fi făcut de către părinții tuturor copiilor din respectiva clasă  pentru a se afla numărul cu pricina.  Și nici câte personaje din oraș/județ etc. se vor fi implicat în rezolvarea temei. A acestei teme, că mâine o să fie și mai și..
Nici domnul profesor cu care am discutat nu mi-a spus ceva sigur.
Zicea că  niște calcule cu numere naturale se fac , abia în clasa a V-a.

 Trebuie să adaug că   fetița,  prietena mea,  mai avea pentru ziua cu pricina  de conceput și de  realizat   și un  portofoliu la cunoștințe despre natură:

1. fișă cu programul zilnic de lucru
2.  fișă cu reguli de păstrare a curățeniei în locuință
3.  de alcătuit o compunere- Mătura și aspiratorul
4. de compus o poezie- ai n-ai talent, o faci, titlul- Tabla și buretele.// La radio aud că Nicoleta Luciu va avea tripleți. Mă întreb la ce vârstă îi va duce la școală. p.s. Discutăm despre învățământ, dar , vă rog, rezolvați și problema, vreau să văd ce și unde am greșit . Sau, dimpotrivă, să mă laud!

catalogul virtual

Nu știu cum o fi pe la alții, pe la noi , se zice  că ar fi început prin 2006, când un tânăr profesor diriginte al unei clase  de  liceu, aflat în impas, pentru că toți elevii lui  au  chiulit la ora de muzică, i-a convocat pe toți părinții și, expunându- le problema, a obținut consimțământul acestora pentru a concepe un catalog  pe internet.

Simplu, nu?

 Părintele , aflat în fața calculatorului, citește notele puștiului  său,  vede absențele și eventualele observații.

Mai departe???

De-a lungul anilor, s-au inventat tot felul de metode menite să-l țină pe copil sub observație, ca sub o lupă.

Nu vreau să sugerez, cumva, că  aș fi diriginta care a descoperit secretul aflării metodei celei  mai potrivite de a crea armonie între școală-copil- familie.

N-am găsit-o și nici nu cred că  o va descoperi cineva prea curând...

Câteva observații, totuși,  aș avea de făcut ca rezultat al experienței mele pedagogice..Acel atât de  mult discutat caiet al dirigintelui, acum se va numi portofoliu- este util, mai mult decât util.

Început de la grădiniță, cu informații sincere din partea părinților  și chiar a  medicului de familie, continuat la gimnaziu și liceu..o să-mi spui că în liceu, adio, dirigenție! nu te contrazic deloc, cum ziceam, caietul- portofoliu este o oglindă a fiecărui ins care trece printr-o școală.

 Acolo este EL!!

Cu ajutorul acestui martor ominiprezent-în cazul fericit în care dirigintele chiar își face meseria- se pot face mai târziu aprecieri , măsurători, evaluări cât mai corecte, în privința comportamentului, a atitudinii față de ceilalți, față de muncă, părinți, necunoscuți, superiori etc.

Poate că numărul abuzurilor/bătăilor/conflictelor/crimelor, chiar,   ar scădea.

Zic și eu..

//Revenind acum la catalogul virtual- cât din viața unui copil va cuprinde?

-au toți părinții internet?câți știu să-l folosească?

-Legătura între cei trei factori- școală, copil, familie se va reduce la o simplă luare la cunoștință?

Sigur că putem discuta mult, chiar îmi doresc, dar o problemă mi se mai pare demnă de luat în seamă.

 M-am „lovit ” de ea, în anii mei de dăscăliță ,  să nu râzi de termenul acesta-îmi amintește de spusele unui elev- cât ne-ați mai dăscălit , n-a fost rău deloc- am  corectat-o, pe cât mi-a stat în putință, cam târziu .

Obișnuiam ca la ședințele cu părinții să citesc notele din catalog cu voce tare.  Într-o seară, am realizat că nu este corect, nu este moral deloc!

De aici se pot ivi tot felul de neînțelegeri, toată lumea aude tot, discuțiile se mută în alte locuri, sunt copii care nu reușesc să treacă peste momente grele, sunt orgolii....

Copilul are dreptul la intimitate!!

În cazul catalogului virtual i se mai respectă acest drept?

Și o întâmplare, povestită astăzi de un fost elev, acum  licean  la o prestigioasă instituție . Colegul lui a fost respins de către profesoară, din nu știu ce motive,  cu o zi înaintea unui concurs  foarte important.

Nimeni n-a putut să afle cum  a fost blocat siteul cu  subiectele și desfășurarea  respectivului concurs de informatică, care , bineînțeles, a fost amânat pentru o altă dată.

p.s.Ce spui?

'Alegerea unui sistem educativ

este mai importanta pentru un popor decat alegerea sistemului sau de guvernamant’- Gustave Le Bon-este mottoul sub care ultimul nr. al Dilemei vechi (15-19 mai 2010) se ocupa de Legea Educatiei . Se pot citi texte si opinii de:
Daniel Funeriu( ministrul educatiei)”Parintii pot sa judece foarte bine”
Adriana Saftoiu( deputata PNL, membra in Comisia pentru invatamant)” Nu stiu daca suntem pregatiti”
Marian Stas(presedinte al Fundatiei CODECS pentru Leadership)”Copacii, cum-necum. Si padurea?!”
Sever Voinescu( deputat PDL)” Inchiderea mintii Romaniei”
Andreea Ofiteru( jurnalista Adevarul):”Patru teme, trei ministri, o scoala”.
………………………………………………………………………………..
Legea Invatamantului, aflata in dezbatere, a provocat incitante discutii, pentru ca ea propune multe si radicale schimbari. Prima schimbare este includerea clasei pregătitoare în învăţământul obligatoriu, adica şcoala va începe la 6 ani, urmand ca la finalul clasei pregătitoare, preşcolarii sa fie evaluaţi de către profesorii lor.
Evaluarea elevilor se va face din doi in doi ani, prin testari de tip international, la sfârşitul claselor a II-a, a IV-a, a VI-a şi a IX-a.
Una dintre cele mai contestate măsuri din lege, atât de către profesori, cât şi de către părinţi, este modificarea structurii ciclurilor şcolare: clasa a
IX-a va fi inclusă la gimnaziu, iar liceul va dura trei ani, de la a X-a până la a XII-a.
O noutate este ‘portofoliul de studii si note’ al elevului, care va cuprinde si o caracterizare din partea profesorilor. Acesta va avea o pondere de 70% din media de admitere in liceu. Pornind de la convingerea ca nota nu reprezinta clar valoarea reala a unui elev, ministerul propune realizarea unor portofolii pentru fiecare elev in parte, la toate disciplinele, aducandu-se urmatoarele argumente:
"Nota 8 obtinuta intr-un liceu foarte bun nu inseamna acelasi lucru cu nota 8 obtinuta intr-o scoala unde profesorii sunt obisnuiti sa dea note mai lejer. Nota 8 obtinuta de un copil utilizandu-si la maximum potentialul nu este nicidecum acelasi lucru cu nota 8 obtinuta de un elev care are inca foarte mult potential neutilizat".

‘De exemplu, la disciplina istorie, portofoliul educational va cuprine nota elevului la aceasta materie, o remarca scrisa a profesorului despre acest elev, dar va cuprinde si o serie de elemente de evaluare standardizata: cum se pozitioneaza elevul din punct de vedere cronologic, cantitatea de informatie pe care copilul o detine (sunt unii copii care stiu foarte multe lucruri, altii care stiu mai putine), folosirea metodelor (faptul de a sti foarte multe lucruri nu inseamna automat ca stapanesti foarte bine metodele particulare istoriei), calitatea exprimarii’.
Liceele care vor voi vor organiza examene de admitere, iar bacalaureatul se va sustine la doua probe scrise din mai multe discipline.
Acestea sunt doar cateva dintre noutatile pe care le propune legea. //

De ceva timp, citesc un blog foarte interesant al unei doamne , care a studiat in Romania si locuieste in Suedia, pe o insula. Salmi este mama a doua fetite, care invata acolo. I-am cerut si am primit permisiunea de a include in acest material,penultima dumneai postare , pentru ca mi se pare foarte interesanta.

Ma gandesc ca oricare dintre noi: invatator, profesor, parinte, bunic, student, ruda, prieten al unui elev - poate avea ceva bun de spus in legatura cu scoala. Si cu legea despre care tocmai discutam.

//“Periodic primim pe email sau pe hartii printate programele fetelor la scoala. Silvia are mai multe activitati extra, pentru ca sunt copii mici, dar si Diana are diferite activitati specifice varstei lor.
Ieri a primit ultima scrisoare de la Silvia cu ce vor face pana in 15 iunie. Cam asa:
-luni 17 mai scoala si fritids sunt inchise, e cerc pedagogic
-marti 18 mai au intalnire cu personalul de la NTF(Asociatia Nationala pentru promovarea sigurantei rutiere) care vor vorbi de trafic cu copiii.(recent am citit un articol ca in Suedia la fiecare doua saptamani moare un copil intr-un accident produs in trafic)
-luni 24 mai vizita la Protectia civila
-miercuri 26 mai sunt invitati sa asiste la muzicalul sustinut de clasele mici(1-3)
-joi 27 mai e ziua “schimbului” intre clase(nu stiu cum sa traduc altfel, in ro nu este asa ceva), adica ziua in care toti copiii merg la clasa urmatoare si au acolo o ora impreuna cu viitorii profesori si colegi. Fac o paranteza: la scoala Silviei sunt anul acesta in premiera doua clase zero(in general este una) si copiii vor fi amestecati si refacute clasele. Pe parcursul anului au avut foarte multe activitati comune sau amestecate intre cele doua clase, tocmai sa se cunoasca copiii intre ei si sa le fie mai usor din toamna. Atunci vom afla si noi structura claselor si viitoarele profesoare(sunt doua la fiecare clasa).
-luni 31 mai copiii sunt invitati la muzicalul sustinut de clasele medii(4-6)
-marti si miercuri 1-2 iunie avem antrenament la inot. Vom reveni cu o hartie ca sa va anuntam in ce zi va avea copilul vostru ca sa pegatiti costumul de baie.
-vineri 4 iunie vom merge in oras si ne vom plimba in jurul Zidului(Ringmuren) care inconjoara orasul vechi. Copiii au nevoie de pantofi de plimbare si “haine dupa vreme” plus ceva usor de mancare(fruct si ceva de baut). Vom lua mancarea de pranz de la cantina si o vom servi undeva afara.
-marti 8 iunie copiii vor merge pe stadion si vor incerca cateva din sporturile de atletism. Vor avea nevoie de haine de sport de afara, un sandwich si de baut. Ann, profesoara de sport ii va insoti.
-luni 14 iunie intre 16-18.30 sunteti invitati la ramas bun a clasei. Vom fi afara si fiecare e invitat sa aduca ce doreste sa serveasca int-un cos de picnic(exprimarea mea e cam plastica, dar se intelege).
-marti 15 iunie ora 9.00 e inchiderea anului scolar pentru toata scoala.
Frumos, incarcat, plin de activitati acum ca a venit primavara!
De la Diana am primit un email dar numai pentru luna mai, inca nu stim ce va fi in iunie si cum vor incheia ei anul scolar.
Cam asa suna emailul:
Salut in aceasta primavara indoielnica!
Luna mai include ca de obicei cateva activitati extra. Cea mai apropiata activitate(a fost deja saptamana asta, marti) este ca toate clasele 7-9 vor merge la o prezentare a Miei Törnblom in aula scolii Säve. Ea va vorbi despre sansele pe care le-a avut si despre cum a scris cateva carti printre care “Tu esti stapan!” care descrie adolescenta ei.(ulterior mi-a povestit Diana ca tipa a fost dependenta de droguri si in carte vorbeste despre asta si despre cum a reusit sa treaca peste, dupa ce a stat internata la dezintoxicare…foarte bune exemple pentru tineri spun eu, aici e mare pericolul ca tinerii sa cada in patima drogurilor si alcoolului).
Joi, vineri si luni (13, 14 si 17 mai) zunt zile libere. O mica vacanta, nu-i asa?
Marti 18 mai e timpul pentru “orientare” in padurea Rävhagen. Ne intalnim la ora 9.00 langa patinoar(padurea e in apropiere) si fiecare elev e liber sa aleaga cu ce ajunge acolo. Exista pista de biciclete pe tot drumul de la scoala pana acolo pentru cei doritori sa vina cu bicicleta. Sa aveti haine potrivite si ceva de mancare-nu vom lua lunch in ziua aceea.
Miercuri 19 mai tatal Linneei, Tomas, ne-a invitat pe elevi si pe profesori la un “pranz de lux” la liceul Elfrida Andre la clasa de bucatarie. Vom merge impreuna de la scoala, vom manca si apoi ne vom intoarce la scoala pentru lectii. Minunat!
Joi 28 mai este zi in aer liber cand vom avea activitati diferite.
Si acum sa va explic asta cu pranzul de lux. Linnea e prima fata care a abordat-o pe Diana cand ne-am mutat in Suedia. Ii lasa in cutia postala scrisorele in engleza si tot felul de cadouri micute lucrate de ea. Apoi au ramas prietene, nu cele mai bune, dar se viziteaza uneori. Tatal si mama ei sunt amandoi profesori de “bucatarie”. Ea la scoala unde merge Diana si el la liceul cu program de “bucatarie” unde pregatesc bucatari si chelneri, profesori de bucatarie pentru scoli. Dianei ii place tare mult sa mearga la Linnea acasa pentru ca tatal ei gateste excelent! El e cel care ne-a gazduit(acolo la scoala unde preda) timp de doi ani cat am muncit alaturi de copii la tot felul de preparate pe perioada cat strangeam bani pentru excursia lor de sf. de cl. 6-a. El a fost cu initiativa cand acum un an jumate de Craciun ne-a intrebat ce mancare traditionala de Craciun avem in Romania si am propus cozonacul cu nuca pe care l-am facut acolo la scoala unde e el profesor. Ingredientele au fost desigur cumparate de noi, dar aparatura(am folosit malaxoare, aragaz, cuptor, ustensile) a fost de acolo…fara acest spatiu nu am fi avut cum face asa ceva. E pasionat de munca lui si pasionat sa munceasca cu copii, cu elevi. Astfel ca acum e al treilea an cand invita clasa unde e fata lui impreuna cu profesorii la acest lunch(al treilea an de cand stiu eu…). Totul e pregatit de una din clasele la care preda, cred ca e cea terminala si e ca un fel de “lucrare de diploma”, inclusiv servirea. Copiii se imbraca elegant si sunt ca niste “domni” serviti de alti elevi. Primesc mancare deosebita, tin minte ca Diana a venit acasa de fiacare data foarte incantata de ceea ce au primit.
Cam asta ar fi…sfarsitul anului scolar se apropie cu pasi repezi. Dupa cum vedeti aici nu sunt teze, teme foarte putine si copiii nu au nici un stres cu incheierea mediilor scolare. Pana in clasa a 8-a nu se dau calificative, doar puncte la teste(nu exista ascultat oral la tabla) si evaluarea copiilor se face dupa criterii la care fiecare profesor evalueaza elevul pe tot parcursul semestrului. Nu e evaluarea numai dupa “note”, punctaje ci dupa cum s-a comportat in diferite situatii si ce stie el la sfarsit de semestru. Toate astea ni se aduc parintilor la cunostinta la sedinta particulara cu “dirigintele”, parintele si elevul, se traseaza “tinte” pentru fiecare materie daca e cazul(ce nu a indeplinit elevul in semestru si unde e nevoie sa se lucreze suplimentar…elevii sunt ajutati si de personal special la scoala daca au nevoie de ajutor, la diferite materii) si profesorii vor urmari elevul in continuare ca sa ajunga la “tinta”. Eu stiu teoretic pentru ca Diana nu a avut nevoie inca de nimic suplimentar, toti profesorii au fost multumiti de ea, de nivelul la care e. La inceput am avut de muncit putin la suedeza, a primit carti suplimentare sa citeasca pentru imbogatirea vocabularului, dara sta in primul an aici.
Silvia a fost la fel…la camin mereu am primit laude. Acum la scoala la fel. Profesoara ei ne-a prezentat lista cu aptitudinile bifate de ea si ne-am dat seama ca a fost foarte constiincioasa in a o urmari. Pentru ca a completat la fix ce stie Silvia sa faca, in afara de faptul ca stie sa citeasca la tv. Asta pentru ca nu au tv la scoala. Dar a completat casuta unde scria asta in dreptul Silviei si ne-a spus ca mai e un copil in clasa care stie citi la tv(nu are voie sa divulge nume) dar ca asta e cerinta de peste clasa a 3-a aici. Oricum Silvia bifase toate cerintele si in plus. Si la partea psihica ne-a descris-o foarte bine pe Silvia, am fost tare multumita de profesoara chit ca la inceputul clasei pregatitoare aveam indoieli. Nu a avut ce obiective sa ne traseze pe viitor, ne-a urat succes(nu va mai fi profesoara copiilor, e numai la clasa zero). Ne-a intrebat ce crede Silvia despre scoala si despre clasa, daca e multumita, daca ii place…apoi cu ce copii ar dori si cu ce copii nu ar dori sa fie de la toamna. Se tine foarte mult cont de parerea copiilor(in clasa zero indirect pentru ca copiii nu participa la sedinta dar din clasa intai participa si ei si se pot exprima direct, sunt incurajati sa faca asta, sa isi spuna mereu punctul de vedere).”
Multumesc, Salmi!/http://vorbele.wordpress.com/

Intrebari pe aceasta tema mi-am mai pus:"Cum este?- 28 .04. 2010/cum se mai caleste otelul- 15.04 2010; 4 galbeni- 13.05. 2009/ suta la suta Olimpici- 03. 08.2008;cum se mai invata romaneste?-11.11.2008' ;urme de ren- 26.02.2009.
p.s. am inceput cu o maxima, inchei in acelasi registru optimist, pentru ca” Scoala trebuie sa fie un vaccin, la ‘ socul viitorului’. Alvin Toffler