nu plânge

 fără motiv.Și , mai ales, nu plânge când ai motive.Tudor Mușatescu.

Tocmai descoperisem într-o carte niște vorbe , absolut fabuloase” acolo, polițiștii chiar poartă flori la ureche”.
Locul cu două ceruri- unul sus, mult râvnitul Rai și altul jos, dat , pe gratis, muritorilor, care se trezesc  în corul inimitabil de canto păsăresc, când nenumărate finaliste tropicale își adună, în dimineți pure, premiile printre pâlcuri de  orhidee-se numește , ați ghicit, Bali.
Lumea cu elegante buzunare nevăzute se duce pe insulă din multe motive.
Pentru a culege energie pozitivă.
Și, mai ales,  pentru gustul libertății absolute.//

Visam cu ochii deschiși ,încercând  să-mi închipui cum ar fi să apară, tam- nisam de după colț, domnul în uniformă,  cu un buchețel de albăstrele , aninat, ștrengărește, nu departe de obraz.
Atunci s-a întâmplat minunea, am deschis televizorul.
Dumnealui lăcrima, își atingea, cald, genele, povestea, sala era împărțită, unii aplaudau, ceilalți, scormonitorii,se înghesuiau, cu microfoane și întrebări.
Plâns în direct. Ca pe scenă.
La urma urmei, uite , chiar Poetul îndeamnă:
”Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-ntelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.”
p.s. cred că, la cererea spectatorilor, se va relua momentul , pe pe toate canalele de știri senzaționale.