Sunt o dornica ascultatoare , fara pretentii de cunoscatoare in tainele muzicii adevarate. Imi iau portia de libertate- merg , saptamanal , la concert. In dimineata asta , citesc intr-un ghid de muzicoterapie ca medicina acorda mare atentie relatiei dintre legile fizice ale sunetelor si efectele lor asupra organismului viu. Stiinta sunetului sau sonologia studiaza nu doar actiunea sunetelor asupra mediului fizic si chimic, dar si rolul lor asupra fenomenelor biologice si pshice. Savantul roman , George Constantinescu , creatorul sonisticii, intrevedea, cu multa vreme in urma, proprietatile terapeutice ale sunetelor si actiunea lor asupra structurilor organismelor vii . Arata ca , mai intai de toate, muzica actioneaza asupra psihicului, producand efecte relaxante, tonifiante, stimulante. Intr-un fel, asta imi explica prezenta la concertele saptamanale a unui mare numar de persoane. De toate varstele. Lumea fuge de stresul social, de apasarea stridentelor de peste tot. Tot in cartea amintita, descopar ca stilurile muzicale , precum si genurile abordate au influenta diferita asupra starii de sanatate. Asa aflu ca „ Simfonia italiana”, finalizata de Felix Mendelssohn Bartholdy, in 1833, pe care tocmai am ascultat-o aseara, in interpretatea orchestrei filarmonicii locale, sub bagheta maestrului Tiberiu Oprea, ajuta la calmarea durerilor. Intuiam lucrurile astea, si daca ma intorc cu gandul la cele patru parti ale Simfoniei, resimt diferentele sonoritatilor , in toata splendoarea lor- prima parte, martiala, a doua , religioasa, urmata de un menuet delicat , pentru ca finalul sa infloreasca in doua dansuri , Saltarello si Tarantella. Si starea de liniste , urmata de o bucurie imensa , pe care le-am resimtit, in timp ce ascultam . Imi place legenda pe care tocmai am descoperit-o. Se zice ca , in timp ce tot revizuia muzica Concertului nr. 1 in sol minor,op.25, pe care l-am ascultat, in partea a doua a serii, acompaniat de inepuizabilul pianist, Valentin Gheorghiu, compozitorul era indragostit de fiica unei baronese din Munchen- Delphine. Dupa ce o vizita, imediat, fiind un talent innascut,punea pe hartie, muzica . Premiera a avut loc , cu succes rasunator, la Munchen. Hector Berlioz scria mai tarziu, dupa ce Franz Liszt facuse concertul extrem de popular, ca , la un concurs de interpretare pianistica obligatorie a piesei amintite, dupa ce cantasera 30 de concurenti, pianul ar fi inceput sa cante singur . Minunea ar fi fost oprita doar dupa ce pianul a fost distrus.
La 91 de ani- nascut in aceeasi zi cu Bach-21 martie- fara partitura, cu degete magice, ne-a tinut cu sufletul si auzul in palme, marele Valentin Gheorghiu. Cand a parasit scena, lumea a ramas, in continuare, tintuita, inclinandu-se , prin aplauze , minute in sir.
Emotionant, Gina.
RăspundețiȘtergereFara alte comentarii.
Efectul muzicii e benefic. Si intelegerea tine de fiecare.
RăspundețiȘtergereAnieele, sunt emotionata, daca te-am emotionat!
RăspundețiȘtergereo zi frumoasa!
Ioan, da, traim diferit, simtim dupa cum suntem.
RăspundețiȘtergereAlegem muzica potrivita.
O zi buna!
superb..intr-adevar, am ramas si eu fara cuvinte
RăspundețiȘtergereAnne, multumesc!
RăspundețiȘtergereO seara buna!
oare sa ma consider prrintre 'privilegiati' pt cain urma cu ... citiva ... ani l-am ascultat pe viu pe V. Ghoerghiu in Sala Radio ????????/
RăspundețiȘtergeredar, sincer, am fost incapabila sa schitez un gest.... nu am aaaaplaudat... dr nici nu era nevoie ... suneteul a vibrat multa vremee inlauntru...
---
o zi ffrumoasa!
O copiez pe Anielle şi spun EMOŢIONANT...Un sfârşit de săptămână cât mai bun îţi dorim!
RăspundețiȘtergereBuna dimineata, Anamaria!
RăspundețiȘtergereDa, eu cred ca esti o privilegiata.
Este pentru prima oara cand l-am vazut si ascultat. In acelasi timp. Simteam emotiile inundandu-ma. Mi-au dat si cateva lacrimi. Au fost momente de adevarata inaltare sufleteasca. Deja , acum, cand scriu, am senzatia sa vorbesc despre altceva.
Atunci a fost un moment sublim.
Zile frumoase iti doresc!
Cris, va multumesc!
RăspundețiȘtergereSi voua - zile frumoase!!
Cine nu iubeste muzica, nu iubeste viata, e un om rau! Muzica este un balsam al sufletului: calmeaza, linisteste, relaxeaza! Minunat articol! Un sfarsit de saptamana minunat, alaturi de cei dragi!
RăspundețiȘtergereNea Costache, multumesc!
RăspundețiȘtergerePentru gandurile despre muzica. Pentru cuvintele despre gandurile mele.
O zi frumoasa!
Gina draga, asteptam articolul tau despre concertul de joia asta. Am cautat Simfonia italiana a lui Mendelson pe you tube si am pornit sa-l citesc. Revelatie ! O multime de lucruri noi...frumoasele tale ganduri...toate acompaniate de mirajul muzicii...Apoi am cautat tot acolo pe Valentin Gheorgiu, l-am gasit la Pitesti in ianuarie anul asta, anunta un concert cu draga ta Filarmonica in 6 noiembrie, dar se pare ca a intarziat putin...oricum, am avut alta revelatie vazandu-l pe maestru, la 91 de ani arata ca altii la 60, e fenomenal !!!
RăspundețiȘtergereAm inteles acum de ce muzica are efect pastrator al tineretii, el e elixirul cautat din timpuri stravechi...si m-am bucurat inca odata, enorm , ca mi-am dat fata la scoala de muzica, am contribuit astfel la zestrea ei, ce bogatie mai mare ar fi decat o viata precum cea a lui Valentin Gheorghiu ???
Nu mai pot decat sa-ti multumesc inca o data !!!
Fortunanoua, felicitari-tie si fetei tale!
RăspundețiȘtergereUn parinte poate sa aiba multe dorinte, in legatura cu fiul sau fiica. Depinde mult de copil. In cazul tau, sunteti fericite amandoua- tu , pentru ca ai incurajat-o, ea , pentru ca este talentata . Si , mai ales, pentru ca este pasionata!
Mult noroc, dragele mele!!
Nu stim inca daca e talentata fata mea, important e sa-i placa ideea de muzica...Nu cred nici ca o sa faca performanta in muzica, are nevoie de multe lucruri auxiliare pentru performanta....
RăspundețiȘtergereDar as vrea sa aiba intelepciunea si receptivitatea unui muzician, calitati care confera longevitatea si acuratetea gandirii....
Ne straduim fiecare cum putem, ma bucur ca ii place teoria muzicala !!!
Ma bucur pentru voi! Din tot sufletul!
RăspundețiȘtergereCopiilor mei le -am cumparat, la vreme potrivita, chitara.
Cand cel mare era mic, aici nu gaseam chitara. Am fost la Reghin. In familia mea , toata lumea a cantat. Consider ca putina muzica face viata mai frumoasa. Fiul cel mic, cel din Londra canta si acum la chitara. El si prietena lui si-au cumparat pian. El( probabil si ea, asta nu stiu ) merge lunar la opera. Are abonament. In paranteza iti spun- cand am implinit o varsta rotunda, m-a dus la opera. La Londra.
Poti citi insemnarile mele de atunci
http://incertitudini2008.blogspot.com/2008/07/5-zile-intr-o-alta-lume/
O zi frumoasa iti doresc!