luni, 1 noiembrie 2010

nu ți se pune în traistă

Să ceară  prin rugăciune ajutor , căzând în genunchi, ori de câte ori  este greu,  pentru unii a devenit normalitate.
 Poate că  și  lui Dumnezeu  i-ar fi mai ușor, dacă  evlavioasa persoană, care tot cere, ar  încerca să se ajute. Cât de puțin. Muncind, de exemplu.//

 Povestea  spune  că un om credincios se ruga, seară de seară, duminică de duminică în fața statuii unui mare sfânt” Sfinte, Doamne, te rog, te conjur, ajută-mă să  câștig la loterie.
S-a tot rugat.
A trecut un an.
Într-o zi,  când omul era, ca de obicei,  în genunchi, în fața ei, statuia a început să clipească, apoi  să vorbească.
 I-a pus omului  mâna pe creștet,  l-a privit în ochi și i-a spus:
-Omule, te rog, te conjur, cumpără-ți, măcar, și tu   un bilet  la loterie!

14 comentarii:

  1. Știam povestea și parcă era mai veselă. Mâine îmi iau un bilet :))
    Nopate bună.

    RăspundețiȘtergere
  2. Andi,

    În cazul ăsta, ca să fiu și eu veselă, căștigul îl împarți cu mine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca si ruga mea ar fi in desert...N-am castigat niciodata...,dar nici n-am cumparat niciun bilet.:)
    Nu prea cred in noroc chior !Muncesc ca sa castig ceva,desi...nu mi-ar strica acum un castig...

    RăspundețiȘtergere
  4. Angi,

    Să-ți spun o poantă- adevărată. Nu-mi place chestia asta- loterie, mă rog, nu cred..
    Am primit un bilet, la o sărbătoare. A fost câștigător, dar nu cine știe ce..
    La școală , am povestit, simulând o teribilă bucurie.
    Un tip( nu eram noi cei mai buni prieteni) m-a întrebat câte zerouri avea câștigul meu.
    I-am spus, împăunându-mă: suficiente..
    A suferit nespus bietul om.
    p.s. erau două, dar l-am făcut să creadă că ar fi fost nouă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, cand au nevoie de ceva, prea putini cer sa descopere in ei insisi puterea, iscusinta ori ideea cea mai buna care sa-i poata abilita sa se descurce singuri... si mult prea multi asteapta ca cineva-ul pe care ei il numesc Dumnezeu, nu doar sa le bage in traista, ci si sa le mestece merindele in locul lor.

    Fatalismul e bun, caci ne usureaza de povara responsabilitatii fata de noi insine si de propriile actiuni. Cand nu facem nimic, doar asteptam sa primim, nimeni nu ne poate invinovati (nici macar noi insine!)atunci cand lucrurile merg prost - caci... asa a dat Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Știi de ce am scris asta, Ruxi?
    Zilnic , v=d trei- patru oameni cerșind- femei, bărbați, copii, bîtrâni.
    Cei neputincioși se văd, se recunosc, au un fel de sfială în privire, se rușinează , cumva, pentru ceea ce fac.
    Alții sunt agresivi, niște nerușinați, care ar putea munci. Există indivizi la țară, care preferă să întindă mâna, dar nu vin să cosească, să strângă fânul ..refuză munca. Sigur că este ușor să ceară. Întâi de la Dumnezeu, apoi de la cei slabi de înger...

    RăspundețiȘtergere
  7. ...unii chiar "mor de ciuda" de norocul altora...,dar numai cei rai:).
    Sorin mai punea cate-un pariu la meciurile de fotbal.Uneori castiga.De cele mai multe ori nu.Nu e o pasiune,dar nici noroc nu e!

    Nu-mi plac "cersetorii vopsiti"!Nici nu-i ajut!In schimb cumpar de la batrani fel si fel de lucrusoare pe care le scot la vanzare:flori,maturi,zaravaturi...asa simt ca-i ajut.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu joc la LOTO, din pricipiu. Mi-e greu să cred că aş fi atât de norocos încât să mă trezesc pe cap cu o pleaşcă financiară. Viaţa are prea multe părţi frumoase, iar banii nu sunt aşa de importanţi, în ultimă instanţă...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ha, ha, de aceea nu castigam eu niciodata!

    RăspundețiȘtergere
  10. Angi,

    Se întâmplă să am mustrări, adesea, dacă nu ofer, când văd o mână întinsă.Văd , apoi, femei de serviciu, bolnave, curățând locuri pline de gunoaie și mă gândesc că și țigăncile care preferă să-și trimită copiii la cerșit ar putea lua mătura în primire...

    RăspundețiȘtergere
  11. Cris,

    Nu-i înțeleg pe oamenii care , o viață de om,așteaptă să le surâdă norocul.
    Știu o asemenea tipă are venerabila vârstă de 74 de ani și nu s-a lecuit.

    RăspundețiȘtergere
  12. E greu inceputul; nici mie nu-mi convine sa incep, deoarece le pornesc atat de complicat, incat numai eu le pot termina...
    A incepe, ca si a termina sunt atitudini; pur si simplu trebuie decis: "Noa hai!"

    RăspundețiȘtergere
  13. @Daurel,
    Știu cum este..resursele vin tot din interior.Nu prea contează ce spun alții.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.