mai devreme sau mai târziu,că el
este grădinarul șef al sufletului său, regizorul vieții sale.
James Allen, filozof englez
Ca orice îndrăgostit, privea cerul limpede și profund, pe care norii desenaseră vieți înaripate. Din când în când, își cobora privirea spre râu, în valurile căruia, abia perceptibile, cerul își oglindea îndepărtarea.
Nu mai existau lucruri sau dacă or fi fost, nu le simțea.
Doar ea conta.
Iubita care întârzia.
O clipă de neatenție și buf! alunecă în râu- albia se lățește, un val îl înșfacă, el nu știe să înoate, încercaseră ai lui, prin clasele mici, să-l trimită, la bazin, cu școala, un pantof plutește deja, departe, prea departe, nu mai știe ce e cu el, zadarnic încearcă să se apropie de mal, este departe.
Un biet corp cuprins de spaimă.
O clipă de neatenție și buf! alunecă în râu- albia se lățește, un val îl înșfacă, el nu știe să înoate, încercaseră ai lui, prin clasele mici, să-l trimită, la bazin, cu școala, un pantof plutește deja, departe, prea departe, nu mai știe ce e cu el, zadarnic încearcă să se apropie de mal, este departe.
Un biet corp cuprins de spaimă.
Prizonier într-o celulă
mișcătoare.
Fără lanțuri, dar țintuit.
Își adună puterile și strigă, cerând ajutor.
Undeva, nu prea departe, un pescar bătrân își încerca norocul.
- De ce intri în apă, când nu știi să înoți? Nu vezi că este prea învolburată?
- Salvează-mă, omule, și promit că n-o să mai greșesc altădată, strigă tânărul, pentru care norii , și lumina lor, și soarele nu mai contau..
Ca și cum n-ar fi auzit, bătrânul și-a văzut de ale sale...
Câte adevăruri există?
Fără lanțuri, dar țintuit.
Își adună puterile și strigă, cerând ajutor.
Undeva, nu prea departe, un pescar bătrân își încerca norocul.
- De ce intri în apă, când nu știi să înoți? Nu vezi că este prea învolburată?
- Salvează-mă, omule, și promit că n-o să mai greșesc altădată, strigă tânărul, pentru care norii , și lumina lor, și soarele nu mai contau..
Ca și cum n-ar fi auzit, bătrânul și-a văzut de ale sale...
Câte adevăruri există?
Adevarul este ca nici eu nu stiu sa inot. Totusi, azi fiind "Ziua internationala a spalatului pe maini"(!)...
RăspundețiȘtergereMă omorâți cu zile..
RăspundețiȘtergereImi place statuia vie!
RăspundețiȘtergereIn rest ce sa zic...ghinion si atat!Oare il atragem noi,cum spun unii?Ce mi si cu viata asta!
Foarte triste cazurile de inec!
De fapt, intențía mea nu a fost să prezint tragedia cuiva. Dacă extindem construcția epică, ajungem la o parabolă socială.
ȘtergereAsta este problema- câte adevăruri se desprind?
Sincer,nu inteleg la ce te referi.(legat de povestire)
ȘtergereEu am spus ghinion.In rest nu vad de ce ar trebuie desprinse adevaruri.Nu esti foarte explicita,si raman anume temeri legate de intrebare.
Am imaginat o parabolă.
ȘtergereMottoul avertizează , într-un fel, asupra faptului că fiecare este responsabil de propria-i evoluție.
Am vrut- îmi pare rău că n-am fost explicită- să folosesc două simboluri- unul este insul, societatea chiar, aflat(ă) în impas. Poate fi un om care nu știe să înoate, pentru că nu s-a pregătit pentru viață, crede că toate pe lumea asta sunt bune și frumoase.
Celălalt este tipul care dă sfaturi, fără să ajute.
Simbolurile, în viziunea mea, se pot extinde.
Să ne gândim , bunăoară, la situația actuală..
Bine,bine dar tot nu pricep intrebarea!Eu cred ca s-ar potrivi alta!,,,e prea filozofica,"adevar" cand spui,e asa o valtoare teribila in jur...adevar a ceea ce este,adevar a ceea ce ar trebui sa fie,adevar suprem,etc
ȘtergereDe ce, nu a;a?
ȘtergereNu avem noi, fiecare adevărul personal?
În situația de față, cel luat de val are adevărul lui- salvarea.
Cel de pe mal are alt adevăr- nu intra într-o situație, dacă nu o poți gestiona.
Să ne gândim puțin: câți dintre cei solicitați să ajute, efectiv, o fac? Cei mai mulți dau „sfaturi„.
Omul se îneacă și cel de pe mal are „adevărul lui„- de ce ai intrat la apă?
Eu cred că tocmai de aceea nu prea„ nimerim „drumul, fiindcă fiecare își are propriul adevăr.
E adevarat si trist ce spui.Pescarul este insa foarte limitat,insensibil.Eu citindu-ti povestioara m-am gandit in special la ignoranta omeneasca.Singurul adevar care leaga adevaruri:Ajuta!
ȘtergereDa, pescarul este un simbol, nu? n-ai întâlnit personaje ca el?, genul ” nu mă interesează, nu mă amestec„, chiar dacă ar putea fi de folos.
ȘtergereDa, adevărul , cred și eu, este- Ajută!
Chiar prietenii mei!Ma rog vorba vine prieteni.Nu stiu ce se intampla cu lumea asta,Biblia spune de vremuri de apoi cand oamenii vor deveni foarte egocentrici...eu asta cred ca este radacina raului...
ȘtergereDa, atâta egoism. Parcă toată lumea gonește ..nu știu către ce.
ȘtergereAdevaruri or fi multe, doar noi avem uneori panze de paianjen pe retina si nu reusim sa le vedem...
RăspundețiȘtergereVera,
ȘtergereAr fi, în principiu două tipuri de adevăr- unul, al celui pe care viața îl duce la vâltoare. Altul, al celui care „stă „pe mal și dă sfaturi. Până la urmă, indiferent de împrejurări, suntem „grădinarii„ propriei grădini, nu?
Mie-mi place sa-ti citesc prima data imaginile,apoi adaug si cuvintele.:)
RăspundețiȘtergereOmul e mereu alaturi de singuratatea lui,chiar daca in viata il inconjoara de foarte multe ori multi,multi oameni.
Adica singuri ne nastem,singuri murim!
Îmi place cum spui, Angi!
ȘtergereFotografia cu „statuia vie „ o am din vară. Mi-a inspirat atâta tristețe, deși nu-l vedeam pe omul ascuns sub mască.
Tot atunci, am găsit un mac- este minunată floarea asta, implică atâta filozofie, este frumoasă, delicată, pâlpâie ca un foc , trăiește foarte puțin. Dar crește oriunde..
Alături, am pus fotografie făcută în Londra- englezii au niște grădini extraordinare!
Pe malul unui lac , am văzut , în toamnă un pescar- nu auzea, nu vedea nimic, în jur- nici pe un copil, scăpat de sub grija părinților.
Le-am u8nit într-o parabolă.
Da, oricâți „prieteni „ avem în jur, tot singuri suntem.
Nimeni nu-ți poate trăi experiențele.
Seară frumoasă!
:) Gina, sarut'mana cu drag si dor!
RăspundețiȘtergere"Cate adevaruri exista?"
Pai tot atatea cate unghiuri de vedere exista.
Dar, avem nevoie de un punct comun care sa ne uneasca pentru a nu fi precum un musuroi de furnici deteriorat de un picior de sapiens sau o roata de masina a unui sapiens.
Ce bucurie!Bine ai revenit, Andrei!
ȘtergereAdevărat spui, chestiunea este- când mai găsim acel punct comun?
Oare ar trebui să purtăm toțí același fel de ochelari? cu aceleași dioptrii?
Ori să pescuim în aceeași baltă..
:)
RăspundețiȘtergerePai il gasim, ori de cate ori avem nevoie... dovada ca sunt adevaruri general valabile pe care le admitem, le acceptam...
:)
Sigur că, dacă le căutăm, le și găsim, doar că fiecare găsește și aplică ...doar pentru sine.
Ștergere