luni, 20 august 2012

animalele nu râd,

ele înțeleg  gravitatea vieții.Valeriu Butulescu
 Dimineață   frumoasă de toamnă. Înainte de pauza mare, învățătoarea mea, doamna Ana T,  m-a trimis la cooperativă să-I cumpăr câțiva covrigi.  Cinci la un leu. Puteam s-o refuz? eram în clasa a III-a.
Am ținut-o tot într-o fugă.
La întoarcere, dintr-o curte, a țâșnit  un câine, s-a repezit  către mine, am continuat să alerg, n-am țipat.
Mi-a rupt șorțuletul uniformei, am rămas de atunci  cu o nevindecată frică  de  câini. //
 De cum  deschideam poarta căsuței de la țară, îi auzeam lătratul răgușit, fioros. Sunt vreo șaptesprezece ani.
Nu l-am văzut niciodată.
 Și anii au trecut.//
 Ieri, doar el știe cum,  și-a făcut loc printre uluci, agale, mai mult târâș, decât  în mers , aplecând    iarba uscată.
Îl vezi cât este de frumos, cu gulerul lui  alb, bogat și curat !
  Din ochii mari i se preling două boabe  mari de tristețe.
 Stăpânii îi spun Firicel.
De la ei am aflat că Firicel a împlinit douăzeci și doi de ani. Te minunezi, așa-i?nici mie nu  mi-a venit să cred.
 Într-o noapte,  a urlat disperat, nu s-a oprit nici dimineața, i-au dat mâncare și apă,  au adus și medicul. 
Zadarnic.
 I-au scos lanțul.
Nu s-a bucurat, n-a sărit.
Poate  că nici nu putea.
A plecat încet pe poteca  dintre porumburi. Fără să se uite înapoi.
Răsărise luna, clipoceau vesele, în șirag, stelele, se auzeau și broaștele în lacul din apropiere, când s-a întors spășit.. Cuminte, ca un copil.
N-a mai primit lanțul.
 Nici ei n-au insistat.
Este liber.
Nu  scoate niciun sunet, merge agale..
De ce o fi zis cine a  zis  suflet de câine?

27 de comentarii:

  1. Emotionant ati scris...Iar Firicel este un nume atat de frumos. Un firicel de bucurie aduc animalele in viata noastra...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțúmesc frumos, Vera!
    Să știi că l-am chemat `Firi`, eu am zis că este mai simplu și mai drag.Mai apropiat.
    A înțéles, a venit de fiecare dată, cu aceeași tristețe în priviri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte emotionanta povestea, dumneavoastra doamna Gina.
    E tare dragalas Firicel, nu ai cum sa nu-l iubesti.
    "De ce o fi zis cine a zis suflet de câine?"- poate pentru ca sunt atat de loiali, cainii, incant , nu au nevoie de lanturi sa-i tii aproape, doar de putina dragoste si-un colt de paine.
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Cum spuneam, am o teamă serioasă de câini.Am avut cățel în casă, l-am iubit până la adorare, am suferit groaznic, atunci când a trebuit să renunț la el.
      Firicel inspiră un fel de respect, i se citește în ochi acea durere neexprimată, echivalentul înțelepciunii.
      Noapte bună!

      Ștergere
  4. Gina, se spune că animalele au rămas în legătură directă cu Dumnezeu, spre deosebire de noi oamenii care am rupt această legătura prin păcatul strămoșesc. Firicel, simte el ceva...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos îți spui convingerile , Marycix!
      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
  5. Dacă aş putea, aş avea 4 câini, 2 pisici (una o am deja), 2 cai şi un elefant. Şi nişte pui de găină.
    Ce zici?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineața, Cami!
      Dacă aș avea condiții, aș cumpăra un cal . Alb . Sau roșu.
      Și o căprioară!
      Dintre păsări, îmi plac păunii.
      Bineînțeles că n-ar lipsi Firicel, pe care l-aș adopta.
      Nu spun că nu-mi plac pisicile, chiar sunt simpatice, la căsuță, vin vreo câteva, dar nu sunt fidele..
      Zona unde se află căsuța este foarte frumoasă, vin și pleacă multe păsări, alaltăieri plutea un ului uriaș, spre spaima tuturor vecinilor. Pentru mine, era ceva extraordinar!

      Ștergere
    2. Nu,nu, un uliu adevărat pe un cer adevărat e înfricoşător. poate doar un uliu neadevărat de uriaş pe un cer neadevărat de uriaş ...

      Ștergere
    3. Draga mea,
      Imaginea era extraordinară- un „zmeu „ cu aripile întinse, plutind nestingherit..n-am avut aparatul foto la îndemână, dar am fugit cu mintea la „Hultanul „lui Sadoveanu, extraordinar loc pentru toate vietățile este natura!

      Ștergere
  6. De fapt, animalele râd. La propriu, nu în gând. De câte ori mângâi un cățel, mai ales pe burtă, i se ridică discret colțurile gurii, iar ochii îi mijesc a zâmbet. Și pisicile fac la fel. cA să nu mai vorbesc de râsul cu toată gura, de i se văd dinții, al unui câine care este acceptat între oameni și se joacă împreună cu ei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar aveți dreptate, cățelușul celălalt, pe care l-am cunoscut în aceeași zi, este foc de simpatic.
    Râde cu toți colții, când îl mângâi. Se distrează ca un copil alintat.
    Firicel nu râde, are ceva grav în privire. Mi s-a părut potrivită cugetarea, pentru că așa l-am înțeles, așa i-am priceput atitudinea- o revoltă nerostită , împotriva omului , care, vreme de o viață, i-a furat libertatea.
    Acum este liber...
    Nu știe ce poate face cu libertatea.
    I-am citit în ochi superioritatea.
    Din nefericire, mult prea tristă.
    p.s. cât poți învăța din filozofia unui câine?

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna dimineata!
    Buna dimineata, Firicel!
    Ca sa putem spune ca "animalele nu rad" ar trebui sa stim ce se intampla acolo, in spatele ochilor lor! Si nu stim, doar interpretam, asa cum vrem noi! Asa cum credem noi ca ar trebui sa fie!
    "Animalele nu rad" pentru ca viata este ceva natural, firesc, bun, de nejudecat, animalele trec prin primaveri, veri si ierni cu naturalete, cu demnitate, cu sentimentul ca "asa trebuie sa fie".
    Noi, "oamenii", buricuri pamantene miscatoare, am inventat o alta lume, "lumea civilizata", am inventat reguli inclusiv pentru sentimente (sa nu faci aia, sa nu zambesti, sa nu te incrunti, etc) si ne miram sau ne bucuram cand ploua!
    Culmea, am inventat reguli de supravietuire in lumea creata de noi, o lume intoarsa impotriva creatorilor!
    Si suntem atat de orbiti de vanitate incat incercam sa invatam si animalele sa se comporte conform principiilor noastre! Daca nu reusim, sunt salbatice! Sau "nestatornice", zici tu!
    Minunata viata la tara, acolo unde inca mai zboara ulii si mai sunt porumburi in care cainii isi pot exprima revolta fata de atitudinea fiintelor ce umbla pe doua picioare!
    Buna dimineata, Firicel!
    Buna dimineata, Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc,Vasile!
      Ai spus tu,mult mai frumos decit as fi reusit eu.

      Ștergere
    2. Bună dimineața însorită, Vasile!
      Noi, oamenii, suntem atât de diferiți..o americancă scria o carte, am citit-o în iarnă„Ultimul bărbat american„.
      Teoria ei este să pleci la capătul lumii, căutând fericirea. Doar așa poți asculta ritmul armonios al naturii, pe care o porți în suflet.
      Dan Puric zice că ne rotim în gol, într-un prezent continuu.
      Iar părintele Cleopa ne învață să să ne rugăm mereu. Cu dragoste și cu blândețe./
      Cum putem alunga din suflete vanitatea și mândria?
      Să ne întoarcem la filozofia canină a libertății totale?

      Ștergere
  9. Acum 5 ani cand ne/am mutat la casa , la tara, am fost de acord toata familia ca ne trebuie un caine. Nu un catel ! Am primit cadou o catelusa mica , de numai cateva luni, frumoasa foc. Si jucausa. Este o rasa ,,pitica,, , adica e Caucazian. De/a lungul anilor a dat de cateva ori cu mine de pamant. Pana am invatat sa ma joc cu ea , tot timpul am avut zgarieturi adanci pe maini si pe picioare. Acum cand urca cu labele pe umerii mei ma priveste fix in ochi si cu limba , incet..... Cand o masez pe spate , asa adanc in blana , se intinde si rade. Pe cuvant.
    Dupa doi ani s/a pripasit pe langa gardul meu o catelusa . E maro, cu dungi negre si piept alb. E ceva de lupta presupun. I/am dat de mancare pe langa gard, cateva zile. Intr/o zi am plecat dupa sotie in centru sa o iau cu masina. Catelusa a venit dupa masina aproape doi km. I/am spus sotiei sa lase usa deschisa un pic sa vedem ce face. S/a apropiat unduindu/se toata , cu boticul aproape de pamant . A pus pe prag doua labute, s/a uitat la sotie si brusc i/a sarit in brate. De atunci Roberta e membru in familie.
    La nici trei luni am mai adoptat un pui care eu am zis ca e de caine lup. Avea toate caracteristicile. Si acum dupa trei ani astept sa mai creasca dar nu vrea . Cred ca a luat atata bataie inainte ca si acum e tare speriata. Daca te misti brusc imediat e cu codita intre picioare si scheauna. Pe ea o cheama Scooba
    Pe caucazianca o cheama Maia. Odata cu ea am luat si un pui de pisica. Pe Timi. Traiesc toate cele patru animale in armonie. Pisicul doarme cu caucazianca.
    Si toti au stilul lor de a rade. Daca stapanul ,, fiarelor,, se poarta cum trebuie atunci animalele vorbesc si rad. Si de multe ori am constatat ca au mai multa demnitate decat unii oameni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce veselie trebuie să fie la voi!
      Dacă aș locui la țară, nu acolo unde merg doar ca într-o vacanță scurtă, sigur aș avea doi câini. De ce doi? Să se sprijine unul pe altul, să se „înțeleagă„..oricât de bum stăpân ești, tot stăpân ești.
      Iar el, animalul, o ființă fără grai.
      Despre demnitatea câinească, zău că-ți dau dreptate!( fără haită)

      Ștergere
  10. Rasul lor este datul din coada, este bucuria mangaierii cu care omul crede ca-si face lui o placere, cand colo ii face cainelui.
    Sa vezi ce fericit este Rex al nostru cand il periem si la orice atentie ii dam, cat de mica.
    Daca am sti sa oferim atat oamenilor cat si animalelor mai mult decat vitala mancare....!
    Salut, Gina !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine spui, Elise! Vezi, cu animalele ne distrăm, între noi dăm cu pietre, de cele mai multe ori.
      Dificile ființe suntem.

      Să-ți fie bine și frumos, draga mea!

      Ștergere
  11. Nu, nu vreau caini! Sa nu imi sperie vulpita din episodul urmator!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar într-o vizită scurtă de tot!
      Firicel este mult prea cuminte.

      Ștergere
  12. Mai rar auzi "suflet de caine",chiar foarte,foarte rar.
    "Viata de caine" este cea mai sugestiva expresie despre conditia de caine as spune.

    RăspundețiȘtergere
  13. eu am auzit mai curând expresia "suflet de câine să ai, şi n-ai face cutare lucru..." sau "oricât de câine ai fi, tot n-ai face asta".
    ...şi ele se referă cu precădere la oameni răi, care-s mai răi decât câinii răi, care există,să nu minimalizăm, căci nu sunt numai de-alde Firicel, drăgalaşi şi iubăreţi. :)
    sunt câini şi câini, precum sunt oameni şi oameni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate- iubesc cățeii, dar mă tem de câinii vagabonzi.
      Cât despre oameni, ce să zic- bine că suntem diferiți, că altfel, am vorbi , poate,și despre câini mușcați de oameni.
      Seară frumoasă, Olly!

      Ștergere
  14. Toma Constantin20 martie 2015, 18:19

    Istorisirea de mai sus imi intareste convingerea ca nu doar oamenii au parte de senectute . Firicel a demonstrat , cu prisosinta , ca a devenit mai intelept . De prisos sa-l laud pe Firi ; meritele sunt ale tale , Gina , pentru ca ne-ai relatat , in stilu-ti inconfundabil , o pilda de luat in seama !

    RăspundețiȘtergere
  15. Câțiva ani buni, mă strecuram cu mare grijă prin partea de curte vecină cu el. Avea un glas atât de fioros!!!
    De când umblă slobod , ( trăiește,ne-am văzut de mărțișor) vine în vizită la ore bune, adică la masă. Am fost chiar surprinsă că după o iarnă, a apărut în curte, de îndată ce am venit eu.
    Are atâta calm în mers, în atitudine!

    RăspundețiȘtergere