Se afișează postările cu eticheta ajutor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ajutor. Afișați toate postările

luni, 13 ianuarie 2014

de la suflet, pentru Viata!

motto:INIMA omului nu este decat un camp de batalie pe care se lupta Dumnezeu cu diavolul.
F.M. Dostoievski

Cata lume stie cum sa supravietuiesti unui atac de cord când ești singur?
Deoarece multi oameni sunt singuri cand sufera un atac de cord, fara ajutor, persoana a carei inima bate necorespunzător și...
care începe să simtă o stare de leșin, are doar, aproximativ 10 secunde înainte de a-si pierde cunoștința.
  1. Totusi, aceste victime se pot ajuta prin a tusi în mod repetat și foarte energic. O respiratie adanca ar trebui să fie luata înainte de fiecare tuse, iar tusea trebuie sa fie adanca și prelungită, așa cum e atunci când se produce sputa din adâncul pieptului.
    O respirație și o tuse trebuie repetate la fiecare două secunde, fără oprire , pana soseste ajutorul sau până când inima se simte ca bate în mod normal din nou.
    Respirațiile adânci aduc oxigenul in plamani si miscarile de tuse storc inima și păstreaza sângele in circulatie.
    Presiunea asupra inimii, de asemenea, o ajuta sa recapete ritmul normal.

    În acest fel, Victimele atacurilor de inima pot ajunge la spital.

    Spuneti cât mai multor persoane despre aceasta.
    Le-ar putea salva viața!
    Un cardiolog spune ca, daca toti cei care citesc asta, ar trimite-o la 10 persoane, putem salva cel puțin o viață.
    Decat sa trimiteti bancuri, contribuiti, prin raspandirea acestei informatii, la salvarea unei VIETI!!


    distribuiti, va rog!



luni, 17 septembrie 2012

nu s-a inventat facultatea



 care să pregătească părinți, dragă doamnă profesoară..
Așa mi-a spus, cândva, la o ședință,  în care el era  părintele  copilului   creator al celor mai multe  boroboațe.
Multe cursuri de psihologie și de pedagogie voi fi citit  la viața mea,  sute de întâmplări  îmi vor fi dat bătaie de cap, ca dirigintă, multe nopți albe voi fi avut ca mamă și, de  la o vreme chiar, ca bunică..Vorbele lui îmi vin în minte de câte ori se iscă vreo situație dificilă. El,   negriciosul din ultima bancă, nu avea mai mult de patru clase.//
Fac parte din generația de copii, care și-au ascultat, necondiționat, părinții. M-am născut cu iubire și respect pentru ei. 
Să ieși din cuvântul părinților, să le întorci vorba era ceva de neconceput. A fost bine, ar fi fost  posibil și altfel, câteodată  cred că  știu,  alteori, mă încâlcesc de tot, căutând răspunsuri.
Pe atunci, în multe case,  locuiau trei generații. 
Nu știu dacă era greu, dacă putea fi , la fel de convenabil pentru toți, observam doar că, după o vreme,  asta s-a întâmplat și  la noi,  generația de mijloc, a părinților mei,  și-a construit altă casă.
 Eu , tot la bunici, găseam  că-mi este cel mai bine.
Anii au trecut,  bunicii, apoi și părinții s-au dus într-o altă lume.
Generația mea are, deja, nepoți.
Granițele între  părinți și copii s-au cam risipit.
 Ca să fii părinte cool, trebuie să-ți fi însușit o  anume tehnică a comunicării.
Ca să fii părinte bun, trebuie  să treci prin niște furci caudine, să știi să-i faci pe copiii tăi să te iubească.
 Sau doar să te respecte. 
Sau doar să-și amintească de tine.
 Ca să fii părinte, trebuie să înveți tot timpul, să găsești calea cea mai potrivită, de a rămâne  prietenul copilului tău.
Fermitatea?   Vorbă depășită.
Dacă ar fi să răspunzi la întrebarea  care este copilul preferat? sufletul tău, încercat prin atâtea, n-ar zăbovi în căutarea răspunsului. 
Ar scrie pe răbojul lui un poem- copilul preferat? 
Cel căruia , toată viața, indiferent cât de bine sau de rău o duce, indiferent cât de sus  a ajuns  sau cât de jos îl împinge viața, este cel pe care îl primești  cu brațele deschise, indiferent de  oră și de anotimp, nu contează  dacă te doare ceva, dacă somnul a uitat să vină, dacă ți-ai luat sau nu medicamentul.
Să-i auzi glasul este leacul potrivit la toate .//
Aseară, pe un post tv, am  văzut o familie, nici nu știu cum s-o numesc, să-i zic unică, 12 copii, între 6 și 19 ani.
Poate că i-ai văzut și tu,  te poți informa oricum. 
Sunt foarte frumoși, descurcăreți, poate chiar inventivi, talentați, cum or fi crescut 14 suflete într-un apartament închiriat,  două camere, un singur grup sanitar, pâinea costă 30 de euro lunar, zicea tatăl, altfel , un tip  pus pe șotii,  cu articulări sigure,  ocolitoare, când venea vorba despre chestiuni punctuale  ce meseria aveți? lucrați?//
 Am avut, în cariera mea de dirigintă, o elevă  dintr-o asemenea familie,  7 frați, 4 fete și 3 băieți. Am fost invitată la ziua Rahelei. Ce să zic?  Neașteptată experiență!
Comunitatea  lor religioasă  i-a ajutat să-și construiască o casă potrivită, la 12 km de oraș.//
 Cartea zice  să nu judeci, nici nu încerc, totuși, când aduci pe lume un copil, știi dinainte că,   de undeva,  sigur o să apară  expertul în arte marțiale, Jean Claude Van Damn, pregătit să-l angajeze  pentru filmul  lui,   cu asasini plătiți?
Tu ce spui?
p.s. te superi, dacă te rog să asculți un cântec, al cărui text înlocuiește cel mai  modern  tratat de pedagogie??



 

joi, 21 iunie 2012

cât contează


pentru noi să contăm cât de cât în viața altora?

De obicei, încheiați un post cu o înterbare. De data aceasta, nu. De aceea, îndrăznesc eu să întreb: cât contează pentru noi să contăm cât de cât în viața altora?
Pline, obișnuite, lungi,  vesele, plictisite, albe , negre sau gri,  zilele curg.Uneori,  în mers de pisică  agilă, se furișează ca și cum  n-ar fi fost. Seara le șterge  trecerea. Se întâmplă. Nu de fiecare dată. 
Sunt zile, care sapă  adânc, atât de adânc,  că simți cum te cuprinde  spaima, te zbați,  cauți,  strigi.
 Te aude cineva. 
Sau nu te aude nimeni.
Vreau să cred  că nu sunt superstițioasă. Vreau. Nu știu cât reușesc.//
De un an și mai bine, citesc cu mare, mare plăcere  răvașele  păstrate într-o tolbă de jurnalist militar.
 Un talent  incontestabil.
Nu prea cochetez eu cu iambii. Nici cu troheii,  cu toate astea,   poemele  din  tolba fermecată mă  pun la treabă și, așa,  mă străduiesc,  să leg și eu vremelnic, în modeste rime, vorbele.
Deunăzi,  în trecere,  am lăsat câteva rânduri, inofensive, mi-am zis  în gând.
Un anonim- mari curajoși sunt anonimii- misogin  cum îl identifică  un domn și bine face- și-a revărsat într-o clipă toate nemulțumirile  de nerecunoscut  talent, într-o  adunătură de  gânduri  cum doar în filmele de groază afli.
 Într-un monolog  frustrant, cu  aluzii deloc măgulitoare, dacă este să le raportez la presupusa experiență de viață  a respectivului personaj, care  vrea să  înjghebeze un fel de  comic absurd, a făcut țăndări un echilibru  pe care  doar înțelepții  îl pot construi.
Sigur că m-a afectat întâmplarea, mai ales că, vorba gazdei, nu prea înțelegeam de ce tocmai mie să mi se întâmple. Și de ce.
Ziua risca să se încheie  în lacrimi..
Undeva,  pe un alt blog, o bună prietenă striga după ajutor.
 Vezi tu cum este viața asta croită- în timp ce unii își fac de lucru, dând  cu pietre în ferestre  deschise către lumină, undeva, un suflețel  cât o mlădiță  se zbate  să-și păstreze  dreptul la viață.//

Câteva rânduri,   niște explicații  pline de  bunătate și de înțelegere, schimb de mesaje între  trei mame și bunici, care nu s-au văzut niciodată, dar pe care șansa asta  numită blogosferă  le-a  unit întâmplător sau  nu..și medicamentul  dătător de speranță a plecat din Franța către pătuțul unde nepoțelul Aurei așteaptă  dreptul la  dimineți însorite și seri cu  basme albastre.//

...  am reusit sa-i înduiosez pe farmacisti, dupa ce-au telefonat medicului nostru de familie, care le-a confirmat ca-i O.K. "daca-i pentru România..." Apoi, am "fugit" la posta înainte de închidere, acum juma' de ora si le-am expediat cele doua cutii de diméthasone par-avion-prioritar-recomandat... Mi s-a spus ca - normal - va sosi vineri sau sâmbata-dimineata, cel mai târziu luni sau marti, cum e în Bucuresti.

Sper sa le parvina cât de rapid posibil si sa-i fie util copilasului... et voilà!//
cât contează pentru noi să conteze  cât de cât în viațá  altora?




luni, 13 februarie 2012

mare ignorant trebuie să fie

 omul care dă răspuns la toate întrebările.Voltaire

Jurnaliști, cameramani, militari, jandarmi,  ambulanțe, peripeții, împotmoliri, blocaje în zonele pierdute printre nămeți..unii mai au putere să zâmbească.
 -camioane militare și particulare  pline,  în luptă cu viscolul , încercând să ajungă la timp în satele acoperite de  zăpadă-
pâine, ulei, mălai, zahăr,  salam, chibrituri, apă, conserve, detergenți,  lumânări, prosoape, paste, haine, apă, mănuși,  făină, pături,
biscuiți, săpun.
-astăzi a venit pâinea , a fost omor, omor, omor..
-unii spun că ajutoarele  nu vor ajunge la sinistrați, așa că, deși sunt bogați, nu dau o pâine.

-într-un sat înzăpezit, o pâine  costă cât zece.
-în unele  sate,  primul drum săpat în zăpadă se oprește la crâșmă.

- un  prefect  spune că la ei n-au fost deloc probleme cu deszăpezirea, a nins puțin, totuși i se cere demisia..
- cimitirele s-au rătăcit în alb.
-Axinte, Pribeagu, Galbenu, Rubla, Râmnicelu,  Adâncata, Boldu, Horia - până ieri, banale  semne convenționale pe hartă,  astăzi nume de referință.

- peste 6 km pe jos, prin viscol, cu saci  de alimente în spate, pentru a le duce celor din satul vecin. 
- în orașe, se circulă bară la bară.
-pentru încărcat două linii pe telefon mobil, într-o localitate din Vrancea,  te costă 5 lei( posesorul are generator)

-dacă mai stai, din puțin se face mare, spune un bătrân, dând la zăpadă.
 -stare de alertă?!
 -ca să-i sape un tunel prin zăpadă, de la poară până în casă, un vecin  i-a cerut unui bătrân 100 de lei.
-mare panică pe aeroportul din Craiova, în momentul decolării unui avion , lipsesc detaliile, lumea a sărit la timp( în zăpadă).
-mâine,  copiii din cele mai multe județe și din capitală nu vor merge la școală.( de ce vor fi mers astăzi??)
- multe drumuri închise. 
- coduri colorate intens.
-munți de zăpadă, ninge apăsat.
-20 de grade//
- într-un alt colț de lume, o VOCE, după ce a mângâiat  milioane de suflete, Tace.//
în realitate, cine  ești tu, omule?

joi, 22 decembrie 2011

cine dorește să facă bine

  bate la ușă, cine iubește găsește ușa deschisă..
Rabindranah Tagore

Undeva pe lume, era o țară minunată, cârmuită de un rege drept, bun și înțelept.
Inima lui nu se putea bucura de atâtea daruri.
Era mereu trist.
Avea o singură fiică, frumoasă, cuminte, dar foarte bolnavă.
Cu fiecare zi, trupul i se împuțina, zâmbetul îi fugea de pe buze, obrazul îi pălea. Niciun medic nu-i putea găsi vindecarea.
Regele era tot mai trist.
Într-o zi, la poarta palatului s-a oprit un bătrân. Regele l-a invitat la masa lui. L-a ospătat cum se cuvine. Așa a aflat bătrânul motivul tristeții care cuprinsese tot palatul. 
I-a cerut împăratului s-o aducă pe fiica lui bolnavă. 
A privit-o în ochi, i-a luat mânuța slabă în mâinile lui și i-a dăruit ceva- un coșuleț acoperit cu o păturică.
-Iată medicamentul care te va pune pe picioare, fata mea!
Cu degete sfioase, domnița a descoperit coșulețul. 
Înăuntru era o biată ființă, numai piele și os.
Văzând că fata este și mai tristă, bătrânul a încurajat-o. A sfătuit-o să se gândească la acest dar.
Din clipa aceea, tânăra domniță s-a dedicat trup și suflet îngrijirii copilului bolnav. 
Împărțea cu el toate zilele și toate nopțile.
Când, obosită, încerca să ațipească, gândul că el are  nevoie de ajutorul ei o trezea. Ca prin farmec, neodihna  dispărea.
Așa au trecut șapte ani.
Într-o zi, s-a întâmplat o  minune- copilul a început să alerge  bucuros prin palat, să vorbească , să cânte chiar. 
 Era o mândrețe de băiat- bălan, cu ochi mari, negri, voce frumoasă și mers hotărât.
Domnița, mai frumoasă ca niciodată!
Rumenă în obraji,  mereu zâmbitoare,  cuminte, harnică, numai  bună de măritat.
Tatăl ei, împăratul, era cel mai fericit om! //
Crezi în forța binelui?

joi, 4 august 2011

în sprijinul unora

August s-a instalat cu trâmbițe și surle .
Unii dintre conaționali  au plecat în vacanță/ în țară/la mare/la munte/ cu bilet/ cu soțul/cortul/sau cardul.
Alții muncesc. Pe rupte. Sau pe bani( dacă mai pică).
Sunt și dintre cei care citesc- una/alta. Se pregătesc pentru bacalaureat, sesiunea de toamnă.
Ca de obicei, au apărut variante( ajutătoare).

Subiectul I (Limba și Literatura Română)

Se dă textul: Ana are mere.
Pe foaia de examen sau pe o altă hârtie,  pe care o aveți la îndemână/ șervețel/ ambalaj de ciocolată/sau de țigări   etc.,  scrieți răspunsul la următoarele întrebări:
1. Ce are Ana?
2. Cine are mere?
3. Extrageți cel puțin un fruct din text.
4. Desenați un măr.
5. Scrieți un alt nume de fată în afară de Ana. Dacă nu vă amintiți,  e bun și un nume de băiat.
6. Alcătuiți o scurtă compunere în care să povestiți ce vă trece prin cap.
7. Analizați textul în 3-4 pagini, sau la alegere scrieți un banc.
Subiectul II (Matematică)
1. Aflați valoarea lui x din ecuația: x = 2.
2. Suma a două numere este 4. Numerele sunt egale. Aflați măcar unul din cele două numere.
3. Calistrat avea 10 ani când mama lui l-a ars cu un fier încins pentru că a luat un 9 la matematică.( informația este preluată din știrile de la ora 5). Câți ani are Calistrat la 2 ani după tristul eveniment?
4. Desenați un pătrat.
5. Imaginați-vă un trunchi de piramidă triunghiulară regulată.
6. Puneți în ordine crescătoare numerele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9.
7. Gândiți-vă la două numere la alegere și scrieți-l pe cel mai mare.
 Subiectul III (Istorie)
1. Asociați următorii șefi de stat cu anii în care au murit: Burebista, Nicolae Ceaușescu – 44 î.Hr, 1989 d.Hr.
2. Scrieți un scurt text istoric folosind următoarele cuvinte: bătălie, democrație, Ștefan cel Mare, porumb fiert, Decebal, 1600.
3. Faceți un portret al lui Deceneu așa cum vi-l imaginați.
4. Ordonați cronologic următoarele evenimente istorice: apariția omului, Unirea de la 1600, majoratul lui Burebista, Unirea de la 1918.
5. Ce țară s-a format în urma Marii Uniri de la 1918?
6. Deduceți o calitate a domnitorului Radu cel Frumos analizând cu atenție numele acestuia.
7. Analizați comparativ în 2-3, maxim 4 cuvinte, domnia de 2 luni a lui Ciubăr Vodă și cea de 47 de ani a lui Ștefan cel Mare în Moldova. Încercați să analizați din cel puțin 3 perspective și  construiți un text care să respecte rigorile unei scrieri istorice cu caracter academic. Depășirea limitei de 4 cuvinte duce la excluderea din examen!
Subiectul IV (Geografie)( la alegere cu subiectul III)
1. Comparați din punct de vedere al altitudinii Vârful Moldoveanu și Marea Neagră.
2. Enumerați doi vecini ai României. Dacă nu vă amintiți, enumerați doi vecini de-ai dumneavoastră de acasă.
3. În 7-8 pagini, analizați fauna, flora și relieful complex al statului Vatican .
4. În ce punct cardinal al României este situată Câmpia de Vest? Dacă nu știți ce este acela un punct cardinal puteți să răspundeți Vest și să treceți la subiectul următor.
5. Pasuri și trecători: Cine a spus Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire?
6. Alegeți varianta corectă: Vârful Negoiu are altitudinea:
a. 2535 metri 
b. 11 metri 
c. un miliard de metri 
d. altitudinea variază de la o zi la alta.
7. Conform unor măsurători, Vârful Omu ar avea altitudinea de 2505m, conform altor măsurători ar avea 2507m. Care credeți că este varianta corectă?
Argumentați//
Obs..încercați să răspundeți la toate subiectele, dacă nu și nu și nu, măcar la unele. 
Sau la unul .
De fapt, există , încă, multe locuri neocupate, la facultăți și școli postliceale, unde nu trebuie să ai, neapărat, diplomă de bacalaureat.
Ocazii vor mai fi!
Gândiți pozitiv!
p.s.care subiect credeți că ar trebui eliminat , ca fiind imposibil de rezolvat?

duminică, 3 iulie 2011

prima duminică de cuptor

Astăzi, 3 iulie 2011, prea multă lume este supărată- primii sunt absolvenții de liceu ,  în dreptul cărora s-a scris respins.
Urmează– părinții, rudele , prietenii, profesorii, meditatorii acestora.
 Alții sunt supărați pe școală-  se cere prea mult!!
 Nu lipsesc cârcotașii- profesorii sunt de vină, nu-i învață nimic pe copii.
Ei bine, șirul nemulțumiților este mare.
Tocmai am primit  un  comentariu la postarea anterioară, prin care , ca o concluzie, cineva stabilește că adevărații, marii vinovați de toate relele de pe la noi,  sunt profesorii. 
Altcineva   vrea să-mi descrețesc fruntea,mi-a trimis un mail  interesant!
 Mă gândesc că n-ar fi rău să aflăm cum este și pe la alții!

Un tip elegant iese dintr-un magazin select,  împingând un coș plin cu șampanie, caviar, mezeluri fine etc.Tocmai când voia să le transporte în portbagajul BMWului, observă un individ slab, prăpădit, care umbla de colo-colo , rupând ierburi de la marginea drumului.
 - Dar ce faci, domnule, acolo?
- Adun iarbă ,  să mănânc. Trebuie să duc și la copii, că nu mai avem nimic.
 - Cum aşa?!  Iată  cartea mea de vizită ! vino să mâncați la mine acasă!
- Este prea frumos  din partea dumneavoastră, domnule, dar am opt  copii, plus nevasta…
 - Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!
 - Sunteţi foarte generos! Numai că unii dintre copii sunt deja căsătoriți, au și ei copii…
 - N-are-a face, să vină toţi!
La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă,( și își pune palma la frunte) dacă sunteți mulți, în trei  ore terminaţi….!!!!

Citat dintr-o scrisorică primită de la finanțe:
 Suntem nevoiți să vă returnăm declaraţia fiscală cu rugămintea să o revedeţi şi să faceți corecturile necesare, deoarece nu putem accepta răspunsul dvs. de la rubrica persoane aflate în întreținere  unde aţi trecut Guvernul, Parlamentul, funcţionarii administraţiei locale, judeţene şi de stat precum şi câteva milioane de persoane certate definitiv cu munca.
p.s. ce spui?

luni, 1 noiembrie 2010

nu ți se pune în traistă

Să ceară  prin rugăciune ajutor , căzând în genunchi, ori de câte ori  este greu,  pentru unii a devenit normalitate.
 Poate că  și  lui Dumnezeu  i-ar fi mai ușor, dacă  evlavioasa persoană, care tot cere, ar  încerca să se ajute. Cât de puțin. Muncind, de exemplu.//

 Povestea  spune  că un om credincios se ruga, seară de seară, duminică de duminică în fața statuii unui mare sfânt” Sfinte, Doamne, te rog, te conjur, ajută-mă să  câștig la loterie.
S-a tot rugat.
A trecut un an.
Într-o zi,  când omul era, ca de obicei,  în genunchi, în fața ei, statuia a început să clipească, apoi  să vorbească.
 I-a pus omului  mâna pe creștet,  l-a privit în ochi și i-a spus:
-Omule, te rog, te conjur, cumpără-ți, măcar, și tu   un bilet  la loterie!