sâmbătă, 25 aprilie 2009

...

In urma cu aproximativ 20-25 minute , am simtzit cutremurul.
Nu mi-a trecut prin minte sa ma uit la ceas.
M-am speriat vazand cum se mishca patul. Apoi m-am imbracat , asha, fara vreun scop.

Cum se pot schimba toate intr-o fractziune de secunda...
Tocmai citeam ce-mi scrisese cineva, al carui blog se numeste"opritzi planetavreau sa cobor'..

9 comentarii:

  1. Cred că teama trece şi e chiar bună. E cea care ne pune în mişcare să ne protejăm.

    RăspundețiȘtergere
  2. As vrea sa fie asha,Ioan.
    Itzi multzumesc ,este un gand bun!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu am simtit. Stai linistita. Daca nu ar fi fost retelele de telefonie cazute si daca nu faceau atata caz pe televiziuni, nici nu ne dadeam seama. Chiar asa: pana in '77 nu a fost niciun cutremur? Nu ma refer la cel din '40, ca nu ai de unde sa stii cum a fost, ci de altele, mai mici, intre timp. Erau si nu se vorbea despre ele? Sau... chiar nu au fost?

    RăspundețiȘtergere
  4. Lilick, nu shtiu cum o fi fost inainte de '77.
    Dar atunci l-am vazut/simtzit/trait cu toata spaima. Apoi , a mai fost unul, nu shtiu prin ce an, de intensitate mai mica, dar l-am simtzit.
    In seara asta ,l-am vazut din nou. Spun " vazut", pentru ca patul sarea , pe verticala. In '77, eram intr-o casa. Am ieshit afara si sarea pamantul .
    Sunt momente care nu se pot uita.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, la Cluj nu s-a simtit.

    Daaaar am simtit circul de dupa de m-am acrit!
    Eu sint foarte linistita in fata acestor lucruri, pentru ca stiu "Ce-i al meu e pus deoparte". Pot eu sa tot fug in fata destinului, oricum ma va ajunge. Daca e sa fie va fi!
    Am cistigat o seninatate in acest sens. Stiu ca nu pot, eu, misca roata lumii... numa' ea ma misca pe mine. Lilick avea dreptate...

    RăspundețiȘtergere
  6. Am uitat sa zic ceva. Zicea unul aseara ca nu cutremurul face victime, ci casele. Corect!
    Pamintul isi scutura putin plapumica din cînd în cînd... deh ce sa-i faci daca noi am preferat in locul colibelor, blocuri cu zeci de etaje. E riscul nostru asumat.

    Noi suntem in vizita pe acest pamânt, nu invers!

    E un punct de vedere al lucrurilor asa cum le privesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa este, Manon, suntem in vizita. El ne suporta. Cu toate- blocuri, grozavii, enormitatzi, RELE..
    O zi senina!

    RăspundețiȘtergere
  8. Gina,nu stiu cum se face,dar noi nu l-am simtit.Cred ca la ora aia motaiam sau eram la calculator si ...mi-e jena sa spun,de multe ori simt zgaltaituri ca de cutremur.cand sunt ai mei acasa ii intreb:voi ati simtit ca se zgaltaie pamantul?Raspunsul e:Nu!
    ma uit la pisicile noastre si daca ele-s linistite imi dau seama ca e vorba de altceva.

    RăspundețiȘtergere
  9. Gabi!
    Este drept ca sunt foarte"simtzitoare", dar a fost suficient de tare- l-am simtzit, l-am" vazut", m-am speriat, am reactzionat relativ calm si..m-am gandit la tot felul de lucruri.
    Gandesc pozitiv>

    RăspundețiȘtergere