Mustață îngrijită, obraz proaspăt ras, pantofi lustruiți. Înalt, suplu, nici țăran, nici orășean.
A venit într-o pauză, cu două carnete de note- unuia dintre nepoți îi eram dirigintă, celuilalt profesoară. Am schimbat câteva fraze.
Îl trimisese fiica lui, fostă învățătoare, măritată cu un prosper om de afaceri- casă mare, mulți angajați, deplasări pe-afară..Ea ține cheltuielile, protocolul, prospectează piața, alege clienții.
Mândru tare de norocul fiicei lui!
Nepoții, de, ca băieții, prea au de toate. Mai greu cu cartea. Și cu manierele..
Două zile mai târziu, într-o dimineață cețoasă, l-am zărit în piață.
Peste hainele modeste, un halat verde.
Pe o foaie de ziar, așternută pe masa de piatră, își rânduia atent marfa- trei bidoane de lapte, niște ouă, câteva borcănele cu miere , murături de toamnă..tot comerț se cheamă..
Gust de viaţă amară. Am citit şi am reflectat. Gânduri bune!
RăspundețiȘtergereTata, Tata, da' branza-i pe bani! Ce urata poveste! Nu ma mira ca fiii acestei doamne sunt atat de needucati si atat de putin atrasi de cultura, studiu, evolutie intelectuala... E jenant sa vezi parintii unor astfel de copii (ajunsi conjunctural in pozitii sociale privilegiate) zbatandu-se in saracie. Am cunoscut si eu un caz similar. No comment!
RăspundețiȘtergereParadoxul este ca pentru asemenea fapte nu vine recompensa! Asa cum nu vine nici pentru faptele bune. De aia nu mai cred in nimic si nimeni in afara de mine. Stiu ca suna individualist, egoist, spune-i cum vrei, dar ma dezgusta multe si multi
Sa iti castigi traiul cinstit e o dovada de demnitate. Pentru el, prezenta in piata demonstreaza ca are caracter, pentru ea, fiica, lipsa de respect si dragoste parinteasca. Desi... e foarte complicat sa dai un "verdict" corect fara sa cunosti intreaga poveste. Sunt parinti care pur si simplu nu concep sa se hraneasca din sudoarea copiilor.
RăspundețiȘtergereSuferinţa îi redă prostului bunul simţ.Hesiod.
RăspundețiȘtergereCris,
RăspundețiȘtergereda, bine ales epitetul.
Culmea- afacerea este ”dulce”..
Shanti,
RăspundețiȘtergereCred că ai dreptate, retrăgându-te către tine, în momente dificile , ca acestea pe care le trăim. Încrederea se plătește scump.
Ce am scris este rodul durerii pe care am simțit-o zilele trecute, când l-am revăzut pe bunicul de acum câțiva ani, mai obosit, mai bătrân.
Nu judec, doar constat.
Lumea este pestriță..
Cati,
RăspundețiȘtergereȘtiu cum este , ca fiică, să rămâi cu durerea în suflet că nu ai avut vreme să-ți răsplătești părinții, plecați prea timpuriu , dar și ca mamă, să nu aștepți recompense din partea copiilor.
Suntem diferiți.
În cazul de care vorbesc, nu mi s-a părut că demnitatea îi dicta omului să-și vândă alimentele din casă.
Mulțumesc!
Anonim,
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Deși, nu înțeleg de ce îți ascunzi numele.
Mda... mai ales ca la batranete, omul are nevoie de mai putina hrana decat atunci cand e tanar... Probabil ca asta a fost si gandul celor care ne conduc. :(
RăspundețiȘtergereTrist! Foarte trist!...
Ruxi,
RăspundețiȘtergereS-ar putea să le fi citit gândurile” aleșilor”..bătrânețe, haine grele.
O poveste trista,dar din pacate nu e un caz singular...nici de oameni parveniti ,nici de copii de bani gata,nici de batrani stamtorati...
RăspundețiȘtergereAngi,
RăspundețiȘtergereO lume pestriță.
Seară bună!
O poveste de familie plina de talc. Ma gandesc ca poate acel tata se simte mai bine in lumea lui decat a fiicei lui.
RăspundețiȘtergereDama fără camelii,
RăspundețiȘtergereS-ar putea să ai dreptate!
Mulțumesc!