Se afișează postările cu eticheta salvare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta salvare. Afișați toate postările

luni, 13 ianuarie 2014

de la suflet, pentru Viata!

motto:INIMA omului nu este decat un camp de batalie pe care se lupta Dumnezeu cu diavolul.
F.M. Dostoievski

Cata lume stie cum sa supravietuiesti unui atac de cord când ești singur?
Deoarece multi oameni sunt singuri cand sufera un atac de cord, fara ajutor, persoana a carei inima bate necorespunzător și...
care începe să simtă o stare de leșin, are doar, aproximativ 10 secunde înainte de a-si pierde cunoștința.
  1. Totusi, aceste victime se pot ajuta prin a tusi în mod repetat și foarte energic. O respiratie adanca ar trebui să fie luata înainte de fiecare tuse, iar tusea trebuie sa fie adanca și prelungită, așa cum e atunci când se produce sputa din adâncul pieptului.
    O respirație și o tuse trebuie repetate la fiecare două secunde, fără oprire , pana soseste ajutorul sau până când inima se simte ca bate în mod normal din nou.
    Respirațiile adânci aduc oxigenul in plamani si miscarile de tuse storc inima și păstreaza sângele in circulatie.
    Presiunea asupra inimii, de asemenea, o ajuta sa recapete ritmul normal.

    În acest fel, Victimele atacurilor de inima pot ajunge la spital.

    Spuneti cât mai multor persoane despre aceasta.
    Le-ar putea salva viața!
    Un cardiolog spune ca, daca toti cei care citesc asta, ar trimite-o la 10 persoane, putem salva cel puțin o viață.
    Decat sa trimiteti bancuri, contribuiti, prin raspandirea acestei informatii, la salvarea unei VIETI!!


    distribuiti, va rog!



luni, 15 octombrie 2012

omul descoperă,



 mai devreme sau mai târziu,că el este  grădinarul  șef al sufletului său, regizorul  vieții sale. James Allen, filozof englez

Ca orice îndrăgostit, privea cerul limpede și profund, pe care norii desenaseră vieți înaripate. Din când în când, își cobora privirea spre râu, în  valurile căruia, abia perceptibile, cerul își oglindea îndepărtarea.
Nu mai existau lucruri sau dacă  or fi fost, nu le  simțea.

 Doar ea conta. 
Iubita care întârzia.
O clipă de neatenție și buf! alunecă în râu- albia se lățește,  un val îl înșfacă, el nu știe să înoate, încercaseră ai lui, prin  clasele mici,  să-l trimită, la bazin, cu școala,  un pantof plutește deja, departe, prea  departe, nu mai știe ce e cu el,  zadarnic încearcă  să  se apropie de mal, este departe.
 Un  biet corp cuprins de  spaimă.
Prizonier într-o celulă mișcătoare.
 Fără lanțuri, dar țintuit.
Își adună puterile și strigă, cerând ajutor.
Undeva, nu prea departe, un pescar bătrân își încerca norocul.
- De ce intri în apă, când nu știi să înoți? Nu vezi că  este prea învolburată?
- Salvează-mă, omule,  și promit că n-o să mai   greșesc altădată, strigă tânărul, pentru care norii , și lumina lor, și soarele nu mai contau..
Ca și cum n-ar fi auzit,  bătrânul  și-a văzut de ale sale...
 Câte adevăruri există?