miercuri, 9 noiembrie 2011

în lumea pe care o trăim

 regăsirea sensului vieții devine fundamentală. 
Dan Puric, Fii demn

Ani  de-a rândul, am fost tovarăși.
Nu conta câte clase ai, nici câte examene ai trecut, dacă știi alfabetul, principiul vaselor comunicante, dacă ești contabil , săpător, medic,  moașă, mecanic, de unde vii, unde  ți-ai dori să ajungi, ce ai în cap.
Toți în cutii de chibrituri. Care, de pe unde..

Țelul? 
Un apartament , dacă  se putea de la stat, pentru  împrumutul  la CEC, plăteai cel puțin douăzeci de ani.
 Existau privilegiați destui, mai nevăzuți, intrați cu japca în casele unora fugiți sau  plecați pentru totdeauna. Persoane delicate, regim special, asta este altă poveste.

Cum spuneam- țelul- niște pereți de beton  sau de cărămidă-deja lux - și o Dacie. 
În rate.

 Ce cozi, ce bătăi la înscriere, la benzină, o duminică  parii, cealaltă imparii.
Bun... în 89, s-a dat foaia, altă făină se măcina la moară.
Lumea s-a scindat,   carnetele nu mai sunt toate roșii, au simboluri., de plante, animale, după inspirația creatorului.
Separarea continuă. 
La bloc au rămas neinspirații.


Vă invit la o lectură!!
Invidia
   Într-o zi, vecinul nostru de bloc și-a luat un aparat de aer condiționat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiționat,  nici bani  să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldura și de invidie.
Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea și am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-doua despre bine și sensul vieții și, deși cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul și-a deschis un butic și a început să umble îmbrăcat în  costum,  la patru ace.
Noi - tot cu blugi.

Nu-i nimic - ne-am zis liniștiți, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu.

Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am disprețuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merțan. Nu ne-a păsat, că și noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel.
Și-a luat și un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcați.

A mai trecut o vreme și vecinul și-a luat o nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără.
Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.
Vecinul și-a îmbrăcat tânăra soața cu o garderobă întreagă  sclipitoare,  blănuri, pantofi, poșete,  bașca bijuterii.
Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast.
În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la sosea cu bodigarzi și piscina.

Am rezistat și de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vilă - la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia - la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu Ghilgameș, Ghandi si Declarația de iubire a lui Liiceanu.
Ne-am simțit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoția cu o porție de Caragiale.
L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov și Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Așa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul își lua case, mașini, iahturi, femei.
Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,  Berdiaev.
Lupta era strânsă, dar echilibrată.
În sfârșit, într-o zi l-au arătat cu cătușe la mâini, umflat de DNA.
Am răsfoit atunci fericiți Apocalipsa.


Dar peste vreo doua săptămâni, vecinul nostru era eliberat și chiar și-a anunțat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scârbiți, ne-am uitat în bibliotecă. 

N-am mai văzut nimic. 
Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară,  ne-am uitat cu atenție. 
Același rezultat: citiserăm toate cărțile.
Și de-abia atunci ne-a cuprins
invidia...
Sursa

http://www.revista22.ro/invidia-1132.html
  

p.s. Tu ce spui? 

21 de comentarii:

  1. Dan Puric e tare. Dar sa nu aiba el nici bicicleta? Mare pacat! Aveam un chef nebun sa citesc o carte!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Mihai,
    Treceți peste acest amănunt, citiți cartea „Fii demn„, ieri mi-am cumpărat-o!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu plăcere, Gina!
    Am citit celelelte două cărţi ale lui Dan Puric şi m-ai făcut curios. O să caut şi cartea asta. :)
    Despre invidie, nu ştiu ce să spun. Nu m-a încercat niciodată dar presupun că trebuie să fie un chin tare greu. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Tibi,
    Am citit o doar „Cine suntem?
    Mi-a plăcut mult!
    Aseară, am zărit„Fii demn„. N-am mai lăsat-o!
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  5. O, ce mi-a plăcut asta... "Separarea continuă.
    La bloc au rămas neinspirații."

    Dar, totodată, mă bucur să mă regăsesc printre "neinspiraţi". Poate va veni vreodată şi "inspiraţia". Din acest punct de vedere.
    În ceea ce îl priveşte pe Dan Puric, tot respectul, o voi spune mereu.

    Gânduri bune la ceas de seară, Gina...

    RăspundețiȘtergere
  6. se caută remedii la tot felul de boli, dar la unele nu se gândește nimeni, cum ar fi de exemplu invidia.
    E o boală chiar interesantă! De exemplu nu se manifestă atâta vreme cât nu reușești nimic în viață, atâta vreme cât stai închis în casă și arăți ca un marțian hidos.Cum ai realizat ceva și dacă munca ta e pe deasupra cinstită, pac!, invidia dă pe dinafară ca laptele fiert la foc mare în oală mică.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sarut mana, Gina!
    Fii demn! Daca deja ai apucat s-o cumperi, esti o norocoasa. Prezentarea va avea loc in data de 15.11.2011, la "Teatrul de pe Lipscani", Bucuresti. Suna ca un indemn iliescian, "sarac si cinstit". S-ar putea spune sarac, cinstit, erudit (de atata lectura suplimentara, invidia, de!)dar batran, ca viata a si trecut, intre timp. Ce sa alegi? Spiritul "satul" si fizicul lihnit, sau sa lasi vecinii sa-si citeasca biblioteca?
    Dificila optiune! Nu se poate si, si?

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris,
    Între neinspirați sunt și eu. Mi-aș fi dorit să fie altfel..
    Cred că se compensează lucrurile, când vine un alt fel de inspirație!!
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  9. Vera,
    Există tratamente pentru bolile care fac ravagii.
    pentru cele nevăzute, nici chiar „pacienții „ nu-și caută leacul, de multe ori, leacul.
    Sunt fericită că nu am microbul invidiei!
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  10. Victor,
    Chiar mă bucur că am reușit să-mi cumpăr cartea! Și mai bucuroasă sunt că o citesc!
    Eu aleg , totdeauna, calea de mijloc!
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  11. ...si de-abia atunci ne-a cuprins frica (nu invidia).

    RăspundețiȘtergere
  12. Abia aştept să iau cartea. Am citit "Omul frumos" şi mi-a plăcut foarte mult.
    Mulţumesc pentru recomandare, Gina.

    RăspundețiȘtergere
  13. Elisa,
    La noi , frica o fi ceva moștenire națională?Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  14. Diana,
    Trebuie să citesc și eu „Omul frumos!
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina, cu tot respectul pentru prietenii tăi,
    ce-i aia invidie?
    Este un sentiment care încă nu m-a încercat. Să fi fost eu acela care trăiesc în alt veac? Sau poate pentru că originea, educaţia pe care am primit-o şi conştiinţa că sunt ceea ce sunt şi cât mă duc posibilităţile, atâta pot să realizez? Că munca, iar mai presus de asta, familia şi sănătatea, sunt lucrurile pe care le preţuiesc cel mai mult?
    Am o bibliotecă din care nu am citit nici jumătate. Dar mai există loc disponibil.
    Fii demn, a lui Dan Puric, am s-o pun la loc de cinste. Şi-ţi promit că nu-mi voi mai umple biblioteca decât cu acele cărţi pe care să le fi şi citit.

    RăspundețiȘtergere
  16. Lucrurile nu sunt atat de distincte, lumea nu se imparte in alb si negru. Mai sunt si inspirati care au scapat de bloc, dar si-au luat bibloteca cu ei si citesc cartile... Nu sunt fatalista, dar cred ca exista o Soarta. Sunt intrucatva de acord si cu cei care spun ca soarta si-o face omul, ceea ce ne invata si foarte multe carti...

    RăspundețiȘtergere
  17. Ifim,
    Bine ai revenit!
    Nu te-am „mai auzit„ de-o veșnicie.
    Deunăzi, căutam ceva în bibliotecă, n-am găsit, ala mi se întâmplă de multe pri. Am lăsat deoparte căutarea și , luând , la rând cărțile de pe un raft, încercam un fel de categorisire- care când a fost citită, ce-mi amintesc, ce aș vrea să fi reținuti.
    Sunt destule necitite, deși , cu niște ani în urmă, aveam o viteză teribilă ..nu conta, noapte, zi, cartea era cu mine, doar la clasă, aveam grijă s-o las în cancelarie,
    Am și cărți pe care le-am recitit.
    Zicea cineva că suntem, la urma urmei, suma sau esența= parcă așa ar fi mai potrivit- a ceea ce am citit!
    După copiii mei, biblioteca și ce mi-a dăruit ea - constituie averea mea!
    Invidie? mă bucur de ce aud! Lumea este mai frumoasă fără ea!

    RăspundețiȘtergere
  18. Zina,
    Cum să te contrazic?
    Ocolesc oamenii absolut radicali, mă cam sperie. Lumea, viața, lucrurile au nuanțe.
    Mi s-a întâmplat, de multe ori, ca , seara, reflectând asupra diverselor probleme să -mi zic că se putea, categoric, și altfel. Chiar o lecție, cu elevii, poate fi dirijată în fel și chip. Contează clipa!
    Că multă lume citește sunt convinsă!
    Că bibliotecile sunt locul ceș mai confortabil și asta cred.
    Oameni suntem, toate ale noastre le avem cu noi!
    Zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  19. V-as urma sfatul, dar nu am terminat abecedarul.

    RăspundețiȘtergere