Văzută prin fereastra mea, iarna și-a pierdut măsura.
Rătăcește cu lacrimi prelungi, în șiroaie pe crengi cojite de timp, așternute la drum, cu ochii-n batistă .
A uitat să ningă.
Clipește singuratic mesteacănul , își numără-n gând trecutele veri și nopți mângâiate de raze cuminți.
Doar bradul își leagănă țepii, în dans fără grai.
Verde, ca în vara trecută.
Nu ți-e dor de-o poezie plină, coaptă?
Ce-ai zice de
Ion Minulescu -
Nu ți-e dor de-o poezie plină, coaptă?
Ce-ai zice de
Ion Minulescu -
Romanta policroma
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Si dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar daca-ar fi să-i cer
Ce-as vrea să am si ce-ar putea să-mi dea,
Aș picura-ntr-o cupa cu eter
Morfina
Si i-as cere-apoi așa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Si primul armistițiu planetar.
Dă-mi paradoxul frumuseții tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Și controversa versurilor mele.
Da-mi A.B.C. al vieții subterane,
Da-mi simfonia flautelor mute,
Da-mi tălmăcirea buzelor profane
Si rebusul icoanelor tăcute.
Dă-mi prețul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului și-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Și tusea-n fa minor a Traviatei.
Dă-mi tot ce-n prima clipă risipesti,
Și tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regesti
Și perspectiva casei de nebuni...
Nu-i cer nimic.
Si totusi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Și totuși, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Si dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar daca-ar fi să-i cer
Ce-as vrea să am si ce-ar putea să-mi dea,
Aș picura-ntr-o cupa cu eter
Morfina
Si i-as cere-apoi așa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Si primul armistițiu planetar.
Dă-mi paradoxul frumuseții tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Și controversa versurilor mele.
Da-mi A.B.C. al vieții subterane,
Da-mi simfonia flautelor mute,
Da-mi tălmăcirea buzelor profane
Si rebusul icoanelor tăcute.
Dă-mi prețul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului și-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Și tusea-n fa minor a Traviatei.
Dă-mi tot ce-n prima clipă risipesti,
Și tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regesti
Și perspectiva casei de nebuni...
Nu-i cer nimic.
Si totusi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Miercuri, a-nceput din cer sa cada cate-un fulg, acum- a stat. Scriam teza la romana, nimeni nu a observat. Nici macar cei care nu scriau nimic, dar afara chiar ningea...bine, nu asa scum asteptasem, dar in pauza de 10, dupa teza, toti copiii din clasele mici erau deja afara pregatiti sa intampine ''prima zapada''...era cald si bine-n clasa, asa ca nu am indraznit sa ies , pt ca nu aveam imbracamintea adecvata si-n plus am vrut doar sa-i admir pe geam, cum se bucura. Imi aminteam de mine, de noi, cand eram la cealalta scoala, care apartinea tot de liceul nostru desigur(de fapt e a bisericii evanghelice) , dar poti sa nu te opresti putin pe-un nor de gand si sa nu te miri de colegii care spuneau: ''no iaca si ei, acuma, hop ca ninge, ce prosti :))'', fara sa-si dea putin seama ca si ei au fost odata asa. Acum doresc sa fie cat mai mari, candva, sper ca le va veni mintea la cap. Au uitat deja de frumos(ce-a fost), au crescut si e pacat..dar nu e nimic de facut. In fine..
RăspundețiȘtergereSi, doar ieri am atins prima zapada, ciudat...Acum a inceput sa ploua, dar uite ca soarele se lupta si parca, parca, invinge.
Frumoasa romanta asta... Sa deschid putin cartea, ca sa vad ce gasesc pt Dv.
:)
SPRE SOARE
RăspundețiȘtergerePluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala..
NOI vom porni-ntr-o zi de sărbătoare
Spre-naltele contururi crenelate
Din care-ntâile priviri de soare
Îşi varsă-n vid imensa lor cascadă
Şi-n care seara-şi urcă resemnarea,
Cu gestul unei păsări mari de pradă
Ce-şi pregăteşte-n taină răzbunarea
Înviselor aripi însângerate...
....................
....................
....................
aşa puţin modificat, sper că se înţelege mesajul.
Acum, vă las, trebuie să trimit pe mail unei prof,compuneri şi dastea pt revista şcolii. Tocmai de aceea scriu cu ş ă î ţ :))că le am tot în portofoliu.. e un chin(cum nu sunt obişnuită), dar merită strădania..
Nu plec!
carpe diem. ;))
Aaaa, Minulescu... Mulţumiri. Unul dintre preferaţii mei...
RăspundețiȘtergereFrumoase versuri ne-ai aus in aceasta zi frumoasa de sfarsit de toamnaa.
RăspundețiȘtergerela noi a nins ieri noapte putin.La noi n-a venit inca iarna cea geroasa cum se anunta si sper sa vina cat mai tarziu si sa nu stea mult.
Un weekend minunat, Gina!
Looking,
RăspundețiȘtergereChiar ești un copil special!
Ai poezia în vorbe! Mă bucur să te fi descoperit!
Vezi, unii copii, colegii tăi, au uitat deja , să fie ei înșiși, grav, rău, nu știu cum să zic..oricum, să nu te poți bucura de bucuria altora, dacă nu de a ta, asta spune că este o problemă..
Mulțumesc pentru dar!
Îmi plac versurile! Și mesajul lor!!
Zi frumoasă!!!
Cris, tocmai mi-am amintit că-ți place Minulescu!
RăspundețiȘtergereGabi,
RăspundețiȘtergereIarna ”mea” are, încă, fustă de frunze veștede..îi picură din ochi duioșia.
Multi spun asta, putini STIU ce spun..
RăspundețiȘtergereAu disparut norii :)) imi place acest dialog cu natura..
''Verificarea cuvintelor : mingi "
hmm.. ma gandesc la mingea de baschet, saraca, sta acolo in frig pe balcon, dar nu asta e prob...nu am mai jucat de mult baschet. E placut cum toate aceste mici detalii, te fac sa zambesti, sa-ti amintesti dintr-o data de ceea ce ai uitat.
''Mulțumesc pentru dar!
Îmi plac versurile! Și mesajul lor!! ''
Dar? vad un avion pe cer...se inalta.. ma rog, sa revenim: Nu stiu care e raspunsul potrivit, m-am saturat de : cu placere, stai lin, oricand etc. Cred ca cel mai bun este: Vom gasi si alte romante pt mai tarziu;)
Sunt alte si mai frumoase(VERSURI), cat despre mesaj, nu stiu ce sa spun... cel mai important e sa punem suflet.
Opreste-te din zbor, pentru o clipa: aici
http://www.youtube.com
/watch?v=E0YJvT-ZdEI
Uite, de-aia il iubesc eu asa de tare pe Minulescu!
RăspundețiȘtergereGeocer,
RăspundețiȘtergereîți place Minulescu , pentru că am ales eu romanța asta?
Sau pentru ce a fost el?
Sau ,pentru că , aici, în urbea noastră a fost” corigent la limba română” și a scris într-o seară această .
Acuarelă
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
looking,
RăspundețiȘtergereAm ”zăbovit” cu mare drag în cântărirea celor 21 de grame de avuție pe care o are fiecare, de cele mai multe ori, fără să conștientizeze cât de prețioasă este.
adevarat ce spuneti :(...
RăspundețiȘtergereEa e, cea de ''mai tarziu''
''O clipă, şi în juru-mi iarăşi
Pustiu şi noapte s-a făcut,
Ca-n loc să fim pe veci tovarăşi,
Pe veci să-ţi fiu necunoscut! ''
Recunosc, imi e somn, dar luna e atat de speciala, cateva clipe de admiratie..apoi totul se transforma in maine.
Lavinia. :)
Cu trecerea timpului, cred poezia lui Minulescu ne apare in toata maretia ei...
RăspundețiȘtergereMinunat post, o poezie pe care nu o aveam in campul vizual - si dupa a carei lectura ma simt mai bogata.
O seara placuta!
Bună dimineața, Lav!
RăspundețiȘtergereAm pierdut răsfățul întâlnirii cu luna de aseară..
Diseară, sigur, nu-l ratez. Adesea, o văd din fereastra mea, în toată măreția-i rece..sprijinită într-n cot, își șterge cu batista ei de norișori imaginare lacrimi de stele.
O fi cineva mai singuratic decât ea?
Irina, bună dimineața!
RăspundețiȘtergereȘtii cum îl ” gust„ pe Minulescu, acum ? am ,parcă, în palmă, vizual și senzorial, trăirea dorului când simți că altceva nu mai contează.
Doar clipa.
În toată eternitatea ei colosală.
:) !
RăspundețiȘtergereDa..nici eu nu am stat prea mult de vorba cu ea, de fapt doar am tras jaluzelele(doar putin incat sa o am aproape, in timp ce sateam la calc.), apoi, cand m-am pus sa dorm - lumina ei mi-a patruns in camera. Deci, pot sa spun ca nu a/am fost singura ;).
''în toată măreția-i rece..sprijinită într-n cot, își șterge cu batista ei de norișori imaginare lacrimi de stele.''
no comment. ;) !
Hmm, luna, corabia plutitoare de pe cer , singura? Nu am de unde sa stiu, nu am patruns niciodata spre inalt ca sa vad cu adv daca e sau nu atat de singura.
Poate ca exista si acel cineva...
Lav,
RăspundețiȘtergerevisătoareo!
La tine era luna, de asta n-am văzut-o ceva timp.
Auzeam că nici ” dumneaei” nu este chiar singură , pe cât se zice, doar că ea și el nu prea au vreme de întâlniri, fiecare are câte o împărăție.