"v-am dat teatru.."

Sa prelungim sarbatoarea cu o felie de tort si o cupa de sampanie?
Sau sa mergem la teatru?
Am ales varianta cu teatrul.
Mai fusesem la sala studio 125.
Si nu-mi paruse rau deloc .

Suna interesant„ Lady Capuletti", secventze din „Romeo si Julieta”, de William Shakespeare, cu Luminitza Borta, spectacol realizat de o bulgaroaica - Nevena Miteva.


Cu cateva minute inainte de ora inceperii, in holul mare al teatrului, mirosind puternic a tutun, eram vreo doisprezece posesori de bilete, intre care trei studentzi nonconformisti, simpatici- doi baietzi si o fata , inflorita ca o pajiste, de la shosetele dungate –verde/galben, trase peste peste ciorapii in culoarea oului de ratza, pana la palariutza prazulie, pe borul careia se rasfatza un buchet dolofan.

Cele doua grupuri, posibilii spectatori si femeile de serviciu ale teatrului - o armata de salariate in uniformele lor vishinii, plictisite de shdere, se priveau suspect.
Respectivele doamne asteptau sa ne spuna ca spectacolul nu se tzine, mai ales ca una, fara vreo retzinere, a zis cu voce tare ca in zi de sarbatoare lumea se duce la chef, nu la teatru.
Casieritza privea absenta catre usa.

Cu o intarziere de cateva minute, am fost anuntzati sa urcam in sala de spectacol.

..invitatzie sa ne ocupam locurile , sa inchidem telefoanele mobil , pe fondul muzical al anotimpurilor.

In fatza, s-au ashezat cei trei tineri haioshi.
( te puteai asheza oriunde).

Decor simplu, sugestiv- chilia, oglinda , ca martor mut al unei vietzi zbuciumate, o cruce, un giulgiu imens.

Istoria unei vietzi in cincizeci de minute, Artista contopind sapte roluri intr-unul singur- lady Capulleti, doica, sotzul, Julieta, Tybalt, Romeo, barbatul doicii, intr-un registru, in care s-au succedat trairi dintre cele mai diverse- inocentza, tristetze”dupa ce taci multa vreme, limba nu te mai asculta”, revolta ”maritishul cu un barbat batran este un mormant rece”, grosolanie, brutalitate, candoare, sfashiere sufleteasca, urlet, zbucium, resemnare” rugaciunea tzi-o potzi scrie numai pentru tine”..

Si-a facut rolul, cu arta, pasiune si respect pentru publicul care ocupa cam o zecime din sala.

Dupa aplauzele, pe care eu, cel putin , i le-am daruit din tot sufletul, a fugit pe o usa laterala.

Afara, uitandu-ma la multimea de oameni, din fata oului urias expus in fatza primariei sau la tinerii veseli de pe terase, m-am intrebat cu tristetze cat ii mai pasa lumii de Shakespeare, de teatru , de artishti.