miercuri, 27 octombrie 2010

afaceri de familie



Mustață îngrijită, obraz proaspăt ras, pantofi lustruiți. Înalt, suplu, nici țăran, nici orășean.
A venit  într-o pauză, cu două carnete de note- unuia dintre nepoți îi eram dirigintă, celuilalt profesoară. Am schimbat câteva fraze.
 Îl trimisese fiica lui, fostă învățătoare, măritată cu un prosper om de afaceri- casă mare, mulți angajați, deplasări  pe-afară..Ea  ține cheltuielile, protocolul, prospectează piața, alege clienții.
  Mândru tare de norocul fiicei lui!
Nepoții, de, ca băieții, prea au de toate.  Mai greu cu cartea.  Și cu manierele..

 Două zile mai târziu, într-o dimineață cețoasă, l-am zărit  în piață.
Peste hainele modeste, un halat verde.
 Pe o foaie de ziar, așternută pe masa de piatră,  își rânduia atent marfa- trei bidoane de lapte, niște ouă,  câteva borcănele cu  miere , murături de toamnă..tot comerț se cheamă..

14 comentarii:

  1. Gust de viaţă amară. Am citit şi am reflectat. Gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tata, Tata, da' branza-i pe bani! Ce urata poveste! Nu ma mira ca fiii acestei doamne sunt atat de needucati si atat de putin atrasi de cultura, studiu, evolutie intelectuala... E jenant sa vezi parintii unor astfel de copii (ajunsi conjunctural in pozitii sociale privilegiate) zbatandu-se in saracie. Am cunoscut si eu un caz similar. No comment!

    Paradoxul este ca pentru asemenea fapte nu vine recompensa! Asa cum nu vine nici pentru faptele bune. De aia nu mai cred in nimic si nimeni in afara de mine. Stiu ca suna individualist, egoist, spune-i cum vrei, dar ma dezgusta multe si multi

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa iti castigi traiul cinstit e o dovada de demnitate. Pentru el, prezenta in piata demonstreaza ca are caracter, pentru ea, fiica, lipsa de respect si dragoste parinteasca. Desi... e foarte complicat sa dai un "verdict" corect fara sa cunosti intreaga poveste. Sunt parinti care pur si simplu nu concep sa se hraneasca din sudoarea copiilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Suferinţa îi redă prostului bunul simţ.Hesiod.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cris,
    da, bine ales epitetul.
    Culmea- afacerea este ”dulce”..

    RăspundețiȘtergere
  6. Shanti,

    Cred că ai dreptate, retrăgându-te către tine, în momente dificile , ca acestea pe care le trăim. Încrederea se plătește scump.
    Ce am scris este rodul durerii pe care am simțit-o zilele trecute, când l-am revăzut pe bunicul de acum câțiva ani, mai obosit, mai bătrân.
    Nu judec, doar constat.
    Lumea este pestriță..

    RăspundețiȘtergere
  7. Cati,

    Știu cum este , ca fiică, să rămâi cu durerea în suflet că nu ai avut vreme să-ți răsplătești părinții, plecați prea timpuriu , dar și ca mamă, să nu aștepți recompense din partea copiilor.
    Suntem diferiți.
    În cazul de care vorbesc, nu mi s-a părut că demnitatea îi dicta omului să-și vândă alimentele din casă.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim,
    Mulțumesc!
    Deși, nu înțeleg de ce îți ascunzi numele.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mda... mai ales ca la batranete, omul are nevoie de mai putina hrana decat atunci cand e tanar... Probabil ca asta a fost si gandul celor care ne conduc. :(
    Trist! Foarte trist!...

    RăspundețiȘtergere
  10. Ruxi,
    S-ar putea să le fi citit gândurile” aleșilor”..bătrânețe, haine grele.

    RăspundețiȘtergere
  11. O poveste trista,dar din pacate nu e un caz singular...nici de oameni parveniti ,nici de copii de bani gata,nici de batrani stamtorati...

    RăspundețiȘtergere
  12. O poveste de familie plina de talc. Ma gandesc ca poate acel tata se simte mai bine in lumea lui decat a fiicei lui.

    RăspundețiȘtergere
  13. Dama fără camelii,

    S-ar putea să ai dreptate!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere