S-ar putea ca doamnele sa se supere pe mine.
Iremediabil.
Risc.
De ce? Pentru ca este intaia mea experientza de acest gen.
Coboram grabita spre orash- spun grabita, pentru ca totdeauna merg pe jos si drumul este in panta.
Privelishtea este foarte frumoasa, si , pana-n prinz , este linishte.
In capatul opus, la vreo douaj de metri, am vazut o femeie clatinandu-se.Rau.
A reushit sa se prinda cu o mana de balustrada- in cealalta avea o geanta- si s-a lasat sa alunece pe iarba.
Trei tinere, vesele, au trecut pe langa ea, fara a o lua in seama.
Am luat-o la fuga, le-am certat din mers, cerandu-le sa vina cu mine. Am ajuns langa persoana mai mult cazuta decat ashezata, incercand, atat cat ma pricep, s-o ajut.Au venit si fetele, una dintre ele apelase deja 112; am intrebat-o pe femeie daca sufera cu inima si i-am spus ca anuntzam salvarea.
Fatza ii era roshie ca o sfecla.
Ne-a linishtit ea pe noi, spunand ca tocmai vine de la spital, aratand in directzia padurii- spitalul este situat exact in partea cealalta- si ca a dat pe acasa , sa ia nishte bani, pentru a achita o retzeta. Intamplator , shtiam blocul in care a spus ca locuieshte- chiar peste strada.
Ea venea din directzia opusa.
In scurtul si rapidul nostru dialog, am simtzit mirosul puternic de vin prost, luat , probabil, in doze exagerate, cam de dimineatza.
Eu m-am uitat la fete, ele s-au uitat la mine, victima noastra ne-a spus ca deja se simte bine, asha ca, multzumite ca ne-am facut datoria fatza de o persoana aflata in suferintza, am plecat fiecare, acolo unde trebuia sa ajungem.
p.s.Manon o sa ma certe ca n-am facut o poza..
raspuns- nu se „cadea”.
Interesanta experienta! Intentia ta e de luat ca exemplu, si totusi, ti-a lasat un gust amar. Nu-i asa ?!
RăspundețiȘtergereEu lucrez ca asistent medical, intr-un spital de pediatrie, insa iti spun drept, de foarte multe ori s-a intamplat,ca noi - cadrele medicale, sa ne spetim si sa ne dam peste cap sa salvam viata unui cutare copil, timp in care parintii isi vad linistiti de portia cuvenita de tutun si de cafea.
Ceea ce denota o indiferenta cat casa poporului. Si-atunci?!
Uite un exemplu: eram in tura de zi. Pe la orele pranzului, o urgenta! Un copil in varsta de 1 an si 2 luni cantarind 4 kilograme 900 de grame. Inadmisibil. Copilul isi dadea duhul de foame! Inimioara lui a cedat in cele din urma in pofida tuturor manevrelor noastre de resuscitare.
Si ce crezi ca a facut mama dupa ce am anuntat-o ca copilul ei tocmai decedase?! "Pot sa merg sa imi iau tigari de la magazinul de vis-a-vis?!"
Nici o lacrima. Nici un suspin. Si cand te gandesti ca am resuscitat pruncul timp de 30 de min, disperati la gandul vestii pe care urma sa o dam familiei!
Halal!
Deci ideea e urmatoarea: suntem gata sa oferim ajutor, e cineva gata sa-l primeasca?!
Te imbratisez! Sa ai o zi buna!
Asha este, Orianda!
RăspundețiȘtergereMi-a lasat un gust prea amar- era o femeie tanara, imbracata curatzel, nu era deloc urata.
La ora aia- noua jumate/zece era deja facuta praf.
Ma gandesc la tine, la meseria ta si la noi, oamenii, in general...suntem atat de diferitzi.Avem ganduri, porniri, intentzii de toate felurile.
Rezonam greu.
Cred ca este vorba de educatzie.De multe ori, familia si shcoala considera ca anumite lucruri ar trebui sa se shtie de la sine.
Experientza cu elevii si cu fiii mei m-a invatzat ca nu este deloc asha.
Toate lucrurile ishi au rostul lor shi trebuie invatzate.Pe indelete. Cu multa rabdare.
Apoi, invatzam shi unii de la altzii.Doar ca nu prea vrem sa recunoashtem.
Multzumesc de conversatzie .
Sa ai o zi frumoasa!
hm...stau si ma rotesc in jurul postului si nu stiu de la care capat sa il descos.
RăspundețiȘtergerece vad eu aici.
1. problema indiferentei/lasitatii/fricii de a ne implica
2. problema alcoolismului. a celui feminin in acest caz.
3. problema ofertei de ajutor vs. asteptarile noastre.
las 1 si 2 sa se odihneasca un pic si ma duc spre 3.
de obicei, atunci cand ne oferim ajutorul asteptam din partea celuilalt implicare sau un feedback pozitiv. ceva macar. nu vorbesc despre acest caz specific. generalizez. si totodata imi amintesc de Isus, care isi oferea bratele, sufletul, mintea pentru ca celalalt avea nevoie. in cazul nostru nu stiu daca avea femeia. probabil ca ar trebui ajutata sa scape de problema - imi rezolv probleme refugiindu-ma in alcool-. pe de alta parte, daca ea nu constientizeaza necesitatea....
in cazul copilului despre care vorbeste Orianda, punem altfel intrebarile...din pacate efectele sociale si morale ale nepasarii noastre sunt urate. nu vreau sa spun alte cuvinte mai dure...
in 2001 am nascut-o pe fiica-mea. alaturi de mine mai era o madam, care a venit sa nasca beata si drogata. in cel mai imprtant moment al nasterii, a decis sa se ridice si sa plece acasa. atunci a fost prima oara in viata cand am fost de acord cu doctoritza, care a agresat-o fizic si a injurat-o. nu pot uita culoarea copilului ei. avea 2 kg si era deja sortit unui anumit tip de viata. nevinovat si nefericit deja.
ma gandeam la posibilitatea deschiderii unor centre pentru aceste femei. dar vor veni oare? sau le va fi mai comod sa isi bea nenorocirile, adeseori inventate, pe la colturi?
Buna dimineatza, Angela!
RăspundețiȘtergereVorbele tale m-au impresionat mai puternic decat intamplarea de ieri.Cred ca ne aflam , de multe ori,in pozitzia de martori ai unor situatzii, fara solutzii. Sau fara solutzii imediate.
Cat potzi da, convins fiind ca ajutzi/schimbi/ocroteshti?
Poate ca n-ar trebui sa contabilizam ajutorul; poate ca societatea toata are prea multzi virushi .Shi doar bunul Dumnezeu lecuieshte.
Cine mai shtie?
Cred ca sunt shi " disparari" inventate..alcoolul este o cale simpla si comoda de a deveni victima , ascunzand slabiciunea .
tristă experienţă! Asta nu trebuie însă să ne împiedice să încercăm mai departe să ajutăm! :-)
RăspundețiȘtergerescuze... eu am comentat ... dar am intrat din greşeală în contul copiilor mei :-)
RăspundețiȘtergereSigur,happyA, cred ca a-i ajuta pe cei aflatzi in suferintza ar trebui sa fie ceva organic.Firesc!
RăspundețiȘtergereMultzumesc pentru vizita shi pentru convingerea ta!
da, acum intzeleg- tu eshti diriginta! Este grozav ceea ce faci cu shi pentru ei!
RăspundețiȘtergereSunt bucuroasa de cunoshtintza!
Gina, de ce s-ar supara cineva pentru faptul ca ai les sa te implici intr-o situatie in care o femeie lipsita de echilibru, parea ca are nevoie de ajutor.
RăspundețiȘtergereCand colo, lucrurile stateau cu totul altfel, concitadina cazuta pe iarba, cochetase cu alcoolul din plin, intr-o complicitate respingatoare.
Desi oscilez intre a simti compasiune, mila, revolta sau dispret fata de aceasta duduie, sunt sigura ca ai procedat corect, asa cum ar fi facut orice om inimos, de buna-credinta.
Sa ai o zi linistita si fara surprize neplacute!
Pescarus!
RăspundețiȘtergerecand am spus ca doamnele se vor supara, m-am referit la faptul ca strada ofera multe " fotografii" cu barbatzi aflatzi in situatzii compromitzatoare/ jalnice/ hilare/ dezgustatoare.
N-am vazut niciodata o femeie intr-o asemenea postura.
Apoi, eu am luat lucrul foarte in serios- chiar am alergat shi ma gandeam ca nu shtiu sa fac prea multe intr-o asemenea situatze. M-ia trecut prin minte ca o persoana nu trebuie sa fie mishcata.. asta este - eu gandeam ceva, iar lucrurile erau cu totul altfel, cum ash zice- deosebire intre esentza shi aparentza.
Gina nu te cert. Am realizat, ca nu-i bine deloc ce ziceam!!! De ce? Daca incepem sa ne umplem de toate lucrurile rele si negative de pe fata pamântului nu ne mai ridica nimeni de jos. Râma va fi mai inalta fata noi toti.
RăspundețiȘtergereDeci GINA - NUMAI POZE FRUMOASE SA FACI Si SA NE ARATI - sa nu ne pierdem mintile de tineri :-) :-)
Nu o condamn nici pe doamna... stiu ca alcoolul alina dureri, cine stie ce probleme avea?!
Dar in acelasi timp stiu vieti la oameni apropiati pierdute definitiv din cauza alcoolului.
Tu ai fost saritoare si draguta, asa cum te stiu. Ai reactionat corect. Nu aveai ce sa faci mai mult decât ai facut.
Poate o sa-ti povestesc, pe seara, totusi ce se poate intâmpla in cazul excesului de bine...
Multzumesc frumos, Manon!
RăspundețiȘtergereAsha este! Destul ne "hranesc ashtia la tv( ma uit din ce in ce mai rar), cu imagini apocaliptice.
Am recunoscut ca sunt o persoana atehnica. Fac poze de drag. Dar de priceput nu ma pricep. Nu-mi cumpar un aparat - fac poze cu telefonul- pentru ca ash pirde imaginile "in viu'. Asha, merg , deschid shi gata.
Cat despre tema traita chiar ieri, asta a fost..
Asdhtept sa-mi spui .
Cu drag!
Normal că nu se cuvenea o poză. Deja sîntem suprasaturaţi de evenimente negative. Nu e vorba doar de sărăcie, e şi altceva la mijloc. Lipsa de educaţie. Şi se generalizează din păcate. Oricum, gestul bun merită făcut.
RăspundețiȘtergereChiar, Ioan.De ce or fi simtzind tipii astia din televiziuni o acuta shi ordinara pasiune de a da atata cruzime, adesea in doze enorme?
RăspundețiȘtergereVoi mergetzi mult, cunoashtetzi, zilnic , shi cealalta fatza a lumii noastre. Nu este totul gri. La orice pas. Shi daca este mult gri, se schimba in alb, aratandu-l la nesfarshit?
Pentru un ban în plus, unii dezgroapă şi cadavre.
RăspundețiȘtergerefrumos gest, foarte frumos, indiferent de rezultat, meriti consideratia mea, imi ridic palaria!
RăspundețiȘtergereDraga mea, o să încep cu sfârşitul. Alcoolismul e boală grea şi dependenţa cel puţin la fel de ticăloasă ca cea de droguri. Problema e că aşa ne-am obişnuit noi românii că e normal şi sănătos să bem un păhărel (10-20) şi ne e greu să conştientizăm că e (şi) o boală, nu doar viciu. Nu că i-aş găsi vreo scuză femeii. O femeie beată e de 1000 de ori mai dezgustătoare decât un bărbat beat. Chestiune de estetică. Dar îţi fac o mărturisire f intimă: cred că ai ajuns să mă cunoşti, deşi nu ne-am văzut (încă) la faţă, să vezi cum sunt ca structură. Cu toate astea, acum 5 ani, într-un moment de cădere, cel mai bun prieten mi-a fost sticla de vin. Zi şi noapte, zăceam, nu mă spălam (că tot nu ieşeam din casă decât f rar), beam şi fumam. Timp de 3 luni. Ştii cât de greu mi-a fost să mă trezesc şi să reîncep să mă uit în oglindă la mine? E adevărat, la început în oglinzi mici de pudieră :) Am trecut peste, dar am realizat cât de uşor e să ajungi să-ţi tremure buza fără alcool.
RăspundețiȘtergereRevin la povestea ta. Am văzut un bărbat bine îmbrăcat cazut pe jos şi m-am aplecat să văd ce are. S-a întors şi nu ştiu dacă a vrut sau nu, dar mi-a ars un dos de palmă. Era mort de beat. L-am lăsat acolo şi am plecat cu gustul acela oribil. La ceva timp, am văzut o femeie tânără în aceeaşi poziţie aproape. Deşi oamenii spuneau "e beată", m-am dus şi am întrebat-o dacă vrea nişte apă. I-am dat şi nişte zahăr. Femeia avusese o cădere de calciu, glicemie, ce-o fi fost. Şi-a revenit, a început să plângă şi mi-a mulţumit într-un fel pe care îl găsesc aiurea şi jenant pt mine şi cealaltă persoană: mi-a pupat mâna. Dacă nu mi-ar fi trecut gustul amar, poate aş fi scăpat de jena pupatului de mână, dar altfel? Numai bine şi fotografii luminoase îţi doresc :)
Ioan!
RăspundețiȘtergereE monstruos, daca oamenii pot sa " ajunga" pana acolo..ma cutremur.
Itzi multzumesc ,Paul!
RăspundețiȘtergereCred ca este normal sa fii om! Am vazut multe situatzii grele in viatza!Avem nevoie unii de altzii!
LiaLia!
RăspundețiȘtergereM-ai uimit- cu multe; intai cu sinceritatea ta .Te respect mai mult, acum , dupa ce imi dau seama cat de puternica eshti shi cat de grele momente trebuie sa fi depashit.Asta inseamna ca ai verticalitate.
Despre chestia asta cu alcoolul- nu cred ca ne caracterizeaza , ca neam. Cred ca este ceva personal; se adauga ,asha cum spui, tot felul de alte elemente, care doboara. Importanta este trezirea.
Trezirea definitiva.
Sa ai o seara frumoasa, draga mea!
hâc!
RăspundețiȘtergereDraga Gina,ai facut ceea ce era normal.te-ai oprit sa ajuti un om cazut la pamant.Poate femeia era alcoolica sau poate a baut de suparare...nu avem de unde sa stim motivele pentru care un om bea peste masura.
RăspundețiȘtergereIn orice caz,cred ca femeia avea nevoie de ajutor si tu i l-ai oferit.
Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca altcineva s-ar fi oprit langa ea,de exemplu un talhar?
Ai facut o fapta buna si pentru asta esti de admirat.
P.S.Ma bucur ca n-ai facut poze cu aceasta femeie.
Gabi.
Cine mai shtie, Gabi?
RăspundețiȘtergereSenzatzia mea finala a fost de profunda tristetzte.
Nu sunt situatzii de luat in ras..