sâmbătă, 9 octombrie 2010

” în cazul cel mai bun,

 femeia este o contradicție. Alexander Pope
După  niște ani – nu puțini la număr- petrecuți , care pe unde a putut sau s-a nimerit, zece dintre cei optzeci de  filologi  cu examen de licență, am ajuns, întâmplător sau nu, în același oraș..
Ne vedeam  pe la Inspectoratul  școlar , imediat după 15 august.
 Începeau drumurile către locul cel mai de temut pentru noi.. Nu intru în amănunte.
Oricum, cine a  avut în casă un profesor de orice specialitate, în acei ani, știe cam cum era.
Asta  în cazul în care respectiva persoană era suplinitoare.
Ce însemna atunci suplinitor?
Catedra putea fi într-un sat la câțiva kilometri de granița cu URSS, Ungaria, Iugoslavia. Fără exagerări.
Cine primea catedră în județ era un om fericit.
Nu ne naștem toți norocoși..
După mulți ani de navetă, în urma singurului concurs la care am avut dreptul să particip, până în 1978, concursurile fiind  organizate doar pentru titulari, am ajuns, în sfârșit , în oraș.
Am întâlnit nouă colege.
A trecut vremea..cu toate ale ei.
Toamna trecută a dispărut un coleg- el , soția și  eu eram în   aceeași grupă,118 .
Vestea s-a răspândit, ne-am adunat, noi, cele din oraș.. uite ce ne face viața..și am hotărât să ne revedem.
 Cu chiu cu vai, ne-am strâns  într-o dimineață, din zece- șase- două foarte bogate, asta e,  fortuna caeca est, două văduve, Dumnezeu să-i ierte pe soții lor! J... și eu ,în poză, lângă stâlp...
Ce bine arăți, nu te-ai îngrășat deloc, ai o culoare faină la păr, ești chiar sexi, ai rămas neschimbată, dragă, ce mai!..amintiri, poze cu nepoțeii, copiii sunt  ei înșiși părinți, cinci suntem soacre, una, alta...
O...... a propus să ne întâlnim în fiecare joi, la sfârșitul lunii, ba chiar să ne petrecem zilele de naștere împreună.
Nu știu cum o fi intuit J..., dar, înainte de următoarea întâlnire, fiecare a transmis alteia,  telefonic, scuze, uite la ce sunt bune telefoanele,   pentru amânarea  datei..
…………………………………
A trecut un an..
 noi, femeile-o sintagmă  neconvingătoare..
p.s. la voi  este altfel?




31 de comentarii:

  1. ei, femeile sunt copleşite de treburi, griji, supărări şi, de cele mai multe ori, preferă singurătatea decât să afişeze toate acestea.
    mai depinde şi de caracter. dacă niciodată nu ai ştiut să respecţi o promisiune, în niciun caz nu te vei mai schimba după trecerea anilor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ottilia, chiar nu sunt niște personaje copleșite de supărări, necazuri etc.
    Este vorba de ruperea unui fir. Atât.

    RăspundețiȘtergere
  3. ȘI-ACUM, SĂ COLINDĂM BLOGURI!

    IOANBISTRIŢEANUL (Noi, Nu!);

    INCERTITUDINI ” în cazul cel mai bun, femeia este o contradicție”

    Posted in Ottilia Ardeleanu, Videoclipuri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mă miră un astfel de comportament. Care poate fi justificat de către fiecare aşa cum crede de cuviinţă... Şi între bărbaţi se întâmplă aşa, de foarte multe ori...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cris,
    Mie îmi lasă un sentiment de tristețe asemenea atitudini..prezentul nu ar există fără un trecut.
    Și acei ani aveau o inocență, din care speram să mai găsim măcar un strop..

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina la mine zilele de nastere sigur sunt respectate cu sfintenie si mare fast - iar în noiembrie (când sunt eu) si iunie-iulie (când e omul meu) au zilele de nastere si cei 5-6 prieteni apropiati care ne avem.

    Alte întâlniri sunt stabilite adhoc si nu întotdeauna toti prezenti... e complicata viata întradevar, a fiecaruia, si nu te poti baza pe planificari pe termen lung.

    Si recunosc... uneori ma mai scap la vreo intilnire de-a omului meu, sa-i vad prietenii la o bere :D. Alea sunt intruniri exclusiv masculine... iar discutiile asisderea. Pe mine ma distreaza.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca este incomod,pretentios in localuri...
    Cunosc un caz asemanator de destramare. Erau vreo 10 doamne; au ramas vreo trei care se intalnesc exclusiv cate doua; este mai usor de discutat; despre cea care lipseste...
    PS.Nu-i nici o contradictie;
    este destul de predictibil totul pentru cei ce-si amintesc de comportamentul parintilor (de)la o varsta...
    De ce am pretinde ca am putea fi altfel?

    RăspundețiȘtergere
  8. Mie nu mi-au placut niciodata intalnirile de genul asta, programate, cu fosti colegi... le resimt cumva, fortate.
    Timpul trece, ne schimba mai mult sau mai putin pe fiecare, si-i greu sa reinnozi firul odata rupt.
    In plus, am remarcat ca in asemenea situatii, oamenii nu cauta sa se (re)descopere unii pe ceilalti la timpul prezent, ci rememoreaza trecutul sau monologheaza pe marginea experientelor personale de cand timpul i-a desparit. Apoi, cand subiectele se termina, se termina si cheful de (re)vedere...

    RăspundețiȘtergere
  9. Manon,


    Ideea fostei mele colege de grupă de a ne întâlni lunar mi s-a părut plăcută. Noi chiar am fi avut multe de povestit.Și de (re)descoperit.
    Chestia este că , deși atunci toate au fost de acord, au așteptat, ca, din nou, cineva să reia șirul invitațiilor.
    Nu este , poate, frumos că o spun, dar cred că bărbații sunt mai serioși.
    Poate..o fi și berea, cumva, un stimulent.
    La mulți ani, anticipat!!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Daurel,

    S-ar putea să aveți dreptate, deși locul ales este liniștit- se adună , am văzut, mai ales, studente .Era simpatic.
    Da, câte două!! la o mică ..nu-i spun numele!
    Am tot căutat o maximă potrivită gândului meu. Am ales-o pe asta, pentru că eu însămi , de multe ori, când spun ”da”, nu sunt chiar convinsă că așa este.
    De ce am pretinde că suntem altfel? pentru că așa cred- sunt(em) altfel!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ruxi!
    Tu ai ”pătruns” în esența problemei. Eu am luat-o personal. Poate că ai dreptate.
    După ce am citit ce-ai scris, am înlocuit florile albe cu mănunchiul ăsta- este din grădinița fratelui meu.
    Când le-am văzut, le-am fotografiat, pentru că-mi plac mult. Foarte mult. Atâtea nuanțe!! de la galben-auriu, la maroniu- roșcat.
    Aseară, uitându-mă la tufa adunată împotriva voinței ei, am sesizat o asemănare între florile de toamnă și noi- fostele colege- unele s-au închis prea repede. Altele își păstrează prospețimea.
    O încercare de a le aduna în buchet, deși nu mai sunt la fel..
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  12. multumesc pentru incurajare... am nevoie mai mult ca oricand...

    va imbratisez sincer

    RăspundețiȘtergere
  13. Inteleg ca era o inivtatie de exprimare a opiniei pentru doamne... Sper sa nu fiu un intrus daca afirma ca situatia este generalizata. Nu mai avem timp pentru o comunicare care sa aiba continut si care sa iasa din marasmul superficialitatii. Ne izolam tot mai mult si suferim in tacere...Facem promisiuni pe care nu le mai respectam si acuzam pe cei din nur pentru situatia in care ne regasim... Ne doare dar nu suntem dispusi sa ne transformam...Nici macar atunci cand constatam ca incepem sa pierdem din calitatea de oameni...

    RăspundețiȘtergere
  14. Inteleg ca era o inivtatie de exprimare a opiniei pentru doamne... Sper sa nu fiu un intrus daca afirma ca situatia este generalizata. Nu mai avem timp pentru o comunicare care sa aiba continut si care sa iasa din marasmul superficialitatii. Ne izolam tot mai mult si suferim in tacere...Facem promisiuni pe care nu le mai respectam si acuzam pe cei din nur pentru situatia in care ne regasim... Ne doare dar nu suntem dispusi sa ne transformam...Nici macar atunci cand constatam ca incepem sa pierdem din calitatea de oameni...

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga Gina,
    Cred ca putini oameni au puterea de a se aduna laolalta, si mai tineri si mai... trecuti, asa cum natura le aduna pe toate la un loc, tocmai pentru a ne releva miracolul si frumusetea vietii. Imi place buchetul ales, am admirat cu drag si florile albe!

    Am scris ceea ce am scris, ca urmare a experientei personale in acest sens. La o astfel de revedere, am remarcat ca oamenii sunt interesati de "ce-ai mai facut" si nu de "cine esti acum", chiar daca cine esti nu poate fi definit decat prin prisma a ceea ce ai trait (deci si facut) pana la un punct. Si asta, de cele mai multe ori, in incercarea nu neaparat constienta, de a face o comparatie. Fiecare avem propriile neimpliniri, propriile vise neatinse, alaturi de reusite mai mari sau mai mici.
    Suntem educati sa privim lucrurile comparativ si tot astfel suntem tentati sa facem si cu viata proprie. Iar cand un cunoscut, pe care nu l-am mai intalnit demult, are o istorie de viata mai putin implinita sau norocoasa decat noi, asta vine ca o confirmare a faptului ca, totusi, noi am fost niste... privilegiati ai sortii. Ca, uite, altii au ajuns si mai rau!
    Subiectul e amplu si nu vreau sa scriu din nou nuvele aici, la tine. :)

    Te imbratisez, duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  16. Florentin,

    Nu ești un intrus-nicidecum!
    Întâlnirile la care mă refer sunt valabile și pentru voi.
    Tocmai asta era tema- izolarea .
    Eu n-o înțeleg/
    Îmi place și mie solitudinea, nu zic singurătatea, fiecare are nevoie, din când în când, să-și aparțină, dar” ruperea” de niște ființe cu care ai ceva în comun, fie chiar din ani îndepărtați , pare tristă.
    Poate că greșesc, poate că are dreptate Ruxi.
    Poate că are dreptate @Daurel.
    Mie îmi plac revederile. Au un parfum anume!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Ruxi,

    Îmi place atât de mult tot ce-mi spui! Pentru că nu îmbraci deloc realitatea în haine care nu i se potrivesc.
    Mie îmi plac ”reunirile”, nu pentru că s-ar discuta tot felul de chestii, prin comparație- am făcut cândva o greșeală, este vorba de educație.
    N-o mai repet.
    Fără comparații.
    Toate sunt diferite. Noi suntem diferiți, conjuncturile sunt altele pentru fiecare.
    În ce mă privește, asemenea momente înseamnă să caut și să găsesc poezia ascunsă printre lacrimi.
    Îmi place să revăd ceva cu sufletul de atunci, dar cu mintea de acum.
    Și ca să te distrez un pic- o fostă eleva a văzut fotografia. Prima frază pe care a spus-o ” sunt ciudate doamnele astea.. beau doar apă plată..”

    RăspundețiȘtergere
  18. Eh, uite ca asta nu remarcasem! :)) Chiar am ras bine!
    Isteata si bine punctata remarca...Chiar asa, le era teama sa nu-si piarda capul?

    RăspundețiȘtergere
  19. Chiar arăți bine, ești suplă și ai o culoare foarte bună la păr! ;)
    Noi, foștii artiști (!) nu ne-am mai întâlnit. O prost înțeleasă, încă de la început, democrație (originală, ca la noi!) a făcut ca, din șapte câți eram la design vestimentar- cei mai mulți, la grafică și pictură erau trei într-un an), să rămânem trei colege, ceilalți patru mutându-se, fără examen de diferență, la pictură! Se permitea orice, era o harababură... Așa că ne-am despărțit. Am rămas trei, eu fiind singura preocupată de participarea la cusrsuri, la ateliere, la examene...S-a demolat un edificiu. Una dintre colege a început să alerge după bani-bani-bani (asta face și azi),iar cealaltă s-a măritat în pripă și a a luat cu greu licența. Cu cea bănoasă m-am mai întâlnit, dar preferă să pătreze distanța omului care s-a ajuns mai bine decât spera, pentru că era cea mai puțin talentată și rămânea mereu corigentă pe vară la teoretice. Unii poate zâmbesc, dar la noi, la Academia de Arte Vizuale, acum Universitatea de Artă și Design, se cerea carte! Îmi amintesc că profesorul de istorie a lăsat mulți studenți pe vară, pentru că nu se pregăteau temeinic.
    Așa că, n-are rost să ne mai întâlnim...Nici eu nu stau rău, dar nu mă pot compara cu cei care și-au ridicat palate...Și apoi, de ce-aș căuta compania unor oameni care au abandonat ARTA, încât nici la vernisaje nu-i mai întâlnesc? În schimb, mă întâlnesc cu drag cu 9 foste colege de liceu!
    La cât mai multe întâniri frumoase! :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Ruxi,

    ” Umanioarele” totdeauna au fost cu capul în nori!!
    p.s. Dă bine să bei apă plată . Cu lămâie!!

    RăspundețiȘtergere
  21. Mirela,

    Mulțumesc!
    Ne străduim, cât să nu tulburăm echilibrul firesc al lucrurilor. Puțină varietate de culori face bine ochiului. Și inimii!
    Viața are propriile-i criterii de selecție și de aranjamente. Nu putem fi și nici rămâne la fel.
    Totuși, cândva ne roteam după același solfegiu.
    Dacă nu se mai poate, asta este!
    Da, să știi că și noi, colegii de liceu, ne vedem.
    Chiar ne este bine , din când în când, împreună.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  22. E totusi bine ca v-ati revazut...Eu nu m-am intalnit niciodata cu colegele de facultate, intamplator am fost colega de serviciu si de oras cu o fosta colega de grupa, o fata minunata, cativa ani si apoi ne-am separat, eu m-am mutat la alt liceu, ea a ramas acolo langa casa.Restul colegelor?Ajung vesti vagi despre ele pana la mine, ca au divortat, ca u plecat in tari straine, ca o duc bine, ca au posrturi bune pe la Universitati...Ele sigur nu stiu nimic despre mine, nu semnez nicaieri cu numele de fata, fotografia nu mi-o afisez pese tot , dar mi-ar placea sa le revad sa le spun ca si eu sunt bine...Am 2 copii eztroardinari si..mai scriu si carti, ca am fantezie si material si ca...da, nu am trecut degeaba prin facultate.Dar ele nu m-au cunoscut nici acum nici atunci...Ma numeam atunci Maria Badea...

    RăspundețiȘtergere
  23. Maria!

    Ai un cv impresionant, eu știu!
    Păcat că nu află și colegele tale.
    Dacă nu te-aș cunoaște, aș crede, după nume, că ești una dintre colegele mele.
    Nu, nu fac nicio confuzie, ea este în poza afișată. Să-ți spun un secret- este foarte bogată!!
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  24. Viata ne invata sa ne resemnam.
    Ceva asemanator traiesc eu atunci cand merg in orasul in care am copilarit.... nu mai este al meu!

    RăspundețiȘtergere
  25. Intalniri de placere foarte rar,:(...de munca foarte des.
    Adica atunci cand ai ceva in comun te aduni ca vrei ca nu vrei,trebuie:).
    Desi mi-am promis ca trec pe la o colega(fosta de liceu),a trecut aproape o luna si n-am apucat. MAi trag nadejdea ca anul acesta reusesc;).

    RăspundețiȘtergere
  26. In mod sigur nu sunt eu, in primul rand pentru ca am facut facultatea in alta parte, si in alta perioada.In al doilea rand, mi-ar fi placut sa fi fost colega cu tine.Bogatia, nu conteaza, o am pe cea interioara, superioara oricarui alt tip de bogatie.

    RăspundețiȘtergere
  27. Maria,

    Era doar o glumă, ea se numește astfel , măritată.
    Cât despre facultate, avem ceva în comun- orașul și Universitatea. Diferă doar perioada.

    RăspundețiȘtergere
  28. Kid,

    Se întâmplă, fără voia nostră, ca timpul să-și așeze greutatea peste tot ce cândva erau visele noastre cele mai frumoase.
    Este necruțător..

    RăspundețiȘtergere
  29. Mie imi place sa ma intalnesc cu fostii sau fostele colege, din toate perioadele importante din viata mea. Din pacate o facem rar, foarte rar chiar. Distanta, timpul, banii, asta ne impiedica. Chef cred ca ar fi. Si vointa.
    Am cateodata insa niste senzatii ciudate. Nu stiu de unde vin, dar e cert ca unii s-au schimbat asa mult, incat parca nu mai avem nimic in comun. Sau , poate, m-am schimbat eu...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.