simfonie cu alti musafiri

Fanfara. Lume multa. Flori cu chip de copii. In hainute colorate. De zambile, ghiocei, lalele, micsandre. Toporasi.Treziti cu noaptea-n cap. Mamici cu sclipici. Bunicute coafate”i-ai dat un maiou pe dedesubt?al nostru are febra, da a insistat educatoarea, ca vine si boc, vine chiar geoana.toti.au pregatit si un dans. hai sa ne facem un pic de loc, sa-i fac o poza , cand ajunge in fata…”

Din cateva avioane cad petale. Parasutistii fac salturi. Femeile de serviciu sunt pe baricade. Cu maturi si farase. Gardieni sobri. Cu mustata. pe aici nu se trece, luati-o-ndarat.

Grupuri de flori zgomotoase trec prin fata tribunei.
Domnu Geoana coboara/urca/coboara/urca- i se dau flori. Are maniere :)). Il imita si vecinii. Calushul. Sarba. Vin liceenii de la Dacia. Nu inteleg ce striga, oricum e de bine. Sunt printre ultimii. Si gata.
Copiii fug la bunici, mamicile alearga sa prinda locuri langa autoritati; nu te intalnesti zilnic cu primu’ministru, cu ambasadori, consilieri , nu vezi , mai cu seama, nu auzi un englez get-beget spunand bunaziua.
Tot intr-o goana spre”Casa Cartii”.

Mi se pare cunoscuta scena asta; si atmosfera-nu chiar asa, ca era august, vorba cuiva de la tribuna- fie primavara, fie toamna, optimismul de aici incepe.

Cerul saruta pamantul cu manunchiuri de raze, pamantul inalta spre cer brate de lalele.

Vom avea grija de copii. Si de pensionari.( aplauze nedumerite)

Ma duc sa-mi cumpar o floare.
In glastra.
Sa nu-mi pierd obiceiul.