Ma irita rautatea vorbelor. Acea bucurie sangeroasa a unora, cand ii pot descoperi, pe cei cu care vorbesc, slabi. Lipsiti de aparare. Fara sa le treaca prin minte ca , oricand, se poate intoarce roata. Nu fac politica. Imi place sa fiu departe de insulte, aruncari cu pietroaie, aratatul cu degetul, impinsul in prapastie. Dar, traim intr-o lume, in care - parca Schiller spunea intr-un poem – este loc pentru toti. Soarele straluceste la fel. Depinde unde te afli .In dreapta. Sau in stanga. Daca deschid televizorul, ca nu am taria sa renunt la el, ziare nu mai citesc, vad doua haite. Fete incrancenate. Ambele cu dispretul pe figuri. Pana ieri, alaltaieri pluteau in aceeasi ambarcatiune. Ii ducea vantul.Toate sunt schimbatoare. Dupa grimase, vin cuvintele. Unii disimuleaza. Vorbesc in parabole. Altii, oameni din popor, cum le place sa se creada, iau vorba direct de la mama ei. Neaosa. Fara ocolisuri. Si dupa ce termina ei trebusoara asta,dirijati de moderat(or)( oare), care n-a invatat cum este sa fii impartial(a), gata. S-a mai bifat o tema.Proiectul de buget- lipsa. Salariile? Om trai s-om mai vedea. Pensiile? Mai mor unii, altii au copii, nepoti, un purcel, un catel. O trece si iarna asta. Gripa? Asta abia incepe. Baieti cuminti si ascultatori, ce sunt, s-au perfectionat in cifre, au , domne, o pricepere in chestii de astea, ca te si crucesti, ascultandu-i. Stiu cati bolnavi trebuie sa fie in fiecare luna, cati vor muri, cati scapa, cate masti. La noi . La sud. La nord. Suntem tari. Ca piatra. Iuti ca sageata. Nu se prind bolile de noi cu una, cu doua. Sa-i vaccinam si pe vecini. Ca romanul s-a nascut nu doar poet. Si om de omenie. S-a adaptat usor. Nu-i mai intampina pe cei ce-i calca pragul cu paine si sare.Paine nu prea are. Sarea face rau. Ii primeste cu vaccinuri.Marca inregistrata.
Uite cum se termina totul cu bine. Inainte de a incepe. Pentru ca, romanul este intelept. Izvor nesecat de proverbe. Vorba dulce mult aduce. Nu mai irita pe nimeni. Uite asa, trecem usurel, de la maladiva incrancenare la umanista bucurie, ca, nu-i asa , suntem urmasi de daci si de…Ma opresc. Ca altfel, iar intram in disconfort. Suntem . Deocamdata. Mai vedem. Dupa.
Nu ştiu dacă suntem urmaşi de daci, unii cercetători moderni susţin că ne-am avea o origine diferită...
RăspundețiȘtergereVania; da, am si eu cunostinta de ultimele teze.Poetice.
RăspundețiȘtergereDar sunt ca Toma necredinciosul. Nu cred . Pana nu vad.
Circula dar uneori raman in pana, provoaca accidente pe care le plateste contribuabilul ca purtatorul-de-cuvinte e ori la bal, ori la spital si a uitat ca are o nota de plata de achitat.
RăspundețiȘtergereEu constat ca se vorbeste mult prea mult.Chiar cu dezumflata caruta pe butuci.
RăspundețiȘtergereIn ultima vreme,se dialogheaza in versuri. Cu masca . Si fara masca. Dincolo de vorbe..gripa. Noua.
Traim vremuri tulburi, incrancenate si incerte ca nisipurile miscatoare. Cate aluviuni si frustrari sa mai suporte notiunea de disconfort?
RăspundețiȘtergereCred ca toata natiunea ar trebui sa plece in ample calatorii de pelerinaj, pentru recastigarea curateniei sufletesti si a respectului fata de sine si fata de semeni.
Ce bine spunea Marin Preda in secolul trecut: "Viata ca o prada"!
Vorba dulce mult aduced, aşa este. Aşa am fost învăţaţi în cei şapte ani de-acasă. Dar uneori îţi vine să laşi vorba dulce şi să trânteşti unele mai spumoase, la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru...
RăspundețiȘtergereAuzi tu, Cris?
RăspundețiȘtergereParintii mei mi-au spus de zeci de ori alta vorba' capu'plecat de sabie nu e taiat'. Ei s-au straduit. Le-am respectat totdeauna cuvantul. Cu aceasta exceptie.
O zi frumoasa!
Pescarus, nu zic nu .
RăspundețiȘtergereVorba este cum? Tu chiar ne vezi, asa, in sir indian, mergand la purificare? Nu stii ce-au facut credinciosii la Iasi? apoi la Bucuresti? Au rabdat ploaia, frigul, somnul, pana la un punct. Cand a venit vremea sa intre chiar in miezul actiunii, s-au imbulzit/jignit/, au urlat, au chemat organu'..
Nu, nu vad disciplinarea de la cap la coada. Tot acasa trebuie facuta educatia. Dar sa inceapa cu cei mari. dupa ce ei vor invata abeceul educatiei, vor putea sa fie si ei educatori.
Chiar suntem de rasul lumii. Ma doare sa spun asta, dar..
O zi frumoasa!
Cred ca stam prea mult in bataia media... care are o boala. Stie sa promoveze doar circul si scandalul. Merge pe legea ratingul. Altceva nu-i intereseaza.
RăspundețiȘtergereAr trebui sa ne retragem putin si sa privim noi, in luciditatea noastra, nu sa ni se dea de-a gata.
Eu Gina ma uit la Cultural - duminica e Chaplin - deja de luni de zile. Apoi, mai prind un Discovery, National Geografic. Astea sunt adevarate canale informationale... restul tine de bâlci.
Manon, nu sunt dependenta de tv. Dar , ca orice om, vreau sa stiu si eu ce se petrece intarisoara asta. Ce sa spun? Chiar sunt dezamagita. Total.
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa!
Gripa porcina, ultima isterie in masa... si nu doar in romania noastra.
RăspundețiȘtergereStii, Gina, zilele astea si eu ma gandeam ca soarele straluceste la fel pretutindeni. Si ma intrebam in acelasi timp si de ce naiba nu ma (mai) pot bucura pur si simplu de asta... de ce nu mi se pare la fel, in functie de locul din care-l privesc?
Cred ca se vorbeste atat de mult (si inutil si prost), ca anomia este (ori cel putin pare!) atat de mare, incat spectator fiind la situatia asta deliranta o poti lua pe aratura... Insa nici rupt de realitate nu poti trai.
Cred ca avem nevoie de putere si luciditate ca sa ramanem ancorati in noi in mijlocul vartejului, si sa privim cat mai des si la lucrurile frumoase din afara lui. Asa cum ai facut tu, joia asta. :)
Ruxi, asa este cum spui. o poti lua pe aratura, daca te prinde vartejul.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa ramai tu. Sa faci ceea ce-ti da echilibru. Si te mentine in forma.
O seara frumoasa!