un defect de proiectare?
Mai mult într-o doară, când și când , zic și eu- marțea sunt trei ceasuri rele..
Nu m-am gândit serios la asta, niciodată. Nici n-am căutat explicația zicalei. Nu se știe, poate că-ntr-o zi, o să-i vină rândul.//
Ieri, chiar de la prima oră, am tot văzut lucruri anapoda.
În parcare, cineva, unii chiar știu despre cine este vorba, doar că nimeni nu îndrăznește s-o spună, după ce plecase , pe două roți cu bolidul lui , uriaș, a lăsat în drum, punga transparentă cu gunoaie. Da, cu gunoaie..
Gestul și conținutul unei asemenea pungi spun multe despre cine și ce este cel care le adună.
La intrarea în scara blocului, o tipă- sub treizeci de ani, asistentă medicală, mama unui băiețel simpatic, școlar în prima clasă, lovește, cât să se sperie și copilul, ușa- termopan, cu botul cizmei, mărime bărbătească.
În spate, soțul, mama și școlarul hămesit de foame.
Să fie insatisfacția omenească doar urmarea inevitabilă a ciocnirii pornirilor animal-umane și nevoile de civilizație, de echilibru?
Îmi schimb direcția de mers.
Mă cheamă pădurea.
Ii simt mireasma . Mi-e dor de cărările ei jilave. Și de copacii pe jumătate pârjoliți.
Cu zâmbetele lor stinghere.
Toamna pare mai proaspătă ca oricand.
Și-a prins cuiburi de melancolie pe umeri. Și valuri de șoapte în plete.
Plouă. Cu frunze galbene, moi.singuratice.Sau în stoluri.
Plouă. Cu frunze galbene, moi.singuratice.Sau în stoluri.
Raze piezișe se bulucesc printre ramuri.
Atâta pace!
Întreaga noastră lucrare în viață e să redăm sănătatea ochiului din inima noastră” Confesiuni, Sfântul Augustin
p.s. toate fotografiile sunt de ieri, unele cu telefonul, altele cu aparatul.Nicio legatura cu 1.1 2006( tehnica..)
p.s. toate fotografiile sunt de ieri, unele cu telefonul, altele cu aparatul.Nicio legatura cu 1.1 2006( tehnica..)
M-a sunat prietenul din satul meu satmarean, ca este la plimbare cu cainele pe camp si a ajuns pe terenul nostru de "La Fantana"; este un hectar de stufaris si s-au adapostit mistreti...Nu s-au pomenit mistreti niciodata pe la noi; erau numai caprioare, vulpi, vizuri...
RăspundețiȘtergereEra locul cel mai valoros dintre toate cele 7 ha...Pe vremea IAS-ului era gradina de zarzavat si capsuni...
Ar mai fi o speranta: sa treaca autostrada spre Ungaria peste loturile familiei...
Chemarea pădurii este întotdeauna puternică. Uneori se aude un bocet dintre crengi şi nu înţelegem toată jalea copacilor... Mi-e dor de o plimbare prin pădure, sincer să fiu..
RăspundețiȘtergereDaurel,
RăspundețiȘtergereVorbim de ”evoluție”- aparent , înaintăm, în realitate, regresăm.
Nu știu cum de se întâmplă, poate că toate pe lumea asta au o durată.
Dar , de ce, pe la alții este , totuși, bine și frumos?
Cris,
RăspundețiȘtergereTocmai mi-am amintit ceva, in legatura cu viata copacilor, cu lumea lor.
O lume, pe care noi , doar o intuim.
da - m-am scaldat si eu in pacea din imagini
RăspundețiȘtergereFrumos!
mi-e teama ca pentru acest tip de oameni, fiecare zi este marti... si, din nefericire, "ceasurile rele" n-au nimic de-a face cu faptul ca ei sunt badarani si neciopliti.
RăspundețiȘtergerepadurea insa, ca de fiecare data, este superba! m-am bucurat in voie de fotografiile vii si calde. multumesc, o zi frumoasa Gina!
"unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot?"
RăspundețiȘtergereStrongvalariana,
RăspundețiȘtergere”Lasă-mi , toamnă, cerul lin..”
Ruxi,
RăspundețiȘtergereTocmai îmi propusesem să fiu mai atentă cu semenele noastre, cu suferința lor..
Acum mă gândesc cum poate oferi ajutor bolnavilor individa pe care am surprins-o , fără să vreau, lovind, în prezența copilului ei, cu botul cizmei în ușa..
Crezi că se mai schimba vreodată?
p.s. Norocul meu că pot să evadez, de câte ori mă simt ” agresată”, în pădurea vecină.
Este superbă!
Tăcerea ei vorbește! Pe note muzicale!
Kid,
RăspundețiȘtergereMi-a venit în minte o poezioară..
Trec vremile,de Vasile Voiculescu
Trec vremile... ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă... şi se suie!
Nu stiu cum s-ar putea schimba atitudinea unor oameni in bine.S-ar putea sa nu reusim niciodata sa-i intelegem si sa-imschimbam.:(Pacat!
RăspundețiȘtergereTi-ai indreptat pasii spre natura,fiindca ea ne intelege ...inca.Ti-ai incarcat sufletul cu frumos,liniste si impacare.
De ce nu sunt toti oamenii buni?Sau macar sa incerce sa fie buni...
Pozele surprind o toamna frumoasa,asa cum imi place mie.
Gestul tipei ăleia, sub 30 de ani, mama băiețelului, e deja clișeu. Gina, oare când ne vom civiliza? Nu-mi pot scoate din minte plaja aceea imensă, frumoasă și curată din Bibione, străzile, oamenii, magazinele și zâmbetele CURATE!
RăspundețiȘtergereNu ma mai mir, asa e viața aici, mizerabilă și oamenii se comportă așa cum trăiesc: mizerabil.
Ești un fin observator! ;)
P.S. Te invit la fado. Am dat ping, nu știu dacă tu le vezi aici! Nu e important, le dau pentru a semnala câte o noutate.
Lipsă acută de civilizaţie. în pădure, într-adevăr, e mai linişte şi, poate, şi mai curat.
RăspundețiȘtergereGina, o seară frumoasă.
Te aştept pe mail cu prime impresii despre...
Domoala lumina padurilor si a banutilor aurii de frunze asternati alaturi..un drum pentru zambete, asa cum ne apari in fotografie!
RăspundețiȘtergereAngi,
RăspundețiȘtergereNu cred că de bunătate ar fi vorba, ci de respect și toleranță, cumva.
Nu doar la mine în parcare se strânge gunoi , că unii sunt ..nu vreau să scriu cuvântul..țara toată este o grămadă de gunoaie.
Citește ce spune Daurel- ne invadează mistreții.
N-ai văzut ce rămâne după un eveniment, oricare ar fi ? Mai ales, după cele religioase..este chiar culmea!
Mă bucur că-ți place toamna mea!
Mirela,
RăspundețiȘtergereAbia aștept să ascult ”fado”.
Aseară am fost la un concert cu Tudor Gheorghe- muzică bună, aromată, ca un vin vechi, muzică socială, , muzică optimistă, în final.
Cred că mai avem încă șanse de a ne fi bine, câtă vreme există muzică bună!
Ottilia,
RăspundețiȘtergereAm fost cam ocupată, sigur, citesc și-ți spun!
O zi bună!
Irina,
RăspundețiȘtergereChiar așa- pădurea își cântă eterna ei poveste- liniștită, tandră, domoală.
Mulțumesc pentru gândurile bune!
Asta e dorinta prosteasca, eu nu inteleg. Si cred ca nici nu trb sa ne batem capu` cu astfel de...
RăspundețiȘtergerePrima parte am inteles-o( ce cu gunoiul) dar nu intelg faza cu asistenta, loveste usa de la intrare in scara? asa fara motiv doar ca sa intre mai repde? :)) iar apoi ii auzi: ''D-soara Asistenta''
Mda, urat din partea lor, nu am ce sa spun, dar cate se intampla si la noi( de ex, acum o luna jum mergeam la repetitii pt balu` bobocilor, ma grabeam ca sa nu intarziu, mai eram cu inca 3 colege, doua in drepta mea si cealalta in fata noastra. Eu eram pe partea cu soseaua, din fata venise unul cu o masina, conducea foarte grabit, mai ales ca in acel loc nu trb depasita viteza maxima..si cum venea el ''mafiot'' , un biet caine(slab de tot ,dar mare) vroia sa treaca pe partea cealalta, iar soferul vitezoman a pus o frana brusca insa, prea tarzie, deoarece fix atunci cainele s-a lovit de bara din fata. In acel moment, in loc sa mearga mai departe si sa se opresca la dreapta, colege mele au incremenit, odata cu mine, dar eu le spuneam : ''dati-va mai incolo ca ne poate lovi'', insa eram prea atente toate la zborul cainelui, care venea fix catre mine, noroc am avut, ca ne-a despartit o palma de loc, daca pot spune asa si nu am patit eu nimic. In acel moment m-am intors repede sa vad daca a murit, din cauza ca nu am vazut nimic cand el era in aer , dar m-am bucurat sa-l vad ca alerga, insa era plin de sange la cap si bot. Am ramas in urma cu un sentiment foarte ciudat. Stiam si cine era soferul(culmea, tatal unei alte fete din bal) ma bucuram ca nu m-a lovit, dar eram asa putin trista pt caine, cu toate ca amandoi au avut vina(soferul si cainele), dar mai multa vina a avut-o el, ca a depasit viteza intr-un loc destul de ingust. De fiecare data cand trec pe acolo imi aduc aminte de ce trait ca sa zic asa, pt ca am vazut multi caini calcati de masini, dar niciodata unul in aer si fix pe langa mine)sper ca nu v-am plictisit.
Asa ca, ce sa mai spun, bine ca a-ti schimbat directia, de altfel una care duce cu adevarat catre fericire(natura) si care te face sa uiti de mizeria, atat din oras(in cauzl meu) cat si omeneasca. Frumoase poze, la noi, rar mai vezi pe cineva imbratisat de toamna sa pozeze( imag 4) pe o banca. Aici, se urca direct pe ea ...ce dorinte...bine, nu toti.
Si-mi vine-n minte(cand ma uit la poze) doar poezia Emotie de toamna, insa ma uit pe geam, scot o mana si gandul este inlocuit de : frigul de iarna..
Dar, nu astept nimic in acest moment.
Cum să mă plictisești, Lav?
RăspundețiȘtergereChiar îmi place să stau de vorbă cu tine, ai grijă cu timpul de învățătură!!
Tipa de care vorbesc are, sigur probleme, nu știu de care , dar nu este în regulă, deloc, cu ea!
Așa deschide ușile- cu piciorul.Așa intră în casă, făcându-se auzită( o aud și o văd, când trec pe lângă apartamentul ei.
Am văzut-o, odată, pornind mașina, parcă se zguduia pământul..
Îți dai seama cum este ea pe drumurile publice..
Te înțeleg că ai fost foarte speriată de accidentul cu câinele. Ciudat eveniment..