marți, 7 aprilie 2009

hoatza la inaltime


O stiu demult.
Unii o cunosc cu mult inaintea mea; de pe vremea cand isi cauta loc de casa.
Mai de-aproape, am vazut-o anul trecut, este simpatica, in haina ei tarcata, cu coada.

Fara sa intrebe, s-a mutat la noi in curte.
Si nu oriunde, taman in ulmu’al mai frumos.

Am inteles ca niciodata n-o sa aiba sanse la oras. Unde? prin balcoane? intre blocuri?
Nicicum. Lumea n-o agreeaza. Pentru ca este neserioasa. Chiar mai rau.
Fura.
Si nu orice. Ii plac bijuteriile, furculitele, linguritele, uitate seara pe masa din curte.
Trece intr-o vizita scurta, inhata ce ai lasat din intamplare, ia si pleca.
Se multumeste si cu alte mici obiecte feroase- cuie, sarmulite.
Este strangatoare.
Isi face casa rezistenta.

Anul trecut, cineva mi-a spus ca poarta ghinion . Toti vecinii i-au stricat locuinta .
Au alungat-o. Cu pietre. Ca le fura puii.
Am luat o scara, m-am urcat in ulm si , cu un bat lung , ascutit la capat, i-am dat jos coshmelia. N-a fost prea usor- bun arhitectul, bun constructorul.

Nu s-a lasat.
A venit din nou. Si iar si-a facut casa.
Chiar am zarit-o de vreo doua ori, tare grabita.

Nu stiam ca are un pui.
Saracutul a cazut sau chiar a vrut el sa se dea jos . Incerca sa se urce pe gard; n-a reusit.
A aparut ea. Avea hrana in cioc. I-a dat lui totul. Apoi l-a prins -tot cu ciocul- si l-a dus”acasa”.

Asa m-a convins .
S-o primesc.
In spatiu.
Aerian.

p. s. ati recunoscut-o sigur, da?
orice asemanare cu unele cuvantatoare, iubitoare de inaltzime shi de stralucire, nu este intamplatoare!

8 comentarii:

  1. Gina,nici nu stii ce ma bucur ca ai lasat-o sa locuiasca acolo la tine,chiar daca e hoata.
    Si la noi sunt diferite pasari,mai ales ciori.Le-am vazut cum isi apara puii cand cad din cuib.Nu as putea sa le fac rau,chiar daca-s asa de galagioase.
    Drept ii ca sunt destul de putine ciori langa blocul meu.
    O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Gabi, shtii ceva?
    chiar este interesant sa ai pe cineva, undeva, ceva, mai sus, chiar daca iubeste "stralucirea"..

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina, draga mia, la câţi hoţi ne fac viaţa amară, hoaţa asta cu pene e chiar simpatică :) Ai mei au în streaşină tot felul de cuiburi şi puiuţi gălăgioşi, dar ne aduc bucurie. Mă bucur că nu ai mai gonit-o :) Te pup

    RăspundețiȘtergere
  4. LieLie, cam asha am gandit si eu!
    Chiar mi-e bine s-o shtiu acolo!
    O shtii? asha ca zburatoare?
    pupici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, inainte de a-ti ura "Noapte buna!", iti daruiesc cu mare drag, o fabula-poezioara, pentru copilul din tine:

    "Din puf, ies trei ciocuri mici,
    Speriate : Sunt aici!
    Blânda mamă, coţofana,
    Le strecoară-n pliscuri hrana
    Şi cu paie-i înveleşte;
    Poate vulpea nu-i zăreşte..

    Unul e slăbuţ, gingaş,
    Altul este mai golaş
    Şi, să nu fie la fel,
    Ultimu-i dolofănel.

    Doamne cât îi mai iubeşte!
    De i-ar face mari pe toţi!
    Însă cine îi păzeşte,
    Ai putea sa-mi spui, de hoţi?

    Într-o zi, tot singurei,
    Vulpea se dădu la ei.
    Zarvă mare. Pân’ la cer.
    Păsări ce strigau ca arse...

    Presimţînd o tragedie,
    Coţofana se întoarse.

    -Vulpea ţi-a ucis un pui,
    Dar cu ea să nu te pui!

    - Ba mă pun, că-i puiul meu.
    Lasă că o satur eu!

    Umblând după chilipiruri
    Şi bucate mai alese,
    Vulpea mirosi plăcinte...

    Coţofana, să le-ndese
    În stomac, o ajută:
    - Ce prietenă îmi eşti,
    Coţofană, hai, mai dă...
    De pe tavă, cu-a ta coadă,
    Mai fă câteva să cadă.

    - Dar tu, vulpe, mă ajuţi?
    Îmi culegi din măceş boabe
    Să dau la ai mei puiuţi ?

    - Sigur, sigur, spuse vulpea,
    Bucuroasă c-a scăpat
    Şi că pasărea nu ştie...
    Puiul...cine l-a mâncat.

    “Eşti vicleană, da’-nţeleaptă,
    Câtuşi de puţin... Aşteaptă
    Şi-o să ai hrană gustoasă,
    Cât să n-o mai vrei pe masă!”
    Gândi-n sine coţofana.
    Şi cum n-ar gândi sărmana...

    Printre-mbucături, brusc, vulpea
    O trezeşte:
    - Zău, ţi-aş da,
    Din plăcintele acestea,
    Dacă brânza ţi-ar plăcea...

    - Mulţumesc, mănâncă tu !

    - La plăcinte, nu zic nu...

    - Mai că-mi vine, draga mea,
    Pe-un ton foarte dubios,
    Să te pizmuiesc: cum ştii
    Tu să fii şi de folos!

    - Lasă vulpe, tu mănâncă,
    Nu te-opri, nu-i vremea încă.

    Şi-uite-aşa vulpea mâncă
    Până când se cam umflă
    Şi-ncepu a se văita:

    - Coţofană, dumneata
    Cunoşti doctor priceput?

    - Cum să nu? Cu drag te-ajut.
    La aşa un caz de grav,
    Ştiu un vânător grozav.

    Şi se duse
    Şi-l aduse.

    Eu, pe vârfuri de picioare,
    Plec de-aici în graba mare..."

    (" Cotofana si vulpea" - după o poveste populară celtică)

    Sper ca ai savurat finalul... siretenia vulpii a fost intrecuta de viclenia cotofenei...
    ca deh, orice nash isi are nashul, nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. Pescarus!
    Cat ma bucur ca ai descoperit-o!
    Au trecut pe aici multi, au citit, au cautat si..n-au stiut cine este! Chiar ma bucur!
    O noapte linistita, ca pentru un pescarus!

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga mea, şi la ai mei sunt coţofene :) Normal că am recunoscut-o :) Elegantă, în clasicul alb-negru, în ciuda obiceiurilor :))) Dar, în calitate de Vulpe paşnică, ce se ia de guler doar cu miliţieni şi conţopişti, protestez la versurile scrise de Pescăruş :))))

    RăspundețiȘtergere
  8. De, ce sa zic?- spun si eu ce-au mai zis altii-" fiecare..pe limba ei piere".
    Stii ceva? ti-as tine partea, pentru ca nu este prea multa vreme, cand si eu eram,pentru unii, nu chiar pentru toti- vulpea cu breton; am incredere in tine, ca pastrezi secretul.

    RăspundețiȘtergere