pe fuga

Zi plina. Si lunga. Pana la urma, nimic nu este imposibil. Si daca am domolit , macar temporar, problemele, dau o fuga in niste locuri dragi.In batrana lui matca, Argesul se leagana cuminte. Susura domol. Printre umbre.De o parte si de alta, zavoiul , saracit de frunze, tace.Intram in sat . Ulita mea draga.Ii stiam toate pietrele...Pentru ora asta , mi se pare prea multa liniste.Cateva afise electorale pe niste stalpi. Oricum , preferintele difera . De la sat la sat. In oraselul din care tocmai vin , vazusem alte fete. Colorate. Promitand .Mai bland. sau mai amenintator. Se uita printre uluci la gradinitele in care se lafaie, in snopi, tufanele.La colt , batrana scoala. Doua sali mari. Invatam in doua schimburi. Acum se lucreaza la simultan, imi spune femeia de serviciu, ocupata sa stranga frunzele din curte.S-a schimbat ceva. Cladirea si-a intors spatele spre nord. Sa-i fie mai usoara iarna. O mangaie crengile unui dud tanar. Ceva mai incolo, fantana. A secat. Imi lasa un fior de tristete. Vara , apa ei era rece ca gheata. In asfintitul rosiatic, turlele bisericii sclipesc tainic...Cimitirul s-a invaluit in mantia inserarii.In cuiburi de ceara palpaie luminite.Regasesc linistea de care aveam nevoie. Las gandurile bune sa ma incalzeasca. Din fotografiile spalate de ploi si de vreme, imi surad, senine, chipurile parintilor. O tufa de liliac , inca verde, se ascunde sfios la picioarele mamei. Ma opresc si la scoala cealalta. Am fost eleva . Si profesoara .Mecanicul, un fost elev, isi aminteste, surprinzandu-ma duios, ca in clasa a v-a i-am invatat un cantecel in limba franceza.Intru in prima clasa.Tacuta. Au plecat elevii.Nimic din atmosfera de odinioara.Geamuri termopan. Mobilier modern.In culori deschise.Calme. Doar scarile sunt la fel. Si curtea. Nu pot astepta pana la pauza. Se intuneca repede.