Duminica-5 aprilie 2008.
Cu mult inainte de pranz.
Iesirea din oras.
Spre Slatina.
Sau spre targul saptamanal.
Lume multa. Masini.
Nervi.
De primavara.
Si de toate zilele.
Trecere de pietoni.
O batrana. Cu mult peste. In maini duce doua sacose; burdusite.
De gat, innodata bine intr-un fular, o haina.
De piele.
Tabacita.
Neagra.
Femeia traverseaza, uitandu-se speriata in dreapta si-n stanga.
Pe spatele ei, cu pixul, pe o coala A4, prinsa in ace de siguranta, scrie: DE VANZARE.
p.s. talcioc-uri; n.pop. "piata unde se vand vechituri si obiecte de ocazie; din rus talciok."
foarte original!
RăspundețiȘtergere!!!!
RăspundețiȘtergeredar, adevarat!
original sau trist?
RăspundețiȘtergeresa ajungi la 70-80 de ani sa trebuiasca sa mergi singura in talcioc sa vinzi ce a mai ramas cand la varsta aceea ar trebui sa stai acasa sa te odihnesti si sa-ti povestesti tineretea
singuratatea si indiferenta ne ucide batranii nu la modul fizic neaparat ci psihic, asa pierdem intelepciunea batranilor nostri
Inca o dovada ca nevoia te invata sa scornesti solutii.
RăspundețiȘtergereImpinsa de saracie si lipsuri sau poate de alti "binevoitori", batrana impovarata de ani era un "panou publicitar" umil si jalnic, cu o oferta derizorie...
Gina draga, mi-ai starnit aduceri aminte despre toate batranele mele dragi din familie, care sunt acum un cor tacuti de ingeri...
O zi senina!
Gala, in cateva fractziuni de secunda , cat a durat "scena" , mi-au trecut prin minte tot felul de idei; ca sa fiu sincera, am plans- sunt o fire mai plangareatza, dar biletul din spatele batranei mi s-a parut a fi simbolul vanzarii unei vietzi; sau vanzarea unui mod de viatza- batranetzea ,in haine grele, negre, este de vanzare...asha am trait clipele acelea.
RăspundețiȘtergerePescarus!
RăspundețiȘtergeream vazut multe scene cu batrani- unele frumoase, pline de invatzatura, altele distinse, dar , din nefericire, exista shi multe ca aceasta, de care am scris, pentru ca mi s-a parut foarte dura.
Era , pe scara mea, candva, un batran foarte elegant- fusese economist.La 75 de ani, purta batista, in culoarea crevatei shi nelipsitul ac de aur. Copiii il cam luau in ras.
Odata s-a oprit shi , fara sa-shi fi aratat nemultzumirea, a spus" ce suntetzi voi, eu am fost; nu shiu daca vetzi mai fi ceea ce sunt eu".
Copiii n-au intezeles, dar parintzii( sunt unul dintre aceshtia) au intezeles adevarul- batranetzea poate fi o intzeplciune; poate fi cea mai intunecata perioada din viatza, poate fi moarte cu viatza; sau poate sa nu fie..
Dură şi tristă povestea ta, prea des întâlnită. Şi mai trist mi se pare când nu mai au nici măcar ce vinde şi sunt nevoiţi să întindă mâna :(
RăspundețiȘtergereda, ai dreptate; ce spui tu este cea mai de jos treapta a umilintzei.
RăspundețiȘtergereGina trebuia o poza!!!
RăspundețiȘtergereIntotdeauna imi pare rau cind pierd imagini ale unui moment de neîntors.
Batrinetea in RO e trista. Cum zicea Gala, la noi nu sunt locuri pentru ca ei sa traiasca adevarat ultima parte a unei vietii care n-ar trebui sa fie trista, grea, urâta.
Manon!
RăspundețiȘtergeremi-a trecut prin minte, dar am fost atat de coplesihta de imagine, ca m-am jenat. Mi s-a parut ca ash fi transformat suferintza in altceva.
Se intampla atatea;suferintza imbraca haine din ce in ce mai departe de ceea ce ar trebui sa fie umanitate..
cand am citit, am inteles de fapt ca batrana se vindea pe sine.
RăspundețiȘtergereai dreptate, suferinta imbraca haine pe care nu le mai putem masura in termeni de umanitate.
nici la noi nu sunt locuri, dar le taie cu mana lor.
se spune: cine nu are batrani sa ii cumpere. ei, despre basarabia as putea doar sa spun - cine are batrani, sa le faca lobotomie, ca le-au spalat comunistii creierul de tot...
acum disperata de rezultatele alegerilor.
de fapt, Ginuta e tare trist. si nu stiu daca putem sau avem dreptul sa fotografiem asa ceva. ramane urme in suflete. batrani de vanzare
Angela,sunt atatea de spus- batrana pe care am vazut-o este un simbol- a unei categorii sociale- ce crud adevar am spus-pe vremuri , batranul era stalpul familiei; multe s-au schimbat: multzi , foarte multzi locuiesc singuri- familia ramane o notziune, nu o realitate.
RăspundețiȘtergereSinguri, batranii, vulnerabili,trebuie sa infrunte boala, saracia, singuratatea , ba chiar ma mult, intoleranta..
O noapte linishtita itzi doresc!
Traim din... PUBLICITATE.
RăspundețiȘtergereNu prea inteleg de ce pasii mei au refuzat sa mai treaca Carpatii, au refuzat sa mai deschida aceasta usa, au refuzat sa mai priveasca spre mine om batran cu suflet mare uitat prin cotloanele eului meu?
RăspundețiȘtergereBatranetea este o haina grea pe care o duci agale prin aceasta lume zbuciumata, viata, batandu-si joc de frumusetea ta fizica dar, ramane neputincioasa in fata sufletului tau, oprindu-se la portile sale.
Peste Carpatzi este primavara!
RăspundețiȘtergereBatranetzea este o stare de spirit, cred; potzi fi tanar shi batran in acelashi timp. shi reciproca este valabila.
Social, lucrurile se complica.
dj John,..shi asta ne mananca viatza; depinde cum o spui!
RăspundețiȘtergerePozele sunt urme ce ramân. Sunt oglindiri ale faptelor noastre!
RăspundețiȘtergereProblema mea cind incerc sa surprind realitatea... de fapt momente din realitate si acel moment include om - e naspa. Daca omul ma vede cu aparatul la ochi - instantaneu pozeaza. Pierde sinceritatea si firescul a ceea ce doream sa surprind. Dupa mine... as purta o camera ca o musca... sau mai bine zis as fi eu o musca care vede si da mai departe. Lucrurile trebuiesc vazute / aratate... expuse... cit timp nu facem asa ceva, admitem, consimtim la ce este. Sau cum vad aici ne e rusine sa privim efectul societatii nostre... caci acei batrini sunt asa cum sunt pentru ca nu-i stie nimeni... pentru nu intereseaza pe nimeni... pentru ca nu-i vede nimeni. Sunt oameni invizibili, transparenti, uitati de toti!
S-au folosit de ei toata viata... mama mea a lucrat 40 de ani. Taica-meu 45... si pine nu demult, pensia mamei mele era de 4milioane. Acum probabil e undeva la 5 milioane. In tara aste ne batem joc de batrini. Iar eu care fac parte din generatia "decreteilor" stiu ca ma asteapta o pensie de batjocura. Suntem prea multi ca sa ne de-a pensii. Nu au de unde. Pot eu sa cotizez oriunde ca stiu ca tot prost o sa o duc. Ca urmare mai las cite o vorba acolo sus... caci ala e singurul care poate avea grija sa nu fie cum spun.
Manon!
RăspundețiȘtergereEste dur, adevarat, realist ce spui;
de cand ma stiu , am fost atenta , fara sa-mi propun, la ceea ce se petrece in jur.Cred ca ai dreptate, pozele sunt urme, iar cel care fotografiaza ar trebui sa fie un talent, o persoana, mai tare; eu am fost dominata de situatzie; eu aveam in fatza o poverste, aha vad lucrurile.
Regret ca prea tarziu mi-am dat seama ca sh avea ceva de spus; nu mai sunt atat de curajoasa, ca acum nu shtiu catzi ani in urma.
Shtii ceva" noi doua am fi putut alcatui o echipa< sa nu te superi! experientza mea shi stilul tau , poate ca ar fi putut "prinde" realitatea . asha cum este!
Multzumesc, Manon!
Gina poate ai observat ca in general nu atac subiectele de genul asta caci ma doboara. E multa tristete si mizerie in tara asta si oricit mi-as dori sa schimb ceva, sunt prea mica sa pot.
RăspundețiȘtergereSi-atunci mai bine ma refugiez in prostiile mele... acolo mi le ingrijesc pe toate cum doresc... sau cum stiu... de vazut tot le vezi... asta e.
Era un site la un moment dat - unde intrai si pe baza unor intrebari iti spunea cit valorezi (in bani desigur)... Sell yourself... ceva de genul asta. Mi s-a parut traznita rau, idea... dar un test din-acela ar trebui sa facem toti :-).
Numai bine.
M-ai facut sa plang...( am raspuns la prima parte0
RăspundețiȘtergerepentru partea a doua, zau , ca mi-ar fi placut sa shtiu catzi bani imi face mintea; atat shtiu : am crezut ca totdeauna sunt multzi deshteptzi shi m-am dat la o parte;