luni, 13 aprilie 2009

carusel

Multe, prea multe intrebari, atat de multe, ca le poti pierde sirul; si rostul.
Putine raspunsuri, prea putine, atat de putine, ca nasc alte intrebari.

Si timpul alearga..
si eu,
si tu,
si noi..
pe drum batatorit.

Sau pe scurtatura.

p.s. stie careva tinta?

25 de comentarii:

  1. Eu una , nu stiu tinta...
    ...dar tot ce stiu e ca intotdeauna am ales calea dreapta , am ignorat scurtaturile :)
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Toti ne dorim sa urcam cat mai sus. Cat este de lung sau scurt drumul, cat este de anevoios, cate bariere sunt, cat soare est,e ramane sa aflam, urmand cursul firesc al vietii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tinta ar fi implinirea noastra ca fiinte umane superioare, prin gasirea drumului de urmat si prin autocunoastere.
    Un deziderat greu de atins, dar fara indoiala, benefic si stimulator.
    Ai inceput Saptamana Mare cu un subiect pe masura, draga Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, scurtaturile pot fi capcane, cred,dar sa alergam inutil,fara tinta?

    RăspundețiȘtergere
  5. Unde sa urcam, Geanina?
    Da, cred , ca mai degraba, luam viata, asa cum este ea, cu toate ale ei..

    RăspundețiȘtergere
  6. Cata intelepciune ai tu, pescarus!
    Ne descretesti fruntile si ne luminezi gandurile.
    Multe multumiri!

    RăspundețiȘtergere
  7. Viata este un drum..Un drum cu sens unic..Ca il parcurgem cu capul sus sau cu privirea in pamant,ca alegem o cale mai lunga la un moment dat,tinta este mereu aceeasi...implinirea. Implinirea noastra ca oameni,incercarea noastra de a demonstra ca meritam sa primim drepul de a trai...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mai facem , din cand in cand si pasi inapoi, fara a recunoaste, mai batem si pasul pe loc, mai incercam si marea cu degetul, unii( asa ne place sa credem) incercam si cate o intrare pe fereastra, pe cate o usa laturalnica, dar, de fapt, cum spui, Elite,mergem catre un punct( aici iar putem avea opinii diferite- este un punct fix? , ori este o linie, care poate oscila).
    Eu chiar am acum multe intrebari fara raspunsuri; caut, gasesc cate ceva, dar stii tu, doamna profesoara de matematica - solutiile sunt cu + sau-;
    ce aleg?

    RăspundețiȘtergere
  9. Să fim optimişti. Cu toate că ţinta e numai una.

    RăspundețiȘtergere
  10. Gina iti inteleg pasul. Te lasi purtata de cotidian si la un moment dat te simti naufragiat in propria viata, nu-i asa? Parca nu mai vezi linia orizontului. Nu este nimeni care sa-ti spuna unde esti... sa-ti indrume pasii, iar soarele te orbeste intr-un hal ca nu mai distingi clar...

    Traiesc si eu astfel de simtaminte.

    RăspundețiȘtergere
  11. mda,optimism si o singura tinta ; conjunctivul este ipotetic, dar posibil.

    RăspundețiȘtergere
  12. Asa-i, Manon?
    Multe par intr-un fel ,dar, in esenta, sunt altceva.
    Noroc, ca totdeauna ramane loc de mai bine!

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu este rau. Doar incert :-) ma rog, "incertitudini" :-) :-) (acuma pricep sensul numelui site-ului)

    RăspundețiȘtergere
  14. Intr-adevar tinta fiecarui om ar trebui sa fie implinirea sa , ajungerea sa pe treapta cea mai inalta a spiritualitatii , a autocunoasterii , sa evoluam , sa ne autodepasim...Dar acest drum este anevoios e plin de obstacole .
    Insa viata este dominata de doua instincte: unul e instinctul de conservare ( in care scopul e de a acumula bunuri necesare desfasurarii vietii) iar al doilea instinct e acela de perpetuare a speciei , care sa duca mai departe continuarea firului vietii.
    Prin urmare directia vietii este data de instincte si sentimente , iar pentru realizarile ce le dorim , ne lasam condusi de aceste instincte fie ele contiente sau
    inconstiente.Dar daca alegi sa faci o bucurie altora , sa iti manifesti iubirea dezinteresata fata de oameni , sa ai grija de copii , sa iti arati bunavointa fata de prieteni si animale , toate astea nu iti aduc implinirea?? Pentru cei mai multi dintre noi se pare ca nu . Am venit pe lume nu pentru a acumula cat mai multe avutii , caci toate astea raman si nu iei nimic cu tine cand va fi sa pleci din aceasta lume. Ne nastem cu un destin bine determinat nu pentru aceste tinte imediate sau indepartate , ci numai pentru a ne da posibilitatea unei noi incercari , incercari de purificare a sufletului nostru.
    Eram datoare cu o lamurire asupra modului cum percep eu tinta .De aceea am pus semne de punctuatie ...mai urma ceva de spus.As avea multe de spus dar m-am cam lungit si oricum subiectul pe care l-ai ''aruncat''spre a fi dezbatut nu se poate in 2-3 cuvinte.Ai lansat o provocare , iar mie imi plac provocarile.
    O seara placuta !

    RăspundețiȘtergere
  15. Angel,
    N-am " aruncat" provocarea; s-a intamplat ca in zilele trecute sa am tot felul de intamplari.Unele privesc lumea ,in general; altele sunt personale.
    Mi-am pus multe intrebari, pentru ca sunt nedumerita.Nu-mi permit sa-mi expun incertitudinile, chiar daca siteul meu asa se cheama( nu ca o metafora, ci , pentru ca eu am multe incertitudini).
    Intrebam de " tinta", pentru ca am senzatia ca lumea toata este intr-o cursa contracronometru. Catre ce? Statia finala o stie orice om.
    Nu despre aceea vorbeam, ci ma intrebam, de ce atata goana?
    De ce atata interes pentru latura materiala a vietii, pe orice cale- batatorita sau pe ocolite.
    Tu ai raspunsul tau frumos, eu, x, y, avem alte raspunsuri, care conduc la o multime de alte intrebari.
    Se complica problema, cum bine spui.
    Iti multumesc mult pentru raspunsuri si pentru interesul in legatura cu tema!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu este decat viata! O mica scanteie in infinitatea timpului!..iar daca ma gandesc bine,...fara sa vrem...ne indreptam spre o minunata inaltzare spirituala, care ne face sa fim in orice moment, altii, dacat cei care am fost!...iar constiinta universala beneficiaza, sumativ, de toate evolutiile noastre,... cu cele bune si cu cele rele!

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina,ne-ai pus o intrebare al carei raspuns e greu de dat.Nu stiu daca toti avem o anume tinta,poate suntem multumiti sa urmam drumul pe care l-am ales sa-l urmam,chiar daca ne mai ratacim din cand in cand.
    Cred ca putem fi multumiti/fericiti daca ne acceptam asa cum suntem si ne cunoastem limitele.totul e sa traim ca si cum fiecare zi ar fi ultima,sa traim frumos,sa iubim totul.
    In final,toti ajungem dincolo si nu luam cu noi nimica de aici,dar putem lasa amintiri frumoase despre noi.
    O seara linistita,Gina!
    Gabi.

    RăspundețiȘtergere
  18. Mie nu-mi plac oamenii care îşi aleg "ţinte" de genul marketing/advertising "target" şi de atâta ţintit uită să se bucure de viaţă. Din păcate, sunt tot mai mulţi. Eu personal par să mă grăbesc tot timpul, pentru că aşa sunt eu, mai zbuciumată, mă lovesc tot timpul de clanţe şi de colţurile meselor şi birourilor. Dar de fapt, nu mă grăbesc niciodată. Îmi place să simt, să miros, să gust, să pun mâna, să ascult. De cele mai multe ori prefer ingeniozitatea întrebărilor, răspunsurile sunt atât de subiective :)

    RăspundețiȘtergere
  19. gina
    din plimbarile incertitudinile si intrebarile tale se iveste intr-adevar un carusel un carusel al gandului tau care ne arunca pe noi in viata si in incertitudini generale de fapt
    scrisul tau are tendinta a ne adanci in strafundul ratiunii si al sufletului totodata si asta ma indeamna la momente de dialog cu mine insami
    cat despre "tinta" difera de la constiinta la constiinta insa cred ca toti tindem spre atingerea fericirii doar ca formele sub care o percepem difera de la om la om

    RăspundețiȘtergere
  20. Gina, caruselul se invarte cred, eu fara tinta... sau poate are una , aceea de a se toooot... ; sa fim noi, oare din pricina asta, prea des debusolati sau buimaciti?
    Buna dimimnrata !

    RăspundețiȘtergere
  21. As vrea sa cred, cu toata fiinta, ceea ce spui,Anonim; ca suntem in fiecare moment altii, da! sunt de acord.
    Dar suntem mai buni in clipa urmatoare?( nu cred ca este potrivit pluralul, evoluam individual, diferit )
    Inteleg si sunt de acord cu partea finala a gandului tau!
    O zi cu multa energie pozitiva iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Cat de calm, frumos si pe indelete, vezi tu lucrurile,draga Gabi, ardeleanca!
    Imi place sa te citesc; e ca si cum te-as asculta- tu le faci pe toate mai bune, firesti si fara cusur.
    Si daca asta este o lectie universala, de ce nu ne este un pic mai bine?
    Unde se subrezesc rotitele? Sau de ce nu le " reparam" la timp?
    Multumesc mult, Gabita!

    RăspundețiȘtergere
  23. LieLie!
    Dac-ai sti cate vanatai am , adesea..toate de la lovituri de astea cum spui tu- de clante, scaune. Cine ma stie zice ca sunt o vijelie. Poate chiar sunt, dar n-o fac din disperare- este felul meu de a fi.
    Nu ma iau cu nimeni la tranta, n-am tintit chestii de astea dupa care mor atatia.
    Daca stau si ma gandesc, chiar m-am dat deoparte, de nu stiu cate ori.
    Dar ma oboseste sau ma nedumireste, din cand in cand, spectacolul asta din care toti facem parte. Atunci vreau sa ma "reglez", sa nu raman ,cumva, " solista".
    Iti multumesc mult pentru gandurile tale frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  24. La tine ,inca nu este dimineata, Gala;
    ne invarte caruselul, ne invartim cu el, din cand in cand si gandurile ni se mai amesteca. Si ies la suprafata incertitudinile..
    Cand nu le "dau de cap", ma intreb, ii intreb si pe altii, cum va intreb acum pe voi.
    Dupa toate cate ne-am spus , chiar ca le simt ceva mai asezate,pe toate. Mai la locul lor; cine stie pentru cata vreme..
    O zi frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere