sâmbătă, 6 noiembrie 2010

ne lăudăm

 mai toți că suntem sinceri
Și-atingem apogeul în minciună
Se pedepsesc iluzii și convingeri
De mici  copiii-nvață să răpună..
Epoca mea, Manifest pentru sănătatea Pământului

"Nu vreau să mor. Nu cred că e timpul să mor. Totuși, nu pot să nu mă gândesc la moarte. Mai ales că am impresia că și ea se gândește la mine.”

Ninsoare de adio
"Aseară când ne despărțeam, aseară
Tot mai era un pic de primavară
Și-acum aruncă ochii pe fereastră
A viscolit pe despărțirea noastră
Distanța s-a-nmulțit cu alb de moarte
Departe s-a făcut foarte departe
Și ninge între noi ninsoare mare
Ninsoare de sfârșit de calendare
(...) Să vezi si tu ce strigăt tragic este
Să nu mai dai de tine nicio veste
Pe ochi am doar când ninge praf de rază
Si drumurile noastre se blochează
Nici nu mai știu de-i noapte sau e ziuă
E doar ninsoarea noastră de adio".

  Mă gândesc să convoc pe toți actorii morți să facem un teatru pentru cei vii! 
ADRIAN PĂUNESCU 

12 comentarii:

  1. Încă nu-mi vine să cred că s-a dus. Mi-ar fi plăcut să fie doar un coşmar, dar m-am trezit tot în realitatea asta crudă...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dintre toti, Margareta Paslaru e cea care mai traieste...ce trist. Toti oamenii acstia au scris istoria culturii romanesti din perioada aceea sumbra si inchisa...

    PS eu mergeam singura la Cenaclu, cu colegii de clasa...ce vremuri! Aveam 14 ani...imediat apoi a fost interzis si tot ce ne-a ramas a fost un disc pe care il ascultam foarte des...si revista Flacara, apoii Flacara Rebus. Le adoram!

    RăspundețiȘtergere
  3. Salmi,

    Este Anda Călugăreanu..
    Poate că așa a trebuit să fie- flacăra iși arde veșnicia...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cam asta-i: unii vad lumea ca o portocala...
    Problema este ca nu e convenabil sa imparti portocala cu oricine;cel ce n-are o portocala,are mai multe variante: se poate preface ca nu-i plac, poate sugera ca merita sa primeasca, poate cere, poate lua cu forta...
    Este dezavantajat cel ce are si stie, simte ca trebuie sa imparta...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu credeam ca inima ii va ceda.Nu-mi inchipuiam ca e asa de grav bolnav.
    In ultimii ani mi-a placut sa-l ascult si sa-l vad dupa ce o perioada am fost suparata pe el.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Condoleante familiei!

    RăspundețiȘtergere
  6. de doua zile colind internetul peste tot si peste tot citesc aceleasi lucruri. am revazut de zeci de ori pe youtube clipuri cu inregistrarile de alta data. de atunci nu am mai fost atat de aproape prin simtire de paunescu si de cenalcul flacara, ca acum. doua sectiuni in timp. istoria se repeta. istoria e povara. o repetabila, dureroasa, frumoasa povara...

    RăspundețiȘtergere
  7. Daurel,

    Am făcut un pact cu mine însămi- să nu -mi folosesc, zilele astea, vorbele.
    Să caut ăn opera Poetului răspunsuri.
    Uite ce am găsit-
    Eu, cel care vă irt
    Dacă mi-aș da pentru gloria țării o mână,
    Poate chiar mâna dreaptă cu care scriu,
    Poate numai atunci v-ar fi limpede într-un târziu
    Cine sunt și ce-nsemn în cultura română.

    Vă irită la culme succesele mele,
    Mă bârfiți, mă iubiți și m-ați trage înapoi,
    Dragii mei, soarta mea nu depinde de voi,
    Am intrat în popor cu mai bune, mai rele.
    .........
    Sunt Poetul ce-nvinge, armonie a sălbăticiei spontane,
    Mă simt ca o țeavă de tun presată-ntre două icoane.”:

    RăspundețiȘtergere
  8. Gabi,

    Era, totuși, un om..
    ” Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Țară
    Eu sunt bolnav de Dumneavoastră Neam..”

    RăspundețiȘtergere
  9. @Sorina,
    Cam același lucru se întâmplă și cu mine.Î
    n anii 80 i-am citit cărțile- am șapte volume în casă, șase de poezie și o proză.
    Am fost și la cenaclu, de câteva ori.
    Apoi, nu l-am mai citit.Chiar m-a contrariat de multe ori.
    Zilele astea am recitit multe poezii uitate, am citit altele pe care nu le știam, am ascultat muzica acelor ani.
    Totul este diferit.
    Simt lucrurile altfel și pentru că, profesoară fiind, am văzut , în paralel , tinerii de atunci și pe cei de astăzi.
    Aș zice că istoria, deocamdată, nu se repetă.
    Doar se scrie.
    Viața își are cursul ei, indiferent la dorințele noastre.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu ma refeream la bard, ci porneam de la cuvintele Andei Calugareanu, care a plecat repede, lasand o fiica bolnavicioasa'i-am cunoscut si ultimul sot, director nesimtit la magazinul VICTORIA, langa CEC-ul mare;
    Cand a aparut Paunescu aveam vreo 25 de ani, cumparam muzica clasica, citeam literatura sud-americana;n-am gustat folkul, muzica populara era Dumitru Farcas...
    N-a reusit sa ma emotioneze cum m-au emotionat Blandiana, Dinescu, Plesu...
    Pentru mine afost un om politic de exceptie dintr-un partid cu care se lupta partidul meu de suflet...
    CT Popescu remarca ceva adevarat: daca continua Cenaclul Flacara, se putea amana debarcarea lui Ceausescu...
    Au mai fost asemenea talente: Evita Peron, nevasta lui Mao

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Daurel,

    În parte, mi-am dat seama că referirea era la Anda Călugăreanu.
    O flacără și ea!
    Doar că, femeie fiind, a ars mult prea repede. Știu de fata ei, am văzut-o, este dureros cum evoluează soarta ..

    Încercând să vă răspund, dumneavoastră și prietenei mele, Shanti, care a scris pentru postarea anterioară, despre cum l-am despre cum l-am perceput eu pe Adrian Păunescu, a ieșit ceva mai mult decât un comentariu.
    Nu am pretenția că am niște opinii ..am scris câteva gânduri doar.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.