ipostaze

Am primit o leapsa de la greenfield. Sa postez cea mai haoiasa poza. Si cea mai de suflet. Am gasit mai multe instantanee din prima categorie. Am ales unul . Cu mezinul dintre nepotei. Cand sta pe loc. Mai greu mi-a fost sa gasesc poza cea mai draga sufletului meu . Am rascolit multe albume. Cu poze frumoase. Colorate .De la diverse momente. M-am oprit la o imagine alb/negru. Facuta aseara. Cu telefonul.O fotografie de pe alta fotografie. Cand copiii mei erau mici.Iar eu foarte ocupata.. Cu o zi inainte de a pleca la Bucuresti, pentru concursul de gradul al II-lea. Se facea o pregatire obligatorie de doua saptamani. Sarmana nostra dacie abia isi mai tragea sufletul. Ducea tot calabalacul- patut pentru cel mic, cadita, carucior, bicicleta pentru cel mare. Hainute. Haine. Jucarii. Carti.Mingi. Rachete. De tenis.Toate inghesuite in si deasupra. L-am uimit pe militianul care ne-a oprit la intrarea in Bucuresti.’ Ne-a studiat’ cu de-amanuntul toate boccelutele. Credea ca vrem sa fugim din tara. Examenul a fost greu- doua probe scrise la specialitate, din toti cei 5 ani de facultate, probe orale, din nou la limba si literatura romana, metodica, pshihologie, pedagogie. Nelipsitul si temutul socialism . Stiintific. Cu toate datele lui umflate. Atat de multe , ca mai toti candidatii bodoganeam pe coridor, ca orbetii, inainte de a ne veni randul. Mai ceva ca Traznea. Media limita - 8. Am' scos’ 9,16..Eram atat de fericita. Crestea salariul. Si prestanta ( altfel te priveau inspectorii, daca aveai grade, ma rog, erau fel si fel de hopuri. si de grade) . As vrea anii aceia inapoi. Cu toate emotiile. Cu noptile de cateva ore.Pastrez fotografia asta. Este o certitudine. Intre atatea incertitudini.
Sa mearga leapsa la Maria, Lav, Angela, Manon, Ruxi .