Zilnic, pe la diferite ore, găsesc în
cutia de scrisori mai un ziar, mai o fițuică în care se strecoară
nevinovate rugăminți/ invitații/ felicitări fără conținut, tot
felul de scrieri și descrieri, toate, cu același candid mesaj- alegeți- mă pe mine!
O
vorbă zice că trebuie să pornești totdeauna de la încredere, adică să
crezi în vorba omului, dacă spune că vrea ceva- un pahar cu apă, un
scaun, un birou, o funcție, un vot, crede-l, ajută-l.
Nu
mă pot lăuda că acord încredere din prima.
Dacă ar fi să deschid o
paranteză, aș zice că primarul orașului nostru solicită al cincilea
mandat, dacă nu chiar al șaselea, parcă mai ține cineva minte?
Tocmai
despre primar vreau să spun și eu ceva. Primar , ca istorie, nu
despre un primar anume.
De
dimineață, citeam pe un blog, la a cărui fiecare nouă lectură, fără vreo
exagerare, eu mă trezesc școlărița atentă , care am fost. Adică ,
în timp ce citesc, învăț.
Zice domnul profesor Hari,
Zice domnul profesor Hari,
referindu-se
la noii, vechii sau aceiași pretendenți la mâna, forțată să
se mărite, a fiecărei așezări de pe hartă: „Cu toții, indiferent de
urbe, au o mare problemă. Nu pot să explice, în câteva cuvinte sau într-o
lozincă, de ce ar trebui să îi alegem exact pe ei„.
M-am
gândit eu ce m-am gândit și am ajuns la concluzia că nu știu mai
nimic despre cum a început dorința oamenilor de a avea, neapărat,
un primar.
Aflu
și eu, în al nouălea ceas, de ce se fac alegeri de primari și, mai ales,
cum este pe la alții.
Am
reținut două chestii importante, prima îmi era cât de cât cunoscută, de la
cursul de latină, cum, de altfel, poate
că este cunoscută oricui- cuvântul primar vine din latina vulgară, unde
însemna principalul.
A
doua chestiune are legătură cu finlandezii, după a căror
civilizație oftăm noi de fiecare dată când aflăm cum le (mai)merge.
La
Helsinki
Tu
ce zici?
