luni, 8 iunie 2009

incotro?

Zilnic navigam in ape necunoscute.

Avem barcutze de salvare?

28 de comentarii:

  1. suntem barcute de salvare, Gina? pentru noi si pentru altii. de cate ori vor. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-o lume în care singura certitudine este schimbarea ...chiar şi o bărcuţă poate să ajute ...în schimbare!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu cred ca mereu s vor gasi barcute in jurul nostru. Poate ca si noi suntem barcute pentru alti oameni, asa cum si ei pot deveni salvarea noastra. Sunt oare prea optimista?

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina,uneori avem barcutele dar oare nu ne sunt necesare si vestele de salvare?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cate suflete, atatea barcutza, zici, Angela? Si inca altele?
    Suntem bogatzi .Si puternici!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cate o barcutza pentru fiecare, zicetzi, domnule profesor? Sa schimbam propria traictorie?Sau sa ne salvam,cand simtzim ca ne ia valul?

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa luam barcutze la intamplare, Cora?
    Da, este frumos optimismul tau. Sa fim generoshi, zici , imprumutandu-ne unii altora, la nevoie, barcutzele.Ar fi o solutzie!

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Elite, uite solutzia matematicienei- in vreme de furtuna, o barcutza poate fi insuficienta. Ne trebuie si veste. Nu shim cat este pana la tzarm..

    RăspundețiȘtergere
  9. barcile mele de salvare... lectura, pictura, dragostea fata de natura, zambetul celui drag, calatoria in sine...

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumoase barcutze ai , Ela!Toate sunt colorate!
    O calatorie de vis!
    Ultima ar putea fi, pentru mine, prima, daca as naviga pe ape mai line..

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu cred că depinde numai de noi dacă avem sau nu bărcuţele de salvare. Oricât ar fi apele de tulburi, oricât ar fi furtunile de mari, putem să ajungem la liman, vâslind în bărcuţele noastre ca nişte coji de nucă. Important este să nu ne pierdem speranţa...

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, uite ce mesaj optimist, barbatesc ne trimitzi tu, Cris!
    Putem ajunge , oricum, la tzarm. Cred ca trebuie sa invatzam sa si inotam.
    Chiar, sportul asta ar trebui sa fie obligatoriu!
    Dar, dupa cum zice doamna cu bentitza de catifea ca educatzia fizica ar trebui sa se faca sambata si duminica, vom avea un tineret de week-end.

    RăspundețiȘtergere
  13. da cum se spune si mai sus uneori noi suntem barcute de salvare....
    alteori asteptam barcutele de la altii fara sa facem nimic...
    incotro?
    nu stiu dar sigur nu undeva unde e bine...:(

    ..o zi buna!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Bine ai venit, Florin!
    Cam sceptic..daca avem fiecare barcutza proprie, ne putem alege o traiectorie , nu? De ce sa ne indreptam totzi in aceeashi directzie?
    Fii mai optimist!
    Conteaza !
    O zi frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
  15. suntem dotati cu barcute de salvare, insa nu le pastram la locul potrivit, si-atunci uneori, exact atunci cand nevoia de ele ar fi cea mai mare - nu le gasim! Si suntem gata-gata sa ne innecam! Si-apare "echipajul de salvare" - care stie intotdeauna unde ne-am lasat "aripile" ...
    Si totul se lasa cu bucurie! Si ne salvam! ( uneori!)

    Barcuta mea de salvare e muzica! Intotdeauna ma ajuta sa trec peste toate greutatile si starile de innec!
    Si scrisul ....

    RăspundețiȘtergere
  16. Foarte frumoasa si romantica barcutza ta, Orianda!
    Da, ne salvam ; totdeauna, e drept , mai scapam si in apa, dar, daca shtim cat de cat sa inotam, ajungem la mal!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina, toata ziua m-au tulburat niste imagini surprinse pe un stick de memorie de un amator, de la catastrofa aviatica de deasupra Junglei amazoniene si martor al tragediei din avionul Boeing B737.
    Uneori nici vestele de salvare, nici barcutele de salvare nu mai reusesc sa ne salveze de furia destinului...
    Atunci nu mai e loc decat pentru resemnare si neputinta.

    RăspundețiȘtergere
  18. Eu am barcute pentru altii, pentru mine, uit sa-mi iau. Mai ma scufund... dar am invatat sa inot. Deci pina nu ma papa rechinii ramin la suprafata si fac saltuir ca delfinii oride cite ori e soare si bine.

    Deci acum incep navigarile internautice.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  19. barcutele mele sunt mai mereu vise, tare îmi place să înot prin realitate cu imaginaţia pe post de colac de salvare

    RăspundețiȘtergere
  20. Bine ai revenit, plimbareatza, Manon!
    Imi place tehnica ta; nu de alta , dar mi se potriveshte si mie- in shcoala ii ajutam pe unii, apoi , daca mi-a intrat in reflex, am luat mereu o barcutza de rezerva.
    Ca si tine, am mai facut cate o cadere, am dat din maini si am ieshit la suprafatza.
    Manon, eshti o dulce cu toate ale tale!!1

    RăspundețiȘtergere
  21. Ce frumoase barcutze ai tu, Gala!
    Barcutze si vise!
    Cred ca imaginatzia este , de cele mai multe ori, colacul nostru de salvare!
    Pentru noi si pentru cei de langa noi.
    O noapte cu vise frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  22. Ai dreptate, pescarus!
    intamplarea de care vorbeshti este parca vocea destinului; dureros, prea dureros.

    RăspundețiȘtergere
  23. Cum sa n-avem barcute de salvare?Ar insemna ca ne-am "ineca".
    daca nu barcute,macar veste de salvare si tot e ceva.
    O seara linistita!

    RăspundețiȘtergere
  24. Bună întrebarea. Depinde de noi.

    RăspundețiȘtergere
  25. Asha-i , Gabi?
    Le purtam cu noi!
    O noapte linishtita sa ai!

    RăspundețiȘtergere