salile au amintiri

S-a asezat in primul rand al amfiteatrului. Foarte eleganta. Pe atunci, noi, boboacele , abia daca aveam un creion dermatograf, un ruj. Adica nu, un strugurel. Vreo cateva isi decolorau parul . Cu perogen.
Sotie de militian, gras, chelie, roscovan, cu mare trecere la dame. Atat de mare, ca doamna M, asa i-am spus din prima zi de studentie, intr-o zi, a hotarat sa termine cu migaloasa meserie de dactilografa, in biroul unei institutii, unde barbatul ei era sef . Doi metri pe trei, mereu plin de fum, sa-l tai cu lama, fir-ar ai dracului, toti cu tigara-ntre dinti, ma afumau, ca pe-o sunca , pana terminam de batut ce mazgalisera cu creionul, pe foi . Cate unu’ imi plangea de mila, uitandu-si mana pe genunchiu’meu, nu stii , frumoaso, ca se culca cu toate?esti fata tanara, hai la o plimbare, cu masina, pe Valea Oltului, ce astepti, sa-ti aduca una acasa , intr-o zi? S-a imprietenit repede cu multe dintre noi. Avea 33 de ani. Nu i-a fost simplu deloc. Mai ales la istoria limbii. Profesorul, fost detinut politic, am aflat asta dupa ’89, recunoscut nume in bibliografia cursului, ardelean asezat, decanul facultatii multi ani, mai traieste din cate aud, voia sa-i visam cursul. Greu. Si la propriu. Si la figurat. Modificari lingvistice, fara numar, legi fonetice, graiuri, dialecte. Mare bataie de cap!Si-a cumparat un magnetofon. Tesla. Nu-mi puneam pe atunci intrebari, cata rabdare, cata munca ascunde femeia in spatele hainelor pufoase de blana. Inregistra zecile de cursuri pe banda si le repeta la nesfarsit. A terminat facultatea odata cu cei mai multi dintre noi. Adica in prima sesiune.Nu stiu unde a fost repartizata. In ziua aceea a fost mare nebunie. Pilele erau o nouatate. Dar functionau , aveam sa aflu ceva mai tarzior. Odata, iarna, am primit un telefon . Era ea. Doamna M.O vreme am pastrat legatura .Apoi, fiecare, cu viata, familia, examenele, copiii, naveta.Cineva mi-a povestit ca a ramas tot cu barbatul iubaret . Au facut o casa frumoasa. In satul ei, scapat necooperativizat. Cu doua apartamente mari. Curte si gradina. Cei doi baieti , medici, s-au casatorit, Dumnezeu stie cum si de ce, cu niste fete din aceeasi etnie . Minoritara. Intr-o seara, cred ca sunt vreo cincisprezece ani, m-a sunat. Plangea. Era foarte bolnava.Ii tremura vocea. Mi-a povestit cel mai nenorocit cu putinta episod auzi, tu, fata, baiatul meu cel mare, chirurgul, a pus furtunul cu apa pe mine. Ii reprosasem ceva sotiei lui.Pentru o clipa, am crezut ca exagereaza.Aveam sa aflu, mai tarziu, din presa ,ori de pe la televizor, ca asemenea intamplari nu sunt raritati.Mi- am regretat banuiala . Intr-o zi , s-a stins. Discret.Am citit in ziar.