sâmbătă, 9 ianuarie 2010

verde timpuriu

Intre atatea incertitudini , intr-o dimineata de primavaratic ianuarie, am gasit -
CERTITUDINI, de Walt Whitman
Nu am nevoie de certitudini ; eu sunt un om/preocupat de propriul său suflet/.Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile/pe care le cunosc, de sub tălpile mele /mă privesc chipuri pe care nu le cunosc,/chipuri liniştite şi reale./Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse/în orice nimic din lume./Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile/sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc/cât sunt de nemărginite./Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă/prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi/şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba chiar mai mult./Mu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă/şi continuă milioane de ani,/Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,/că exteriorul are un alt exterior, că vederea are o altă vedere,/ că auzul are un alt auz /şi vocea o altă voce./Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri/bărbaţi este de prevăzut /şi că moartea unor tinere femei şi moartea unor copii mici/sunt de asemenea de prevăzut/.(Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută/şi că Moartea, care este sensul întregii Vieţi,/nu a fost la fel de bine prevăzută ?)/Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, /indiferent de grozăviile lor,/ indiferent a cui soţie, al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-adus la fund,/ sunt prevăzute, la minut./Nu mă îndoiesc /că orice este în stare să se întâmple,/oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa lucrurilor./Nu mă îndoiesc /că Viaţa prevede totul în Timp/ şi în spaţiu./Cred, însă,
că Moartea e prevăzută pentru toţi./

10 comentarii:

  1. Servus...
    certitudinile noastre incep sa tina doar de... incertitudinile poeziei ;)
    numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos poem, tulburator...In dezacord parca cu usoara sugestie optimista pe care ar transmite-o imaginea unei dimineti de primavaratic ianuarie...Stiinta asa spune, ca totul are un sens si un scop, care uneori ne scapa.De aceea spunem, ne place sa credem asta ca indiferent pe ce drum ne-am fi dus, tot aici ajungeam intr-un anumit punct al evolutiei noastre, mai devreme sau mai tarziu...M-ai facut sa doresc sa am si eu in biblioteca cartea din care ai ales acest poem atat de inspirat si de profund...

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoase certitudinile acestea. Si toate devin credinta, si din credinta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Flavius, ca ma indoiesc de multe, o stiam.
    Acum nu stiu daca mai am motive sa cred ca printre atatea incertitudini, as putea sa cred ca gasesc vreo certitudine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Maria, stii de ce imi pare rau( intre nenumarate pareri de rau)? Ca , pe masura ce trece timpul, nu mai pot memora poeme. Le inteleg. Si asta schimba totul.
    Daca as fi citit poemul asta la timp, m-as fi putut bucura , vazand ca e primavara in ianuarie. Fie doar pentru sambata asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, I. B. Tu vezi altfel certitudinile. Da!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cu certitudine spun: exista si minuni...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ei... super!!! Mi-a placut cap-coada :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Manon, tu spui, da?
    Ca ea doar asculta!!!

    RăspundețiȘtergere