marți, 29 decembrie 2009

de-ale tinerimii

In clasa a VI-a , a venit o colega noua. Era nepoata felcerului din sat. Avea 4 clase( felcerul). Stia sa faca injectii. Invatase in armata. In sat avea rang de doctor. Chiar mai inalt. Toata lumea se temea de el. Drumurile satului erau batute de carute. Si de cate o bicicleta. El avea motoreta. I-o cunosteau si copiii. Eram, pe atunci, premianta clasei. Ea, nepoata felcerului, colega mea, n-a reusit sa ma depaseasca niciodata, pentru ca doi profesori- domnul Fulga, profesorul nostru de limba romana , si doamna profesoara de matematica-i-au dat totdeauna medii mai mici decat ale mele. Noi doua eram, totusi, prietene. Cand unchiul ei era plecat, ne faceam lectiile impreuna. La matematica. Simteam ca trebuie sa pastram secretul, desi niciuna dintre noi nu aducea vorba despre asta. Intr-o zi, el, felcerul , a venit in clasa. Intr-o pauza. M-a aratat cu degetul : o sa te asez in banca cu cel mai slab elev din clasa. Slab la invatatura.Fara alte explicatii. Am ramas muta. Colegii, la fel . Ne-am intalnit la liceu. Eu am terminat realul. Ea umanul. Ne-am revazut dupa ani- eu am cautat-o, am convins-o sa vina la revedere.. dintr-un oras indepartat- amandoua profesoare de limba romana. Inainte de’89, era o vorba- tineret, mandria tarii. Dupa vreo cativa ani de libertate, circula alta vorba: copiii sefilor nostri vor fi sefii copiilor nostri. Nu citesc ziare, asa ca nu stiu ce vorbe mai circula.

11 comentarii:

  1. Amintiri, dulci amintiri.

    Mi-a plăcut mult partea cu şefii şi copiii lor...

    Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Geanina, nu sunt chiar dulci, intamplarea cu felcerul si-a lasat niste urme. Adanci , pentru o vreme.
    Apoi, stii cum e..copiii iarta, dar nu uita.

    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ginerele meu a fost coleg cu baiatul primarului Oprescu;vazand ce cariera face fostul coleg, ginerele meu s-a trezit la realitate si a plecat in State (ca tot rimeaza!)

    RăspundețiȘtergere
  4. Adica bunul coleg i-a stimulat ginerelui dumneavoastra increderea in propriile forte.
    Asta da, noroc!

    RăspundețiȘtergere
  5. amintiri ce vor ramane! Si foarte bine! Ca ne hranim cu ele!
    Un an nou fericit!

    RăspundețiȘtergere
  6. Orianda, bine-ai revenit!
    Sarbatori fericite si tie!

    RăspundețiȘtergere
  7. Din nefericire, modelul felcerului deghizat in medic, se mentine destul de bine. In multe domenii... Si in multe locuri, la sat ori la oras.
    Cred ca intamplarea si-a lasat urme adanci in sufletul tau de copil de atunci. Si ma intreb cat de grea si de murdara ramane amprenta acestor personaje in sufletul celor foarte apropiati lor? Ma gandesc la colega si prietena ta...
    Da... modelele se perpetueaza si cei ce vin din urma vin fie pe acelasi calapod, fie nu reusesc niciodata sa-si depaseasca traumele.
    Sunt oare intamplatoare locul, familia in care ne nastem si educatia pe care o primim? O fi vorba si de un dram de noroc? Sau doar lectii pe care trebuie sa le invatam cumva? Nu stiu...
    O seara frumoasa Gina!

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa este, Ruxi!
    Sunt atatea intamplari, care isi sapa drum in suflete. Unele, cu timpul , dispar. Altele se adancesc..

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi cer scuze, de intarziere.

    N-am mai trecut la pagina cu Sa ramai copil. E surpriza :).
    "Chiar mai inalt." I-auzi .. imi place povestioara! Cata nesimtire din partea asistentului aluia. Era ciudos! Urasc ciuda, pacat ca o mai practit. Frumos gest, din partea Dv.(ati cautat-o) da totusi...nu comentez! Prima vorba- adevarata. A doua- adevarata. Ambele- cu sens diferit. Nu inteleg"orasu indepartat"- orase diferite?
    Oricum, nu stiu cine o fi colega aia, dar sunt convinsa ca Dv. sunteti mult mai excelenta. >:D< Si ati vazut? aceeasi meserie..

    RăspundețiȘtergere
  10. Lav,
    Doamna a fost profesoară în Brașov- toată viața.
    Revederea a avut loc în urmă cu patru ani, am căutat mult până am găsit-o.
    A venit, dar n-am discutat niciodată întâmplarea, care pe mine m-a atins adânc.
    Asta este viața.

    RăspundețiȘtergere
  11. Hopa...din judetul meu. Habar n-am de profesorii de acolo. Imi amintesc de una, de romana, nu stiu sigur Aldea, o tot confundam cu o prof. de aici de sport. Si domnul Mot, inspectorul.
    Va cred! De asta am si spus: nu comentez. A trecut! Asa sunt intamplarile, unele ne marcheaza mult timp. Pana la urma- traim! :*

    "Spitalul - Nasterea/este o boala a nefiintei,/transmisibila/pe cale sufletului./Deosebit de grava,/necesita intotdeauna/internarea,/de obicei pentru multi ani,/intr-un spital/de maladii contagioase/denumit:/"Viata"."

    RăspundețiȘtergere