de dor

      Nu am cum să-i cer permisiunea de a scrie despre ea.

O fac, pentru că este o tipă extraordinară!

O  știu  de vreun an. Chiar ne-am fi putut întâlni , prin martie, dacă îmi aduc bine aminte.  N-a fost să fie..

Femeia asta  are un  suflet cât carul . Nu trebuie să spun prea multe. Intrați pe blogul ei și veți afla!  http://liarebelyell.blogspot.com/

A hotărât să plece!

Și a plecat! Când am aflat, întâi am lăcrimat.
În vară , o altă  bună prietenă  și soțul ei au ales să plece.//

    Am plâns zile și nopți în șir,   când unul dintre  băieții mei , student pe atunci în anul III, a făcut același lucru.

Și după ce am simțit că altă cale nu există, mi-am zis că dacă lui îi  este bine, trebuie să-mi fie și mie. 

   Am închis lacrimile într-un locșor , l- am zăvorât bine, am ascuns cheia și deschid  lacătul doar  când nu mai pot..

De dor!//

       LiaLia  a primit multe, multe  vorbe de încurajare, îi sunt aproape toți cei care, ca mine, o știu de aici, din pătrățica asta în care ne adunăm, vorbim, plănuim, râdem, plângem, mai cădem, ne ridicăm.

       De ce am scris despre LiaLia?

 Pentru că  nu credeam că atâția oameni pot fi fericiți  când cineva drag pleacă..este paradoxal, nu?

Te bucuri , când ți se întoarce ființa iubită..

       Unde am ajuns?

p.s. Așa  se vor fi creat doinele?

Frunzuliță de doi spini
Frunzuliță de doi spini,
Auzit-am prin bătrâni
Că e rea pâinea-n străini
Auzit-am, n-am crezut
M-am dus singur și-am văzut,
Am trecut în ceea parte
În neagra străinătate.
N-am ce zice. Pâinea-i bună

Dar e în țară străină.
Pâinea-i bună și miezoasă
Și la mijloc veninoasă.
Mănânci pâine și bei vin
La inimă pui venin.//