INCERTITUDINI: in marea si neobosita lui curgere

miercuri, 31 martie 2010

in marea si neobosita lui curgere

timpul isi cantareste vesnicia. Trece stergand urmele.
Din cand in cand clipeste.
Sunt si amprente netrecatoare. //

A tasnit in lume, cand s-au revarsat zorile, cautand”Sensul iubirii”. Avea in suflet „Viziunea sentimentelor”; a cucerit, neconditionat ,„Dreptul la timp”, prin ”11 Elegii”, cautand , printre astri, ”Obiecte cosmice”, el , ivitul pe „ Un pamant numit Romania”.
A iubit culorile curcubeului, dar a cules”Rosu vertical” si s-a intrebat despre tot si despre toate, descoperind legatura dintre"Ou si sfera”.
A cules stele si recunoscator, a inaltat „Laus Ptolomei”.
Din cremenea vorbelor strivite a ales „ Necuvintele”, dar deopotriva iubea rostirea „In dulcele stil clasic”.
Traia pentru oameni si a vazut” Belgrad 5 prieteni”. A cunoscut "Maretia frigului” si a oprit timpul , pentru o clipa, intr-o"Epica Magna”. A simtit ca sunt”Opere incomplete". De aceea, facea”Noduri si semne”, intr-o”Ordine a cuvintelor”.
Pentru a se purifica in apa limpede a izvoarelor, a indurat”Spalarea cu pietre”, ascultand”Oase plangand”, vrajit pentru totdeauna de „Leoaica tanara, iubirea”, ca un „Amphion constructor” .

NICHITA STANESCU

31 martie 1933-12 decembrie 1983

TRIST CINTEC DE DRAGOSTE

"Numai viata mea /
va muri pentru mine-ntr-adevar, candva./
Numai iarba stie gustul pamintului. /
Numai singelui meu ii e dor intr-adevar de inima mea, /
cind o paraseste. /
Aerul e-nalt,/
tu esti inalta, /
tristetea mea e inalta. /
Vine o vreme cind mor caii. /
Vine o vreme cind se invechesc masinile. /
Vine o vreme cind ploua rece /
si toate femeile poarta chipul tau /
si rochiile tale. /
Vine si o pasare /
mare /
alba." /

ION PILLAT

31 martie 1891-17 aprilie 1945

Cand martisorul , inchizand ochii, speriat de aleanul soarelui, isi lua zborul, lasand primavara sa se aseze in pridvorul adumbrit de nuci, venea pe lume primul vlastar contemplativ al Bratienilor- Ion Pillat, viitor poet, ca expresie curata a pamantului unei alte Arcadii.
Solemnul conac de la Florica, rasfatat mirific de panza viilor , visand” un dor din vremi straine”, este locul din care poetul isi va castiga rolul binemeritat in literatura, printr-o opera , pe care a implinit-o arhitectonic, adaugand fiecare volum , ca o noua varsta poetica.
Isi va prelucra amintirile, confundandu-se cu infantilitatea avida de Natura, localizand impresiile vechi, pe care le-a cules dintr-o vasta cultura, dar si din plimbarile prin cele mai frumoase locuri ale lumii.
Fara sa inoveze, a pastrat ritualuri scumpe, a prins timpul, inchizandu-l in acea incapere sacra in care” nu s-a clintit nimic”, iar vremea s-a concentrat in iatacul , unde patul simplu al bunicului este si „ azi nedesfacut”.
Peisajul de la Florica traieste sub semnul eternitatii, timpul se scurge ireversibil si soricelul roade trecutul"A scartait o usa..un pas..si-ncet astept nauc/

Sa intre –aici bunicul dus numai pana-n vie”.

„Pe furtuni si-a asezat destinul”si a devenit”o cumpana in zile de durere”, marturie fiindu-i

OPERA

„Casa amintirii”,
„Visari pagane”
Eternitati de-o clipa”
„Amagiri”
‚Gradina intre ziduri”
‚Pe Arges in sus”
‚Poeme intr-un vers”
Tarm pierdut”
„Sub scutul Minervei”
„Balcic”
„Oglinda magica”
”Batranii”
„Biserica de altadata”
„Limpezimi”

Nimic nou -melancolia amintirii, tristetea sfarsitului, ireversibilitatea timpului, mireasma fiecarei clipe, bucolica locurilor dragi, imaginea traita, sufletul sfasiat de intrebari, dar si impacat cu sine- toate laolalta- acesta este Poetul si Omul –ION PILLAT.

„IMAGINILE MELE NU LE POT DARUI DECAT UNUI SUFLET CURAT SI ALB”.
„Jucarii pentru tine”